900 matches
-
pterigoid, completând astfel fosa pterigoidă. Procesul piramidal este străbătut vertical de două canale palatine mici ("Canales palatini minores"). Aceste canale se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
este străbătut vertical de două canale palatine mici ("Canales palatini minores"). Aceste canale se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
palatini minores"). Aceste canale se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
se deschid pe fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
fața inferioară a procesului piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
piramidal, lângă unirea lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
lui cu lama orizontală, prin două găuri palatine mici ("Foramina palatina minora"), care sunt situate lângă gaura palatină mare de pe lama orizontală a palatinului. Prin canale palatine mici trec nervii palatini mici ("Nervi palatini minores") și arterile palatine mici ("Arteria palatina minor")
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a arterei
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Contesa Palatină Maria Sofia Elisabeta de Neuburg (6 august 1666 - 4 august 1699) a fost regina consort a Portugaliei ca a doua soție a regelui Petru al II-lea din1687 până la moartea ei în 1699. Maria Sofia a fost al 11-lea
Maria Sofia de Neuburg () [Corola-website/Science/324803_a_326132]
-
august 1666 - 4 august 1699) a fost regina consort a Portugaliei ca a doua soție a regelui Petru al II-lea din1687 până la moartea ei în 1699. Maria Sofia a fost al 11-lea copil al lui Philip Wilhelm, Elector Palatin și a celei de-a doua soții a acestuia, Elisabeta Amalia de Hesse-Darmstadt. Ea a avut 16 frați și surori, dintre care cei mai notabili au fost: În 1687 Maria Sofia s-a căsătorit cu regele văduv Petru al II
Maria Sofia de Neuburg () [Corola-website/Science/324803_a_326132]
-
al II-lea al Portugaliei la patru ani după decesul primei soții, Maria Francisca de Savoia. Se presupune că Ludovic al XIV-lea al Franței a fost "foarte necăjit" de decizia lui Petru de a se căsători cu fiica Electorului Palatin și nu cu o prințesă franceză așa cum spera.
Maria Sofia de Neuburg () [Corola-website/Science/324803_a_326132]
-
1665; Françoise-Athénaïs, marchiză de Montespan, care a înlocuit-o pe Louise; și Angélique de Fontanges, care a fost în serviciul cele de-a doua Ducese de Orléans. După ce Anne Henrietta a murit în 1670, Ducele s-a recăsătorit cu Prințesa Palatină, care a preferat să locuiască la Castelul Saint-Cloud. Saint-Cloud a devenit reședința principală a fiului ei cel mare și moștenitorul Casei de Orléans, Filip Charles d'Orléans cunoscut sub numele de ducele de Chartres. În 1692, cu ocazia căsătoriei dintre
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
Același lucru s-a întâmplat cu Palais-Royal; Louis d'Orléans, care l-a succedat pe tatăl său ca noul Duce de Orléans și fiul său Ludovic Filip au locuit la reședința familiei din Saint-Cloud, care era goală de la moartea prințesei Palatine în 1722. Ludovic Filip s-a căsătorit la Palais-Royal cu Louise Henriette de Bourbon în 1743. Ea a murit la vârsta de 32 de ani în 1759 și a fost mama lui Louis Philippe II d'Orléans, mai târziu cunoscut
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
s-a dovedit mai puțin norocos decât tatăl său, încât a fost nevoit în 938 să fugă din Bavaria, pe care Otto a acordat-o (cu privilegii reduse) unchiului lui Arnulf, Berthold I. De asemenea, Otto a numit un conte palatin în persoana lui Arnulf, frate al lui Eberhard, ca reprezentant al puterii regale centrale. La moartea în 947 a lui Berthold, Otto a acordat ducatul propriului său frate, Henric I, care s-a căsătorit cu Judith, fiică a ducelui Arnulf
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
