1,835 matches
-
egumenul să-și facă pomană să rădice pe mort cu cheltuiala sfinții sale și să rămâie dugheana la mănăstire pentru pomenirea sufletelor lor... Iar părintele egumenul ș-au făcut pomană și au cheltuit treizeci și unul lei și doozeci de parale. Și am dat acest zapis locului și toate scrisorile ce am avut ca să stăpânească mănăstirea... 1788 ianuarie 28”. Bătrânul m-a ascultat în tăcere, dând din cap a mirare. Apoi, privind spre soare, a grăit ca pentru sine: Și când
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de grijă de către nime și-au rămas și mănăstire de la Halchi lipsită de-ajutorul ce ave de la acest metoh... Pentru aceea... încă mai miluim pe aceste scăpătate mănăstiri... le-am rânduit... ca să aibă a lua mănăstire Aron vodă câte una para de tot carul ce se va încărca cu sare... de la ocna gospod din Târgul Ocna cât și de la Viișoare de lângă ocna;... Drept aceea să fie svintei mănăstiri Aron vodă i mănăstirii Halchi venitul acesta”. Tare mă tem, părinte, că acolo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lei de butea de vin și un leu pentru poloboc. Iar cei ce duc vin în łara Căzăcească „Carii plătesc vamă mare” vor plăti „câte un leu de bute”. Cei ce duceau lemne la „târgul Galaților” trebuia să plătească o para pentru carul cu lemne de foc și câte două parale pentru cherestea. De asemenea, plutașii care duceau lemne la Galați plăteau câte un leu pentru pluta cu lemne de foc și doi lei pentru cea cu cherestea. Erau scutiți de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Iar cei ce duc vin în łara Căzăcească „Carii plătesc vamă mare” vor plăti „câte un leu de bute”. Cei ce duceau lemne la „târgul Galaților” trebuia să plătească o para pentru carul cu lemne de foc și câte două parale pentru cherestea. De asemenea, plutașii care duceau lemne la Galați plăteau câte un leu pentru pluta cu lemne de foc și doi lei pentru cea cu cherestea. Erau scutiți de taxe doar cei ce duceau lemne de foc pentru casă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru pluta cu lemne de foc și doi lei pentru cea cu cherestea. Erau scutiți de taxe doar cei ce duceau lemne de foc pentru casă. Nu erau scutiți de dajde nici acei ce prelucrau fierul. Aceștia plăteau „câte două parale de bucata de her ce să sfarmă în târgul Iașilor și în târgul Galaților și nimeni să nu mai fie slobozi a rupe heru nici la târgul Iașilor, nici la târgul Galaților, fără numai la locul mănăstirii, unde a fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spre vreo 300-400 de ocale. Și apoi trei poloboace ar cam fi ajuns la vreo 900 ocale de vin... ceea ce ar însemna - să nu fie de deochi - că se cam bea în sfânta mănăstire fără să se scoată măcar o para chioară. Miere să fie, fiule, că muște se adună cu nemiluita! Eu zic să mergem mai departe, părinte. Uite că în inventarele întocmite de egumenul Sofronis la 1 iunie 1761 (7269) și cel făcut de epitropii mănăstirii la aceeași dată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deschizi tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe șanse! N-o să vezi nici două parale găurite! îi spuse Gaskell și mai bău niște votcă. — Mai întâi să te văd pe tine mort! exclamă Sally. Gaskell rânji. — Pe mine mort? Dacă e vorba să moară cineva pe-aici, atunci aia ești tu. Frumoasa țâțoasă e setoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ați înțeles atunci calitatea corespondentului, știu asta. Nu scâncete și reclamații și retractări, ca atâția alții... Cer scuze, am cam bătut câmpii. E proasta dispoziție după întâlnirea cu unul din ăștia care fac pe grozavii. Misterele lor nu fac două parale, credeți-mă. Știu asta: sunt și ei proprietatea statului. Am și alte motiv de indispozitie, e adevărat. Unchiul nu a mai primit medicamente de două săptămâni. Stă gata să explodeze, știu asta. Singura speranță este să interveniți, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul încins, pe fundul căldării iadului. Doi foști colegi vorbesc despre alți foști colegi. Cutare, burdușit de parale. Cutare, somitate medicală. Cutare, s-a sinucis din te miri ce. Apoi, despre foștii profesori ai fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de el? Nu se știe cine a pus întrebarea, dar răspunsul vine de la inginer. — Ei, o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu obstinație șansa de a face același lucru. Ai ei fuseseră germani timp de sute de ani, i-a spus ea băiatului, și a naibii să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare că mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
liber, un răzeș ca Severin putea lucra ca un... - Ca un rob, Îl ajut. - Așa e: Numai liberul lucrează ca un rob! - Oricum, Ion acela pusese și de harbuji... Dacă nu se făcea grâul, nici porumbul, nici nimica, scotea ceva parale cu harbujii... - Scotea pe naiba! Mănenii nu puneau harbuji ca să-i vândă - ar fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă și pe bărbații ăia fatali la care o trimite, faliți, frumoși ca dracu’, mitocani, mârlani, iresponsabili, cretini și puși pe rele, drept pentru care ea, una, chiar nu vede rostul, păi, dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o ucidă, nu-i așa? Luată prin surprindere, Fliss se holbă năucită la mine. — Ei bine, cineva a făcut-o, Fliss. N-am fost eu și sunt convinsă că nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl știu de-un car de ani. N-ar omorî nici o muscă. — Mai rămân Brian, Jeff și Naomi. — Fătuca aia n-are ce căuta la o sală din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
