8,430 matches
-
Iorga, spirit aplecat spre rigoare și exactitate analitică, dar asta nu înseamnă că el renunță la anumită prudență în aplicarea metodei, lucru de observat chiar în studiul despre Creangă, unde surprinde încă de la început includerea "scriitorului energic și vioi" în paradigma temperamentelor senzaționale. Spre deosebire de "imaginativi" sau "sentimentali", care pornesc de la idei abstracte în rodirea imaginației, memoria lui Creangă îl înserează unei categorii "de ordine senzațională" în creativitate, datorită - crede Iorga - unei sanguinități cu totul deosebite în sfera cerebrală, aceasta fiind cea
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
câteva linii distincte, care să compună pentru fiecare o imagine concisă și cât de cât captivantă pentru un cititor amator de pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în fond meleagul de baștină din care provin, cu înclinație spre genul memorialistic, amintiri folosite atât ca nuvelă sau roman, cât și ca "tablou de moravuri" sau studii psihologice, adică "o impresie integrală asupra mediului"18). Creangă apare aici în paradigma "realiștilor patriarhali", care s-a impus ca "un suflu de pace socială și morală", o literatură "fără conflicte dramatice", dominată de "pace, calm și senin", "absolut sănătoasă" și de aceea "superioară". Dar autorul lui Dănilă Prepeleac se remarcă prin câteva
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
a găsit soluții surprinzătoare și spectaculoase de a concilia Orientul cu Occidentul sau, uneori, chiar de a eluda presiunile acestora prin recursul la căi alternative, pe cît de ingenioase, pe atît de autentice și de solide. În această dispută a paradigmelor, în această oscilație sfîșietoare între formă și semn, calea Doinei Lie este una a soluțiilor multiple. Avînd vocația construcției monumentale, a arhitecturii cu impact spațial puternic, ea nu poate ignora nici marea tradiție europeană a sculpturii de for public, după cum
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
a regnului vegetal: „pămîntul s-a despicat în urma ta / astupînd sunete și chipuri (...) îți tîrăști picioarele / trupul tău adăpostește / rănile multor anotimpuri / te încăpățînezi / ca iedera ca buruienile" (în noapte). Ori sare peste regnuri, din același imbold al recursului la paradigma naturală, precum un blindaj împotriva vidului ontologic: „acolo în visul lui de copil / am să mă nasc încă o dată/ efemeridă sau cactus sau / afectuos animal de companie" (Asta e). Ca și: „ea era singură / precum bătrîna barză / de pe acoperișul primăriei
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
optzecistă au fost mai conștiente de ele înseși decât altele. Generația 27 a fost de departe cea mai agresivă, pe cale de a fi egalată de generația 2000. Comportamentul se măsoară prin intensitatea contestării „bătrânilor". O altă întrebare privește schimbarea de paradigmă artistică: se produce ea de fiecare dată când o generație ia locul alteia? Legătura n-a putut fi probată, deși unii au considerat-o obligatorie. În fine, o nouă generație atrage după ea și un nou canon? Nici în acest
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
nouă generație atrage după ea și un nou canon? Nici în acest caz nu există o dovadă peremptorie. Răspunsul este în ambele cazuri că nu există o legătură clară și inevitabilă între preluarea ștafetei de către o nouă generație și schimbarea paradigmei sau a canonului. Concluzia ar fi că o generație biologică este o fatalitate al cărei caracter fatal în istoria literaturii este axiomatic, fără a putea fi demonstrat.
