807 matches
-
Panzer a raportat la sfârșitul zilei distrugerea a 54 de tancuri inamice, 36 de către Regimentul al 5-lea și restul de Regimentul al 3-lea. Pierderile proprii au fost catalogate ca „ușoare”. Conform unei evaluări provizorii, Regimentul al 6-lea Panzer pierduse doar două tancuri. E adevărat că francezii scoseseră din luptă mai multe tancuri germane avariate în diferite grade dar, după asigurarea siguranței pe câpul de luptă, echipele de întreținere au început munca de repunere în funcțiune. Restul Diviziei a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pe linia Beauvechain-La Bruyere-Pietrebais-Incourt-Perwez. Divizia a 2-a mecanizată s-a retras la rândul ei la sud de Perwez a doua zi dimineață. În dimineața zilei de 14 mai, germanii au atacat în zona localității Perwez. Divizia a 3-a Panzer comandată de generalul Stumpff avea sarcina să atace noua linie defensivă aliată de lângă Gembloux, în vreme ce Divizia a 4-a Panzer a generalului Stever trebuia să străpungă centrul frontului aliat la Perwez. Hoepner a declanșat atacul fără sprijinul infanteriei, dar nu
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
doua zi dimineață. În dimineața zilei de 14 mai, germanii au atacat în zona localității Perwez. Divizia a 3-a Panzer comandată de generalul Stumpff avea sarcina să atace noua linie defensivă aliată de lângă Gembloux, în vreme ce Divizia a 4-a Panzer a generalului Stever trebuia să străpungă centrul frontului aliat la Perwez. Hoepner a declanșat atacul fără sprijinul infanteriei, dar nu a reușit să înfrângă rezistența francezilor. Tancurile Diviziei a 4-a Panzer a intrat în luptă cu blindatele franceze care
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
aliată de lângă Gembloux, în vreme ce Divizia a 4-a Panzer a generalului Stever trebuia să străpungă centrul frontului aliat la Perwez. Hoepner a declanșat atacul fără sprijinul infanteriei, dar nu a reușit să înfrângă rezistența francezilor. Tancurile Diviziei a 4-a Panzer a intrat în luptă cu blindatele franceze care, bine poziționate în regiunea împădurită din jurul comunei Perwez, au rezistat inițial atacului. După o serie de lupte grele ale tancurilor sprijinite de această dată de infnaterie, linia defensivă franceză a fost distrusă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Subunitățile de tancuri franceze, desfășurate pe teren pe distanțe mari, fără sprijin corespunzător de al infanteriei și artileriei, au fost înfrânte în luptă de blindatele germane, care acționau concentrat, asigurând-și superioritatea numerică și tehnică. Înaintarea Diviziei a 3-a Panzer a fost oprită la un moment dat pe linia defensivă a Diviziei a 2-a mecanizată franceză. Îndârjirea cu care francezii și-au apărat pozițiile i-au făcut pe comandanții germani să creadă că inamicii dispuneau de mai multe tancuri
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
însemante, odată cu venirea nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel mai performant tanc. Deși aliații se bucurau atât de superioritatea tehnică
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
nopții Divizia a 2-a mecanizată franceză a încetat acțiunile, iar comandanții germani și-au recâștigat liniștea și încrederea. Forțele aliate au câștigat timp pentru reorganizarea forțelor în vederea respingerii următorului asalt al germanilor de pe 15 mai. Tancurile Panzer III și Panzer IV erau singurele blindate germane care egalau sau erau superioare în luptă tancurilor franceze SOMUA S35. SOMUA S35 a fost considerat în timpul campaniei din vest cel mai performant tanc. Deși aliații se bucurau atât de superioritatea tehnică cât și de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
se preta acțiunilor în forță a marilor unități mecanizate. Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani „Prima bătălie de la Aachen”. În septembrie, apărarea orașului era asigurată de Divizia a 116-a Panzer comandată de generalul Gerhard von Schwerin. Apropierea forțelor aliate a făcut ca majoritatea oficialilor orașului să fugă mai înainte ca evacuarea populației civile să fie terminat. Hitler a reacționat cu duritate la acest fapt - toți responsabilii naziști care au fugit
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
