1,950 matches
-
personale ? Nu-i rău să faci pe prostul, dar nu la nesfîrșit... Onorariul este de treizeci de mii de yeni. Ei bine, o să mă Încadrez În el. Mi-am pus valiza la picioare și mă masam cu ambele mîini, prin palton, nedezlipindu-mi privirile de perdelele lămîiatice. Un taxi se desprinse din Întuneric, urcînd greu panta, și se opri undeva În apropiere. Să aștept măcar pînă se Întoarce taxiul. Dar dacă umbra ei nu va apărea la fereastră, așa cum mă așteptam ?... Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aceasta ciudată m-a ajutat mult să-l recunosc. Și apoi, o combinație perfectă de timp și spațiu. Oare, În anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
singură. Am impresia că nici nu ține să se dezvăluie misterul dispariției soțului ei... — Hmm, Îți merge mintea... Da, cam așa-i. Ai priceput fantastic de repede niște lucruri. Cu zîmbetul pe buze, individul Își descheie primii doi nasturi de la palton, Își dădu la o parte fularul alb de lînă și-și Întoarse reverul hainei. Mi-a arătat o insignă groasă, cam de mărimea unghiei de la degetul mare. Avea forma unui triunghi echilateral, cu colțurile rotunjite, fundal albastru cu margine argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mine. Geamul păru să se frîngă de la curentul provocat de tren, iar hîrtiile din poală Îmi zburară. Se trînti În scaun, gata parcă să se prăbușească, și mă izbi Îndată un miros Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar praf În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dat pe gît o treime din conținut dintr-o singură Înghițitură. Restul l-am băut În cinci șase Înghițituri, În timp ce mă Îndreptam Încet spre aparatul care purta marca favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular cam țipător. Era bine făcut, chiar puțin cam durduliu. Unghiile de la mîna cu care ținea paharul erau murdare de ulei negru, așa că am tras concluzia că e cazangiu pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu cele patru pisici atașate și apoi, pe fundalul acesta, un individ cu bărbia rezemată În mîini, al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese paltonul și cravata neagră Îi atîrna neglijent. Fruntea Îi era acoperită de broboane de sudoare și Îmi rînji cu un aer de superioritate. Nu arăta atît de bine fără palton... era slab și adus de spate. Oare ce caută el aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese paltonul și cravata neagră Îi atîrna neglijent. Fruntea Îi era acoperită de broboane de sudoare și Îmi rînji cu un aer de superioritate. Nu arăta atît de bine fără palton... era slab și adus de spate. Oare ce caută el aici?... Ce joc blestemat și neamazant!... Ca să prinzi un cîine turbat, trebuie să te prefaci că ai alte treburi și exact așa aveam de gînd să procedez și ea. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu. Îmbrăcat astfel, părea din nou un zid negru. CÎnd trecu pe lîngă fată, o pișcă de nas. Fata sări ca arsă, dar nici măcar atunci nu scoase vreun scîncet. — Nu uita să-i transmiți șefului ce te-am rugat. Luîndu-și paltonul din colțul În care și-l lăsase, și-l atîrnă pe umeri. Nu-mi pasă cîte zile am de așteptat, dar dobînda crește direct proporțional cu așteptarea... Se stîrni vîntul. Gerul se Încreți ca o pătură neagră. Am făcut schimburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
neapărat ceva astă-seară. Am nevoie de cîteva date pentru cercetările de mîine. A Îndepărtat, ezitînd, lanțul și m-a lăsat să aștept În vestibul. Ea țîșni În cameră, ridicîndu-și cu o mînă părul de pe ceafă și Îndreptînd cu cealaltă gulerul paltonului pe care și-l Îmbrăcase peste cămașa de noapte. M-am trezit căutînd pantofi de bărbat În vestibul, cu urechile ciulite la camera de alături... Oare ce mi se părea suspect?... Eram eu Însumi puțin cam dezamăgit... Era sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aer liber trei femei și doi bărbați. Bărbații purtau ghete negre scurte și haine matlasate cu dungi verticale stridente și centuri maro-roșcate. Nici nu era greu să-ți dai seama cam ce soi de adunătură e. Femeile erau Încotoșmănate În paltoane pînă la urechi și nu li se vedea decît părul. Coafurile lor vulgare, evidențiate de vîlvătaia focului, se potriveau mai bine unei perne de șezut cu gaură la mijloc... Un tînăr cu butoiașe de gaz În ambele mîini călca apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am văzut-o pe fată Îndreptîndu-se anevoie spre masa bibliotecarei. Mă căuta din priviri nervoasă și am impresia că nu m-a văzut, pentru că locul pe care mă așezasem nu era chiar la vedere. Își Înapoie repede cărțile, Își luă paltonul de la garderobă, și porni cu pași iuți spre ușă cînd, deodată, mă recunoscu. Avu o mică ezitare ca și cînd s-ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă urmă cu pași mărunți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ar fi Împiedicat. M-am ridicat imediat și am pornit spre ușă. Fata mă urmă cu pași mărunți și nu schiță nici cel mai mic gest de fugă. Am adus mașina