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
ales s-o facă altfel decât s-a făcut la noi în ultimele două decenii. Subtitlul introducerii e edificator („între dezamăgire socială și optimism individual"), fără ca prima să alunece spre pamflet, iar cel de-al doilea spre reverie. Schimbarea de paradigmă însă e certă, iar dintre ingredientele ei nu lipsește politicul. Mai precis, suma de dușuri scoțiene la care politicul a supus, după 1990, lumea basarabeană. Cartea e de altfel dedicată lui Valeriu Boboc, tânărul ucis anul trecut, în timpul evenimentelor din
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile subiective, trăirile personalizate provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la „altoiul" preconizat de Gelu Negrea, cel al modalității eseistice, pe paradigma consacrată a dicționarului, și nici la tatonările la care supune condiția eseului, pînă la momentul în care declară peremptoriu următoarele: „Cred că, în forma ei clasică (?), critica literară și-a cam trăit traiul și și-a mîncat cozonacul". Oare? Soluția
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
am simțit nevoia să mă adresez lui Victor Pițurcă, antrenorul echipei naționale. România suferă de multe lucruri. Însă ceea ce ne face mai mult rău decât, din păcate, ne putem imagina, este IPOCRIZIA. De 25 de ani, ne învârtim într-o paradigmă nefericită. Acel ceva care ne face să avem pretenții mereu de la alții. De la politicieni, de la sportivi, de la artiști, de la presă. Niciodată însă, și aici intervine nenorocirea, DE LA NOI ÎNȘINE. Ne e mai simplu să-i înjurăm pe Băsescu, Ponta, Antonescu
Victor Pițurcă, scrisoare deschisă de la cine se aștepta mai puțin by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61199_a_62524]
-
el. Perspectiva abordată e una, însă, mai puțin istoristă și mai marcat retorică. O primă observație de substanță ține de natura orală a jurnalismului eminescian. Salturile de la citatul savant la anecdota cu valoare morală îi sunt acestuia specifice. În interiorul acestei paradigme, Monica Spiridon mai operează o distincție interesantă: ar exista la Eminescu, după ea, o oratorie laică, rece, de for și una aproape religioasă, didactică, de amvon. Pentru aceasta din urmă, reperul imediat e, firesc, Antim Ivireanul, parcurs atent, în linia
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
marele", pe cînd figurile antipatice sunt expediate cu răceală. În fond, volumul merită un studiu de caz sau măcar o discuție de principiu privitoare la deserviciul pe care specialiștii în lingvistică îl aduc limbii natale. Căci dacă tot vorbim de paradigma estetizantă a culturii române, deplîngînd lipsa unor condeie care, pe lîngă vigoare verbală, ar trebui să mai posede și reazemul unei științe cărturărești, iată că acum avem prilejul de a vedea ce poate face un filolog de carieră atunci cînd
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
și o componentă magico-idolatră, dar de o cu totul altă factură decît aceea brâncușiană. Lucrări precum Terra, lemn poleit, 1983, și Dansatoarele, lemn policrom, 1987, ilustrează perfect această perspectivă, solidară și ea cu întregul proiect de identificare și definire în paradigma răsăriteană și spiritualistă a statuarului. Dar dialogul cu formele istorice ale sculpturii universale nu se oprește aici, la polemică și la negație implicită. Doina Lie face și incursiuni afirmative, conciliatoare, cu marile momente din trecutul statuarului, interpretîndu-le, resemnificîndu-le, dar acceptînd
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
fi făcut parte din aceeași familie a stîngii cu autorul poemelor antisemite din volumul Saturnalii și al pamfletelor rasiste din „România Mare”. Socoate dl Popescu populismul fascistoid drept o expresie a stîngii politice? În ce mă privește, am rupt cu paradigma marxistă cu mulți ani în urmă, am explicat în repetate rînduri motivele intelectuale și morale care au determinat această despărțire. Teroarea este deplînsă în aceste memorii numai în măsura în care ea afecta aparatul. Eliticidul, spre a relua formularea profesorului Virgil Nemoianu, l-
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
este necesar ca dezbaterea publică din societate să fie polarizată în funcție de principiile și măsurile propuse de partidele politice, nu de ceea ce spun mass-media despre X sau Y politician. "Am ajuns în etapa în care trebuie să alegem una din două paradigme. Pe de o parte, statul asistențial, în care pomenile electorale, reprezentate de măriri de pensii, salarii și ajutoare sociale, sunt regula de aur a obținerii de voturi. De cealaltă parte, un stat mai suplu și mai eficient, care preferă să
Elena Udrea debutează în presă pe post de editorialist () [Corola-journal/Journalistic/47681_a_49006]
-
de la adoptarea Sistemului de Management al Îmbunătățirii Continue a Performanței? Dat fiind că vorbim de o transformare și o schimbare nu numai la nivel de organizație, ci și la nivel de individ, la nivel de proceduri de lucru și mentalități (paradigme), am întâmpinat de la început o oarecare rezistență, firească ca reacție a oricărui sistem, organizație supusă unei schimbări. Primele șantiere deschise și primele metode de îmbunătățire continuă s-au aplicat în fabrica noastră de mezeluri, la un loc de muncă în
Rețeta care ajută firmele românești în lupta cu multinaționalele, prezentată de un manager de succes by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/50085_a_51410]
-
afurisit de numen divin, care, de milenii încoace, îi frămîntă pe gînditori cu inexistența lui. De data aceasta, aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
a cărui umoare frămîntările unui ateu nu pot încăpea. Pe scurt, are o mină optimistă și relaxată, de om care a intuit. Sintaxa îi curge neted, fără pigment personal, dar e corectă și clară. Autorul e încredințat că schimbarea de paradigmă a omenirii e iminentă, de aceea cartea emană aerul unei pledoarii în favoarea schimbării.