din unități de infanterie și infanterie mecanizată. Aceste forțe, la care se adăuga batalionul 506 și brigada 108 de tancuri, numărau aproximativ 20.000 de oameni și 11 tancuri. Divizia a 246-a Volksgrenadier a înlocuit Divizia a 116-a Panzer în orașul Aachen, Diviziile a 183-a Volksgrenadier și a 49-a de infanterie apărau zona de nord, iar Divizia a 12-a de infanterie asigura apărarea în zona de sud.Lui Köchling i se promisese reîntoarcerea pe poziții a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a 183-a Volksgrenadier și a 49-a de infanterie apărau zona de nord, iar Divizia a 12-a de infanterie asigura apărarea în zona de sud.Lui Köchling i se promisese reîntoarcerea pe poziții a Diviziei a 116-a Panzer și Diviziei a 3-a Panzergrenadier după reînarmarea și completarea efectivelor (adică aproximativ 24.000 de oameni). Pe 7 octombrie, apărarea orașului a fost suplimentată cu elemente ale Diviziei I Panzer SS „Leibstandarte SS Adolf Hitler”. În ciuda unui aflux constant
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
promisese reîntoarcerea pe poziții a Diviziei a 116-a Panzer și Diviziei a 3-a Panzergrenadier după reînarmarea și completarea efectivelor (adică aproximativ 24.000 de oameni). Pe 7 octombrie, apărarea orașului a fost suplimentată cu elemente ale Diviziei I Panzer SS „Leibstandarte SS Adolf Hitler”. În ciuda unui aflux constant de întăriri, Corpul LXXXI a suferit pierderi care i-a slăbit continuu capacitate de luptă. Divizia a 12-a de infanterie a pierdut jumătate din numărul total de soldați în perioada
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Alsdorf., au fost limitate puternic de lipsa acută de rezerve ale germanilor. Un nou contraatac a fost organizat de germani pe 8 octombrie. La el au participat un regiment de infanterie, un batalion de asalt, o subunitate din cadrul Brigăzii 108 Panzer și aproximativ 40 de vehicule blindate, adunate de pe la diferite unități. Deși artileria americană a provocat pierderi importante atacatorilor, aripa stângă a germanilor a reușit să izoleze un pluton american de infanterie, în timp ce cea dreaptă a ajuns la o intersecție importantă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
americane, contraatacurile infanteriei aliate i-au silit pe germani să se retragă pe pozițiile de start. Pentru ca să facă față pierderilor grele și atacurilor continui ale americanilor, comandanții germani au transferat la Aachen Divizia a 3-a Panzergrenadier, Corpul I SS Panzer și Batalionul 101 SS tancuri grele. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2170-05, Frankreich, Schützenpanzer in einer Stadt.jpg|thumb|Infanteriști ai unui regiment mecanizat de pe frontul de vest deplansându-se într-un vehicul semi-șenilat Sd.Kfz. 251]] Divizia I de infanterie și-a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
stopat tirurile artileriei grele și de măsurile antitanc eficiente.. În satul Birk, echipajul unui tanc american Sherman a reușit ca timp de trei ore să reziste atacurilor blindatelor germane. În timpul luptei, tanchiștii americani au reușit să distrugă un tanc german [[Panzer IV]] și să avarieze un altul, forțându-i pe germani să se retragă. În cele din urmă, în sprijinul acestui blindat au sosit elementele Diviziei a 2-a blindate americane, iar germanii au fost definitiv alungați din sat. Divizia a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
pe durata a trei zile începând cu data de 17 septembrie. Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
apreciat la adevărata valoare aceste informații și a ordonat medicului șef să îl trimită pe Urquhart în concediu medical. De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau foarte întinse, s-au oprit pentru reorganizare
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich Kussin. În plus, II. SS-Panzerkorps comandate de „Obergruppenführer” Wilhelm Bittrich (format din resturile Diviziei a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a Arnhemului pentru reorganizare și refacere. Deși II. SS-Panzerkorps suferise pierderi grele ca să străpungă încercuirea de la Falaise, în rândurile sale se aflau veterani experimentați, care
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
