1,096 matches
-
imaginea sau care sînt imprimate pe marginea plăcuței și a bentiței purtată pe frunte ca semn al conducerii supreme cerești. În ținutul Apeninilor, în vehea Umbrie exista orașul Ariminum ca amintire pe-renă a fondatorilor urbei iar Jupiter, divinitatea supremă a panteonului roman purta în vechea religiei a populației locale epitetul de armunos sau armunis. Astăzi, vechiul oraș italic se numește Rimini. Urmașii geților arimini din jurul Carpaților și-au spus rumuni pînă au venit leprele ,,doctorilor ardeleni” și i-au botezat români
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pasiune a povestirii, dacă se datorează vechilor tradiții orale vikinge, transmise în nesfîr șitele nopți de iarnă petrecute în jurul unui foc, sau dacă acest dinamism cu accente inedite își are rădăcinile în cultul Destinului, care a fost prima zeitate a panteonului lor... Cert e că atașamentul fulgerător al europenilor "căldicei" pentru această dimensiune fabulatorie vine încă o dată în sprijinul ideii că toate curentele literare uscate și cerebrale nu au făcut, cel mult, decît să ascută pana și mințile criticilor blazați, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt grad și ceea ce s-a socotit scepticism, fatalism nu e decât credința că Zeul nu ajută în faptele necuvenite. Elinii aveau într-adevăr un panteon cu totul uzual, cu zei pentru folosul exclusiv al Greciei, în dușmănie cu numenii altor rase. Romanii cultivau zei de stat. Zamolxe era o divinitate universală, exponent al existenței de după moarte. Grecii văietători priveau cu oroare locul cu umbre al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la tradiția creștină a Crăciunului, cea legată exclusiv de Nașterea Mântuitorului. Însă afirmația sa poate fi completată cu o întreagă literatură etnologică, antropologică și de istorie a religiilor privind Crăciunul. De aici aflăm că celebrul personaj era o divinitate în panteonul indo-european, celebrată și de strămoșii noștri geto-daci (Ion Ghinoiu). Peste ea s-au suprapus elemente din Saturnaliile romane și din cultura zeului persan Mitra. A venit apoi momentul Nașterii Mântuitorului, Crăciunul fiind asimilat de acum încolo acestui fapt arhetipal din
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și social. Abia versiunea organizată ca dicționar și intitulată Obiceiuri populare de peste an (1997) va avea structura intenționată de la început de autor, prima ediție fiind amputată de cenzura epocii. Ideea fundamentală a lucrării este aceea că poporul român are un panteon constituit din ființe mitice al căror rol principal este măsurarea timpului: divinități populare masculine (Crăciun, Sânvăsâi, Sântoader, Sângeorz, Sântilie, Sâmedru, Moș Andrei, Moș Nicolae), divinități feminine (Dochia, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzărițele, Ielele, Fata Pădurii), zeițe-mame (Maica Precista, Mama Pădurii), zeițe bătrâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
în colaborare cu Vladimir Trebici), București, 1986; Vârstele timpului, București, 1988; ed. 3 (Obiceiuri populare de peste an), București, 1997; Lumea de aici, lumea de dincolo. Ipostaze românești ale nemuririi, București, 1999; Zile și mituri. Calendarul țăranului român 2000, București, 1999; Panteonul românesc. Dicționar, București, 2001; Sărbători și obiceiuri românești, București, 2002. Repere bibliografice: Gheorghiță Geană, Mărturia drumurilor, LCF, 1981, 35; George Muntean, Demografie, etnografie și literatură, RL, 1987, 18; Mihai Coman, Timp și temporalitate, RL, 1989, 20; Ovidiu Pecican, „Demografie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287267_a_288596]
-
din Bourbon (Bourbon-Lancy, Bourbonne-les-Bains etc.). În sfîrșit, multe divinități asigură protecția defuncților: Sucellus, zeul care are în mînă un ciocan, însoțit uneori de Nantosuelta. În alte cazuri, zeii indigeni sînt asociați unor zei romani fie în ceea ce privește numele, fie în ce privește atributele. Panteonul galo-roman. La început, zeii romani sînt înainte de toate zeii oficiali ai învingătorilor. În această ipostază, triada compusă din cele trei divinități de la templul Capitoliului din Roma, Jupiter, Junona, Minerva, are templul său în colonia de la Narbonne. Dar alte forme ale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
publicat în 1761, cu un imens succes, răspunde acestei evoluții a sensibilității publicului, la fel ca și tablourile lui Chardin sau Greuze. De altfel, rococoul se retrage din fața neoclasicismului: se revine, în arhitectură, la un stil sobru și sever (Saint-Sulpice, Panteonul), în timp ce în pictură opera lui Louis David ilustrează perfect această întoarcere la antic. În același timp, strălucirea Franței în Europa se micșorează, în fața influenței engleze, foarte clară chiar și în Franța și mai ales în fața reacțiilor naționale care se fac