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
ca victimă a unui președinte care nu are cu ce altceva să mă controleze!", consideră Ponta, arătând că, indiferent de "dorința umană, chiar legitimă" a celor din PSD și PNL să "răzbune practicile" lui Traian Băsescu, USL "trebuie să schimbe paradigma", "oricât de frustrant va fi", și să aplice legea nu pe criteriul politic, ci pe cel al legii implacabile. Crin mi-a spus odată opinia lui despre presiunile pe care Băsescu le facea la Congresul PDL - «să ne luăm cola
Ponta: Anul 2012, probabil ultimul din superproducţia "Arestează-mă să te iubesc" a casei "Băsewood" () [Corola-journal/Journalistic/47986_a_49311]
-
Panorama alternativă a literaturii române (ambele la Editura Cartea Românească); Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 (Editura Humanitas); Alex Goldiș, Critica în tranșee. De la realismul socialist la autonomia esteticului (Editura Cartea Românească); Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIX-lea (Editura Ideea europeană). Semnalate grăbit, fie și foarte laudativ, ele nu provoacă dezbateri, efervescență de idei, polemici constructive. Nu sunt „contagioase”. Și când receptarea lor e masivă cantitativ (vezi primirea pe care au avut
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
adâncime, ieșind din hotarele literaturii, dar rămânând în sfera culturii: „Am interpretat secolul al XIX-lea ca pe o placă turnantă înspre articularea modernismului european major, care merge practic până la contracultura anilor ’60, când se reconvertește în postmodernism.” Tema investigației, Paradigma puterii: „concept controversat, paradigma se definește, în termenii lui Thomas S. Kuhn, ca un set de realizări științifice universal recunoscute care, pentru o anumită perioadă, oferă probleme general admise și soluții-model.” Investigația contează pe concursul imaginarului, căci simbolicul, în calitate de formă
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
literaturii, dar rămânând în sfera culturii: „Am interpretat secolul al XIX-lea ca pe o placă turnantă înspre articularea modernismului european major, care merge practic până la contracultura anilor ’60, când se reconvertește în postmodernism.” Tema investigației, Paradigma puterii: „concept controversat, paradigma se definește, în termenii lui Thomas S. Kuhn, ca un set de realizări științifice universal recunoscute care, pentru o anumită perioadă, oferă probleme general admise și soluții-model.” Investigația contează pe concursul imaginarului, căci simbolicul, în calitate de formă reprezentativă a imaginarului, „acoperă
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
se preta, în definitiv, unui comentariu în lumina acestei metafore. Simulacrele normalității. Și probleme de strictă teorie, imune la contingent (cum ar fi aceea, sumbră, a inerentei perimări a cărților, făcând pandant cu salutara expresivitate involuntară), și așteptata schimbare de paradigmă (în special în poezie și în special la nivel formal), și deprinderile criticii de anțărț (prea tributară ideii de autonomie a esteticului ori înșelătoarelor meandre psihanalitice), și istoria literaturii ultimelor câteva secole (în parcurs de creastă, pornind de la poezia medievală
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
nu este ”automat salvarea PDL”, iar PDL ”poate crește din nou prin propriul său efort”. ”Eu cred că dreapta românească în acest moment se refondează și cred că vom vedea foarte curând, la alegerile din noiembrie rezultatul acestei schimbări de paradigmă, dacă vreți", a explicat Voinescu, care a mărturisit că este unul dintre membrii fondatori ai Inițiativei de Centru Dreapta, platforma pregătită de Mihai Răzvan Ungureanu. ”El vrea să strângă acolo mai multe energii din spectrul de dreapta, care sunt răspândite
Sever Voinescu: Nu există Mesia în politică () [Corola-journal/Journalistic/44267_a_45592]
-
practic, să declanșeze iadul pe pământ. Romanțios vorbind, spionul subzistă în marginea sacrificialului, asta învecinându-l, tipologic, în sens larg, cu toți cei care trăiau pe muchie, de la proscrișii din Vest până la haiducii din Estul nostru. În termeni sobri, dincolo de paradigme „romantice” (cu o cromatică rebelă) ori hollywoodiene, aici interesează mecanismele intrării în Sistem. Spre deosebire de alte forme de agregare instituțională și profesională, aparatul de spionaj mizează pe un joc egalmente periculos și eficient: poți să regreți acel primum movens, cel al
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]