iar Henric al II-lea, care după evadarea din închisoare, a reluat comploturile, a pierdut în 976 Bavaria în favoarea rivalului său, Otto de Suabia. În același timp, Carintia s-a constituit în ducat separat, a fost reinstaurată funcția de conte palatin, iar biserica bavareză a devenit dependentă direct de rege. După o scurtă revenire a vechii dinastii a Luitpoldingilor, prin Henric al III-lea "cel Tânăr", Henric al II-lea "cel Certăreț" a revenit în 985 în fruntea ducatului, dovedindu-se
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
implicat în succesiunea ducatului de Bavaria-Landshut, după moartea lui George I "cel Bogat". În acest conflict, principalul rival al lui Albert era Rupert, ginerele lui George I și fost episcop de Freising și de asemenea succesor al lui Filip, conte palatin de Rin. Împăratul Maximilian I de Habsburg, având interese din poziția sa de arhiduce de Austria și de conte de Tirol, a intervenit și el în dispută. Rupert a murit în 1504, iar în anul următor a fost încheiat un
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Boemiei. Acordul a fost întărit în 1546, când împăratul Carol Quintul a obținut sprijinul ducelui de Bavaria în războiul său împotriva Ligii de la Schmalkalden, promițându-i posibilitatea succesiunii la tronul Boemiei, precum și demnitatea de elector de care se bucura contele palatin al Rinului. Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai multe măsuri de a menține Bavaria în tabăra catolică. Doctrinele reformate înregistraseră progrese în teritoriul Bavaria, drept pentru care ducele a obținut din partea papei drepturi extinse asupra
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial I care deja s-a capilarizat. Din procesele maxilare, care mai târziu vor fuziona cu mugurii nazali, laterali și mediali, se diferențiază la adult: Medial, din mugurii maxilari se formează procesele palatine care, prin fuzionare pe linie mediană, vor forma palatul secundar. Tot din mezenchimul mugurilor maxilari se mai dezvoltă, ca oase de membrană, osul zigomatic, sozul osului temporal și cea mai mare parte a osului maxilar. Regiunea inferioară a feței, buza
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
de Louisa și Maria în timp ce Teresa a fost adăugat mai târziu, la confirmare. A primit numele Louisa în onoarea regelui Ludovic al XIV-lea care i-a fost și naș. Nașă i-a fost cumnata regelui Franței, Elisabeth Charlotte, Prințesă Palatină. După naștere, tatăl ei a declarat că Louisa Maria a fost trimisă de Dumnezeu ca o conssolare pentru părinții ei în momentul necazului lor și mai târziu adesea i se spunea "La Consolatrice". Louisa a fost singura soră bună a
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
Despicăturile (sau fantele) labiale și palatine sunt malformații congenitale ale feței caracterizate prin absența de substanță la nivelul buzei superioare și/sau palatului bucal (cerului gurii) determinată de lipsa fuziunii mugurilor labiali și/sau palatini în cursul dezvoltării embrionare. Despicăturile labiale și palatine sunt malformații congenitale
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
fantele) labiale și palatine sunt malformații congenitale ale feței caracterizate prin absența de substanță la nivelul buzei superioare și/sau palatului bucal (cerului gurii) determinată de lipsa fuziunii mugurilor labiali și/sau palatini în cursul dezvoltării embrionare. Despicăturile labiale și palatine sunt malformații congenitale frecvente (aproximativ 1/700 nou născuți) ce pot fi tratate chirurgical după naștere, în primii ani de viață. Despicătura sau fanta labială (în limbaj medical cheiloschizis, din limba greacă "keilon" - buza și "schizis" - separare) este o malformație
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
labială este numită "„buză de iepure”". Aceste defecte reprezintă cele mai întâlnite malformații congenitale faciale. Despicătura labială simplă interesează doar buza, spre deosebire de despicătura labială completă ce afectează și arcul alveolar maxilar. Uneori despicătura labială se poate asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele incomplete interesează numai o parte a palatului bucal: partea anterioară
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]