din parcare pînă În fața scărilor. Fata Își trăsese gulerul paltonului pînă la vîrful nasului și părea cu totul Îngropată În el. Am oprit lîngă ea și am lăsat În jos geamul dinspre partea mea. Fata și-a mutați geanta În mîna cealaltă și a pornit hotărîtă spre mine. SÎngele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească - de amețeală sau de frig. Doar fularul verde care i se zărea din gulerul paltonului Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care o pune În mișcare. Am deschis ușa pe jumătate: — Hai să te iau cu mașina! Încotro? — Încotro? Dar ce, e după mine? zise ea neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ani. În grădină - ceva legume, acoperite cu folii de vinil. Totul Îți lăsa impresia unei atmosfere de familie gospodară. Soarele ieșise de după nori și Întreaga grădină părea un iaz de lumină. Pentru că se mai Încălzise și voiam să-mi scot paltonul, am refuzat invitația de a intra În casă și am cerut permisiunea să rămîn pe verandă. Conform spuselor doamnei Toyama... (În clipa aceea s-a auzit un claxon. Se pare că s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau stînjeniți. — Zău, băieți! E tare albastru! Dar pe măsură ce albastrul se adîncea, vîntul se intensifica și băieții-și țineau poalele paltoanelor cu servietele. Cu mîinile libere, au apucat borurile căciulilor și le-au fluturat În vînt așteptînd să se ridice bariera. Exact În stînga intersecției cu calea ferată, se afla gara de la marginea orașului. Perforatorul de bilete se afla doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a spus tăios: — Atenție! Vine chelnerul! Am Întors fotografiile cu fața-n jos și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că și le Întorsese În sus. Judecind după cute, nu părea a fi făcut dintr-un material ieftin. Servieta din piele așezată lîngă el te făcea să crezi că e un funcționar de rînd. Cafeaua ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de-ți spărgea timpanele. M-am simțit imediat complet izolat de restul barului. — SÎntem norocoși. Mi-au spus că vine imediat. Iau și eu un whisky cu apă, spuse Tashiro, frecîndu-și palmele bucuros și rîzÎnd cu toată gura. Își scoase paltonul și se cațără pe scaunul de lîngă mine. CÎt așteptăm, aș vrea să-mi spui ceva. Despre șantaj... Să presupunem că cineva urmărește să stoarcă bani de la un furnizor de combustibil... Cam ce Împrejurări ar putea duce la șantaj? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o dată ca să privesc acel model cu dungi, total nepotrivit și neatrăgător, și apoi am coborît panta lunînd-o spre stația de metrou. Am trecut pe lîngă un cuplu Între două vîrste, care mergea În direcție opusă. Își vîrÎseră gîturile În gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
public. Știi vreo altă modalitate de a mai vrea să trăiești, să te mai suporți după ce ai venit de la o defilare, decât să spui că de fapt tu, cel adevărat, ești acum, aici, când te descalți și-ți dai jos paltonul? Și tu îl învățai pe Andrei să se disocieze? Îl învățai să fie laș? Nu, îl învățai să se apere, să-și păstreze valorile fără să fie dus la școala de corecție și să-și sfârșească zilele într-un șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
locul, discutăm.” Strângeam toți din dinți, și ei, și noi. „Vă rog să părăsiți urgent locul.” „Nu plecăm, dom’le. Discutăm.” „Vă rog să părăsiți urgent locul, altfel vă arestez!” Mi-aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el și-l prinse de mâneca paltonului. „Ești arestat.” Într-o fracțiune de secundă l-am înghesuit între noi „Nu pune, mă, mâna pe el, mă!” „Ce faceți aici, măă! Ce faceți aici, măăă!” repeta ăla de la gărzi patriotice, tremurând. „Ce faceți aici, măă, ce!?” Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul se aplecă ceremonios (mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte-ți vin în cap din adâncul asociativ al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
călătorie de plăcere la Bosfor sau în Egipt, cum și-au permis alții pe care-i cunoștea, unul din ei chiar din fabrica în care lucra el. „Soarta este nedreaptă”, își spunea. La scurt timp începu succesiunea musafirilor încotoșmănați în paltoane, doamnele în blănuri, două dintre ele cu imitații de vulpi argintii peste umeri, încheindu-se în partea dreapta a gâtului, protejat astfel de gerul pe care acum îl lăsau afară. Doamna și domnul Pavel își făceau, veseli, îndatorirea de gazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vă spun „La mulți ani!” - eram la mătușa. E a doua zi din noul an, cred că nu e prea târziu. Era veselă. Îi sărutai mâna, iar ea, surprinzător, mă îmbrățișă parcă ne cunoșteam de ani de zile. Își lepădă paltonul pe care și-l ținuse pe umeri cât străbătuse curtea, dinspre ușa bucătăriei până la treptele de marmură fața intrării mele, și, așezându-se în fotoliul dinaintea biroului, deschise calea unei interminabile conversații despre toți și toate - numai despre politică, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]