jucat un rol crucial în primele faze ale bătăliei. Garnizoana orașului era sub comanda generalului Friedrich Kussin. În plus, II. SS-Panzerkorps comandate de „Obergruppenführer” Wilhelm Bittrich (format din resturile Diviziei a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a Arnhemului pentru reorganizare și refacere. Deși II. SS-Panzerkorps suferise pierderi grele ca să străpungă încercuirea de la Falaise, în rândurile sale se aflau veterani experimentați, care se adăugau efectivelor germane din zonă, al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
regiune a crescut continuu. Bittrich a ordonat organizarea de atacuri care să distrugă capul de pod britanic de la nord de Rin. La ora 09:00 au fost declanșate atacuri puternice ale mai multor „Kampfgruppes” ale Diviziei a 9-a SS Panzer dinspre este și a „Kampfgruppe von Tettau” dinspre vest. Aceste atacuri au adus germanilor doar mici câștiguri teritoriale, dar în timpul după-amiezii au urmat noi asalturi, care au dus la modificări serioase ale pozițiilor și extremele nordică și estică ale frontului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
brigăzii sale ca fiind „grotești” iar concedierea lui ca un „act rușinos”. Cifrele pierderilor germanilor sunt mai puțin exacte decât cele ale aliaților, iar cifrele oficiale nu au fost publicate niciodată. Un raport emis cel mai probabil de Corpul II Panzer SS pe 27 septembrie amintește de pierderea a 3.300 de oameni (1.300 de morți și 2.000 de răniți) în luptele din jurul orașelor Arnhem și Oosterbeek. Robert Kershaw, pornind de la rapoarte incomplete, a identificat pierderi care se ridică
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
1940, apărând Podul Willem, podul feroviar adiacent și debarcaderul "Boompjes" din apropiere. Podurile rutiere și feroviare din centrul orașului Rotterdam au fost principalele ținte ale parașutiștilor germani în dimineața zilei de 10 mai, pentru că ar fi permis deplasarea Diviziei 9 Panzer către centrul Olandei. Rezistența opusă de militarii olandezi a fost peste așteptările germanilor, care, pe 14 mai 1940, au supus întregul oraș unui masiv bombardament de aviație. Traficul devenise foarte intens pe vechiul pod Willem, iar planurile pentru construcția unuia
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
Cartierul general olandez să intensifice eforturile pentru înfrângerea rezistenței germen de pe căile de acces spre poduri și, dacă situația locală o cerea, să distrugă podurile. Această ultimă parte a ordinului era o consecință directă a apariției Diviziei a 9-a Panzer în regiunea podurilor Moerdijk (care asigurau legătura dintre Dordrecht și Brabantul de Nord), de unde amenințau apărarea Fortăreței Olanda. Colonelul Von Frijtag Drabbe, comandantul al infanteriștilor marini aflați în zonă, a primit ordinul să distrugă toate punctele de rezistență de la capul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
cu o zi în urmă Zeeland, efectuau în ziua de 13 raiduri împotriva pozițiilor de artilerie și infanterie din zona de sud a „Fortăreței Olanda”. De asemenea, avioanele germane au asigurat sprijinirea din aer a atacurilor Diviziei a 9-a Panzer, care lupta pe insula Dordrecht. În tot acest timp, moralul trupelor aliate, în mod particular al celor olandeze, a început să scadă. Tot mai multe subunități olandeze se retrăgeau dinspre răsărit, iar vestea parăsirii țării de către regina Wilhelmina nu a
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
dar între timp aliații reușiseră întărească pozițiile defensive de la Boulogne cu Brigada a 20-a de gardă de infanterie britanică. Infanterișitii britanici au avut timp să sape tranșee în zona portului, pe direcția de atac a Diviziei a 2-a Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, bindatele germane au declanșat un atac la ora 17:00, care a fost respins de infanteriștii irlandezi. Pozițiile apărate de infanteria galeză au fost atacate
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
spre nord ca să cucerească Boulogne și Calais. Temându-se de un nou contraatac, OKH a ordonat Corpului XV (comandat de generalul Hermann Hoth) să se retragă, diviziei comandate de Georg-Hans Reinhardt să mute la răsărit, iar Diviziei a 10-a Panzer (comandate de [[Ferdinand Schaal]) să se deplaseze spre sud, pentru mărirea capacității de răspuns la un posibil atac aliat. Unități ale Diviziei I Panzer ([[Friedrich Kirchner]]) și Diviziei a 2-a Panzer ([[Rudolf Veiel]]) au fost retrase pentru întărirea apărării
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]