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
secolele I-II d.I.C.), 60 O civilizație urbană, 60 Populație și spațiu urban, 61 Decorul urban, 61 Activități economice și societate urbană, 63 Forța tradițiilor, 64 Marca Romei: cadastru și vilă, 64 Vicus, 66 Lumea zeilor, 66 Permanențele indigene, 66 Panteonul galo-roman, 67 Cultele orientale și începuturile creștinismului, 68 Document: Vicus și sanctuar galic. Sanxay, 69 6. De la Imperiul Roman la regatele barbare: crize și transformări (secolele al III-lea și al IV-lea), 71 Criza din secolul al III-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall, dacă s-ar fi urcat pe-o scară pentru a manipula Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și peștilor, pe care le studiază cu atenție, vorbind amănunțit despre modificările observate în expresia lor. Iar Gali și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Bogdan? Duic? , Marinetti, Verlaine, Rimbaud (? i fă?? de al? i simboli? ți) erau toate doar palide reflec? îi ale atitudinii ostile manifestate de el fă?? de Tudor Arghezi, reprezentant de frunte al modernismului rom�nesc. Tudor Arghezi ocupă un loc �n panteonul s? u printre cei pe care �i pl? cea s?? i urăsc? �. Tudor Arghezi (1880? 1967) a fost unul dintre cei mai mari poe? i ? i scriitori rom�ni ai timpurilor moderne. Ion N. Teodorescu pe numele lui adev? raț, el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de materia înconjurătoare... Opera trebuie să se lege perfect cu natura care să-i fixeze monumentalitatea". Sigur, ar fi fost de preferat acuratețea gramaticală a unui Michelangelo. N-a fost să fie. Oricum, amîndoi se află pentru totdeauna în același Panteon. Cristal descoperit în Australia și analiza lui: planeta ar fi încetat să-și răcească magma primordială mult mai devreme decît se credea: cam cu vreun miliard de ani. Noutatea, auzită acum la BBC, în timp ce-mi întind o pînză
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se apare justificată presupunerea unei anumite uniformități a manifestărilor religioase care, în ciuda diversității locale firești, poate fi definită drept o religie „politeistă matură” (Xella, 2007, p.12), tipică civilizației urbane înfloritoare organizate în jurul suveranului și a palatului, unde și structura panteonului oficial, probabil, reflecta organizarea structurii de conducere pământească. Nașterea, dezvoltarea și sfârșitul regatelor lui Israel și Iuda Sistemul socio-politic din perioada Bronzului Târziu, definit de un înalt grad de urbanism, înfloritoare orașe-stat răspândite de-a lungul zonei de coastă a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în vocabularul obișnuit al limbilor europene, se referă la dogma existenței unui unic Dumnezeu, proprie celor trei mari religii actuale: ebraismul, creștinismul și islamul. Monoteismul se opune politeismului, adică credinței în existența mai multor divinități, deseori constituite organic într-un panteon. Știința modernă a istoriei religiilor a inventat o serie de alți termeni intermediari care, pentru a spune așa, descriu situații aflate la jumătatea drumului dintre pozițiile citate. Între acestea amintim „henoteismul”, adică postura celor care, deși admit pluralitatea divinităților, recunosc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
viața omenească obișnuită: căci compasiunea îi este mare precum înțelepciunea, iar omenia și căldura sentimentelor este atotcuprinzătoare precum mintea. Buddha a fost un reformator monastic, care s-a menținut în cadrul civilizației indiene considerând-o indiscutabilă. El nu a tăgăduit niciodată panteonul hinduist și nici nu a ignorat idealul hinduist tradițional de eliberare prin iluminare (mokșa, Nirvăṇa). Acțiunea sa specifică a fost nu aceea de a respinge, ci de a reformula, pe baza unei profunde experiențe personale, învățătura indiană ancestrală privitoare la
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care îl așteptam în fiecare seară. Am ridicat capacul acela mare, m-am aplecat asupra hârtiilor vechi ca un pirat - asupra comorii dintr-un sipet... La suprafață, am recunoscut câteva fotografii, i-am revăzut pe Țar și pe Țarină în fața Panteonului, apoi pe malul Senei. Nu, ceea ce căutam eu se afla mai la fund, în mulțimea compactă, înnegrită a caracterelor tipografice. Dădeam la o parte, ca un arheolog, strat după strat. Nicolae și Alexandra au apărut în locuri care mi-erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are loc o restructurare profundă a panteonului religios, prin introducerea În „familia” zeilor canonici a unei noi divinități (despre efectul erodant al acesteia, vezi M. Eliade, 1986, pp. 133-135), aducerea