6,523 matches
-
din vreo ladă, deghizat în tot felul de animale ciudate care-ți solicitau mai degrabă mila decât frica. Mergem mai departe. Vecin cu Vasiliscul e Vârcolacul fața acoperită cu păr, urechile lupești, ascuțite. La lună plină, devine dintr-odată foarte palid și urlă îndelung în neputința lui de a mai fi încă o dată lup. Își spune, prețios, Lycaon, de când e la curent cu mitologiile. Pe Vârcolac îl apucă nostalgiile în serile în care ciclurile lunii sunt evidente. Într-una din nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
revelație o trăim mult mai târziu. Ciclul Anima Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează așa-zisele entități, sau spirite ale lui Ignacio de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
memoria ce însoțește actul fericirii este deosebit de vie și precisă. Ea captează cele mai nesemnificative detalii, care, adunate, dau formă fericirii și o prezervă în cele mai vii culori. Este o memorie ce dăinuie și recitirea ei ne conferă o palidă retrăire a actului fericirii... Există o zonă a creierului nostru atinsă de grația divină de care uitarea cu greu se poate atinge. Să slăvim acest spațiu tabu, să-l folosim la maximum de capacitate, de câte ori se ivește ocazia! Se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
O rază verde cât un bold o străpunse în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu irizări orange-verzui. Era pasărea colibri a ideii. În curs de formare, în refugiul din miliardimea secundei de după naștere. N-avea niciun sens să se întrebe cine e și de unde vine. Știa că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Principalul: onoarea lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mirosind a vechi, cu obiecte nefolosite de generații, dar păstrate pe principiul "nu cer de mâncare". Furci și pluguri de lemn, bâte ghintuite, arbalete, flinte, o lance de steag, cu flamura zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de unii și de ceilalți. Bună seara! salutau cu o veselie debordantă gunoierii blocurile triste cu geamurile zvârcolite de lumina albastră a televizoarelor, bună seara, răspundeau vaporos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus" de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își prelungeau umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apa cu picioarele precum fetusul în pântecul mamei. În rada portului, macaralele-portal încărcau cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deoparte într-un moment ca ăsta, și dacă nu eu, atunci cine altcineva ar mai putea să aibă o asemenea inițiativă? Ce-ați ajuns, dom’ Regizor, îl ia pe Santinelă gura pe dinainte, arătați ca o prăjină, supt la față, palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat dacă nu ți revizuiești atitudinea, trebuie să-ți ceri scuze, mă faceți să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fapte. — Ăsta e genul de daravelă care o să ia o întorsătură de ultimă clipă, asta e părerea mea, spune Părințelul pe un ton neutru, privind cum lumînările sale sînt aprinse una după alta de la flacăra brichetei, urmărindu-le primele pîlpîituri palide. — Așezați-vă care pe unde găsiți loc, se adresează Curistul celorlalți făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în mintea lui, tot ce dorea era puțină liniște, de ce ar fi interesat unul ca el să-i răscolească trecutul? Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Hanu dezvoltă o retorică sonoră care inițial te intimidează, pentru ca imediat după aceea să te facă să izbucnești în râs. Cuvintele criticului ies parcă dintr-o fanfară: „O dialectică a imploziilor domină această poezie la suprafața căreia nu transpar decât palide mutații, dar în interiorul ei se acumulează, cu fluiditate infernală, remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice.“ Oare cum arată o poezie în care se acumulează cu o fluiditate infernală remanențele mitice și se inflamează asamblările himerice? Seamănă cu o rafinărie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca doi amorezi săraci cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de dor / Ce arde-atât de tare? // Și apoi, blând, Luceafărul / Privind Luna în fală, / În ochi i s-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ai... Nu. Atunci lasă-l în pace, a luptat cinstit. De atunci, MacKena nu mai este bîntuit de Cezar. N-a văzut raiul Cerul devenise lăptos și stelele încercau să se remarce prin strălucirea cu care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la ureche: Un frigider, dom' primar? Vino diseară pe la 11 și să... Da, dom' primar, eu sînt trup și suflet pentru dumneavoastră. Mai sînt mulți Tiberiu, adică oameni ca tine în partidul vostru? Toți, dom'primar, toți. CAPITOLUL III Conturi palide din grădina lui Adam Un viol mai ciudat Procurorul Adam era obosit și tocmai se pregătea să plece acasă cînd secretara îl anunță: Au venit cei de la Cotul Morii. Care? întreabă Adam. Cei cu violul. Anchetatorul își reamintește povestea, oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Viitorul ministru 118 Din campanie 121 Reverie și campanie 124 Supărări de la vot 127 Semn ceresc 129 Dispute electorale 132 Nu se lasă 135 Amatori și politică 138 Of, candidații ăștia! 141 Un frigider pentru Tiberiu 143 CAPITOLUL III Conturi palide din grădina lui Adam 147 Un viol mai ciudat 149 Aneta 152 Cu Botsubțire este altceva 155 Descurcărețul 158 Divorțul cu scandal 161 Tirbușonul 163 Liana și iresponsabilii 166 Concurență aviatică 169 Neamuri proaste 172 Ucigașul... banditului 175 Și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sunt versurile sale. Fiecare are istoria lui, copile, dar a rămas din ea cu ultima pagină, înțelegi? Cu ultima pagină. Doctore, memoria este o voce, se urcă, se coboară în suflet, lent sau abrupt, o voce urlată sau o voce palidă. Memoria este vie, doctore, straturi suprapuse de memorie, straturi de amintiri precum covoarele de frunze vegetează în mințile lor. Ei sunt mai treji ca tine, mai treji ca tot spitalul cu doctorii lui la un loc. "De când sunt eu rezident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă din ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat totul. L-am scos de la balamuc, știam că-i schizofrenic, știam că nu se poate stăpâni. A violat-o, a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se făcea mai palid plouînd de sus cu raze, apoi spre alt petec unde părea că se Înjgheabă un vîrtej trandafiriu. Caii, odată cu Încetarea imboldurilor, o luaseră la pas. Cei doi bărbați nu-și puteau lua ochii de la Înalturi. — Nu s-a mai uitat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
început să-i ude buzele. Am răsuflat și noi ușurați când a deschis ochii... Ce sperietură am mai tras ! Zăcuse acolo, pe nisip, alb și rece, ca un mort ! Dar de strigat, nu strigase... Pe urmă, se uita la noi palid, obosit, abia vorbea și spunea ceva încet, în limba lui..., în timp ce moșul îi dădea sărătura aceea s-o înghită încetul cu încetul... N-aveam decât vreo patru ani pe atunci, dar parcă s-ar fi întâmplat ieri... Băiete, ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
după miezul-nopții când Amalia, copleșită de neliniște și de teamă, începu să își plângă cu glas tare fiul cel drept și bun, de afară se făcu auzit un zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]