examene? Indivizi grozavi ca tine? — Hai, lasă prostiile! Cei mai mulți sunt idioți și dacă nu sunt idioți, atunci sunt cu siguranță degenerați. Zău că nu mint. Adică nouăzeci și cinci la sută dintre indivizii care devin birocrați nu fac nici măcar o para chioară. Abia știu să citească. Atunci, tu de ce vrei să lucrezi la Ministerul de Externe? — Din diverse motive, răspunse Nagasawa. Unul ar fi că-mi doresc să lucrez în străinătate, dar mai întâi și mai întâi vreau să-mi testez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spune că-i e dor de mine și că vrea să discutăm. Pe de altă parte, mama nu-mi spune altceva decât ce aranjamente florale a comandat și ce rochii or să poarte domnișoarele de onoare - de parcă aș da două parale pe asta! Cred că o face strategic și mă tot bate la cap cu fleacurile astea pentru că știe că-s supărat și vrea să-mi aducă aminte că asta e situația și că trebuie să măîmpac cu ea. E nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa se mișcă ei în mod obișnuit, chiar și când sunt treji. Sunt toți copii de bani gata. Au studiat la școli de care n-a auzit nimeni și unde, în comparație cu numele de familie, coeficientul de inteligență nu face două parale; și-au petrecut anii de facultate prostind secretare care le spălau și călcau cămășile cu sârg, ca să le dovedească ce soții bune ar fi ele, dacă li s-ar da ocazia; iar acum își pierd timpul prin discotecile proaste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și cu idoli. Am cumpărat perfumadores cu tămâie de-ale zeiței Yemanjá, mici piramide mistice de afumat, ca acelea pentru țânțari, cu parfum Înțepător, bastonașe de tămâie, flacoane de spray dulceag, botezate Sfânta Inimă a lui Isus, amulete de trei parale. Și am găsit multe cărți, unele destinate credincioșilor, altele celor care-i studiau pe credincioși, toate puse laolaltă, cărți cu formule de exorcisme, Como adivinhar o futuro na bola de cristal și manuale de antropologie. Și o monografie despre rozacruceeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cunoaște - zice manifestul -, altfel pleosc, bau, brr, scrâșșș!” „Au”! „Ziceam că... Manifestul se Încheie promițând un imens tezaur ce rămâne să fie descoperit și nemaipomenite revelații asupra raporturilor dintre macrocosmos și microcosmos. Nu vă iluzionați că suntem alchimiști de trei parale și vă Învățăm să produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de Confessio, curând pe ecranele noastre. Așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
expert cabalist, numai cu invocații talismanice a potolit furtunile și a Învins scorbutul. Nu m-am uitat la textele despre Cabală, fiindcă mi-nchipui că le-a văzut Diotallevi”. „Toate-s cu litere ebraice greșite, fotocopiate după cărticelele de trei parale despre Cheia Viselor”. „Băgați de seamă că noi aici alegem texte pentru „Isis Dezvăluită“. Nu facem filologie. Poate că diabolicilor le plac literele ebraice extrase din Cheia Viselor. Nu sunt prea sigur asupra tuturor contribuțiilor despre masonerie. Domnul Garamond mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze portocalii, perfect paralele pătrundeau până în capătul opus al camerei. Nu, nu va mai ieși din casă până nu se va lămuri o dată pentru totdeauna asupra trecutului său, pe care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar n-am putut dormi. Creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mister Aristotel a spus că orice virtute, este opțiunea de mijloc dintre două vicii. Temperanță, toleranță, moderație plus disciplină! Modus in rebus! Mă rog, în fine..., expedie Avocatul problema, rememorând fugar ultima lor beție crâncenă, bine măcar că am avut atâtea parale câte ne-au trebuit, pentru deschidere. Chiaburul de nea Petrică nu ne mai dă nimic pe datorie, luna asta. M-hmm... Toată speranța e la Vierme. La the Worm! E tare, tipul, recunoaște! Se descurcă. Se implică. Fojgăie. Mișună peste tot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cârciumarul profită de ocazie să-și organizeze clientela: ― Da de ce stați în picioare, măi creștini, și încurcați locul, de nici nu mai poate să se miște lumea? Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu vă cer parale! Uite colea!... Haideți binișor, fraților! Hai, mă dom' primar, că după tine se iau și ceilalți! Izbuti să-i așeze și să le servească câte ceva. Ion Pravilă se înverșuna în gura mare, vorbind despre Babaroaga, că nu-i drept ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gând să se mai înmoaie. Satul părea îngropat în zăpadă până-n brâu. Focul în vatră nu se putea stinge. Boierul Miron s-a îndurat de suferința oamenilor și i-a lăsat să-și aducă din pădurea lui crengi, uscături, fără parale și fără să-i însemne în catastife. Dar iarna se lungea și uscăturile, puține în pădurea boierească. Unii începură să-și puie pe foc gardurile, alții să-și taie pomii de prin grădini. Duminica următoare primăria se umplu de oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Titu că a nimerit-o așa de bine cu masa. Titu însuși, oricât îi era de simpatic să umble cu preotul din satul lui, se simți ușurat când îl mai putu lăsa singur. Afară că îl costase și oarecare parale, fiind obligat să ia masa cu dânsul în oraș uneori și să-și plătească partea, căci lui Belciug nici nu-i trecea prin minte să-l cinstească ― ba ar fi primit bucuros să fie el cinstit ― își cam neglijase gazeta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]