obiectului de cult care o reprezintă și plasarea acestuia (și a oficianților religioși străini care cunoșteau tainele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o persoană consacrată de un anumit statut social („bătrânii” satului, liderul familiei, un șaman sau un vraci). Nu există Însă restricții de gen sau vârstă În ceea ce privește actorul sacrificiului. Frecvent, modelul mitic al sacrificatorului este dat de o anume divinitate din panteonul religios, care a inițiat acel sacrificiu și care a Întemeiat ceva printr-un act sacrificial sau prin propriul sacrificiu. Referindu-se la sacrificiile agrare, Mircea Eliade consideră că acestea sunt repetări rituale ale unui scenariu mitic În care o divinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
M. Eliade, 1995, pp. 194-200). Beneficiarul sacrificiului este, pe un prim palier de semnificații, o anumită divinitate: pentru ea este efectuat ritualul și ea primește, integral sau parțial, bunul sacrificat. Sacrificiile pot fi adresate divinității supreme, unei alte divinități din panteonul respectiv, spiritului strămoșilor sau unor figuri demonice. Pe un al doilea palier, cel care execută sau care comandă sacrificiul devine, și el, beneficiarul acestuia: el este consacrat prin ritual și Își asigură astfel sprijinul divinității. Pe un al treilea palier
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Verdun În Europa, mausoleele și monumentele de la Mărășești, Oituz, Oarba de Mureș, Păuliș ori locurile de instituire precum Câmpia Libertății sau Piața Revoluției În România. Alteori, În spațiul urban sunt Înălțate monumente care evocă faptele, locul, eroii și momentele respective: panteon, arc de triumf, statui, edificii religioase. Relevant În acest sens este procesul de monumentalizare inițiat de puterea sovietică: el implică o negare a sistemelor simbolice și ritualice precedente - imaginarului politic (țarist), imaginarul religios (ortodox) și imaginarul cultural (folcloric) - specifice formelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nereprezentative precum Goga, Pâca, Antipa, Chira Chiralina, Inia Dinia etc.). De asemenea, extrem de discutabile sunt și tehnicile de determinare a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de mărturii folclorice, a unei sinteze valide științific, referitoare la mitologia populară românească. Asemenea „tablete” interpretative pot fi găsite În V. Bălteanu (Dicționar de divinație populară românească, 2001), I. Evseev (Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, 1997), I. Ghinoiu (Panteonul românesc: dicționar, 2001), V. Manoliu (Mic dicționar de astronomie și meteorologie țărănească, 1999), A. Olteanu (Metamorfozele sacrului: dicționar de mitologie populară, 1998) sau I. Taloș (Gândirea magico-religioasă la români: dicționar, 2001). Existența și descrierea unei mitologii depinde decisiv de felul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Meteorologie populară, Tipografia Seminarului Teologic, Blaj Ghinoiu, Ion, 1988, Vârstele timpului, Meridiane, București Ghinoiu, Ion, 1997, Obiceiuri populare de peste an, Fundației Culturale Române, București Ghinoiu, Ion, 1999, Lumea de aici, lumea de dincolo, Fundației Culturale Române, București Ghinoiu, Ion, 2001, Panteonul românesc: dicționar, Editura Enciclopedică, București Gill, Sam, 1987, „Prayer”, În Mircea Eliade (coord.), The Encyclopedia of Religion, MacMillan, New York Gillis, John Randall (coord.), 1994, Commemorations: The Politics of National Identity, Princeton University Press, Princeton Gilmore, David, 1998, Carnival and Culture
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de subsol, cum profetiza E. Lovinescu 37, ci prin prezența vie în substanța literaturii care i-a urmat. Dintre "jocurile cu mai multe strategii"38 caragialiene, cel cu posteritatea a fost câștigat nu pentru că și-a asigurat un loc în panteonul marilor noștri clasici, ci pentru că a deschis mai multe filoane ce au putut fi exploatate pe rând de foarte mulți scriitori care au mers pe intuiția sa. Așa se explică de ce anumite componente ale caragialismului au fost cultivate cu predilecție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
malucangurul, kunjulaeuroul (un cangur al dealurilor) și Tjulki, o mică bufniță, sunt cunoscute de toți bărbații adulți, socotite sacre, și nu se intonează În fața tinerilor și femeilor. Aceste trei animale-eroi, susține Charles Mounford „sunt cele mai importante figuri legendare din panteonul băștinașilor, nu numai pentru faptul că au creat nenumărate albii, guri de râuri și izvoare și culmi de munți, dar pentru că ei au stabilit și 264 H.Matei, op. cit., p. 144. 265 G.Iaru, op. cit., p. 98-99. 127 legile și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]