1,125 matches
-
în centrul științelor sociale". Nevoia de științificitate Easton duce la consecințe extreme un proces început cam prin anii `20, de redefinire a politicii, o îndepărtare de științele umaniste și o apropiere de cele naturale, mergînd chiar pînă la o imitare paradigmatică. S-ar putea vorbi despre o adevărată ruptură epistemologică, întrucît aplicarea principiilor fundamentale ale comportamentismului se pare că se orientează pe direcția "științifică", necunoscută celor care s-au ocupat de analiza politică mai înainte; pe de altă parte, prezența unor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
metodologică unitară de studiu intraorganizațional, care să genereze o probă de diagnoză de grup, prin care să poată spori eficiența organizațională. Mai apoi, colectînd o imensă cantitate de date, psihologul social olandez a decis să le sistematizeze într-o teorie paradigmatică, ce dorea statutul de teorie "universală" asupra comportamentului organizațional, care ar avea prin intermediul registrului comparativ la care recurgea să ofere o informație valorificabilă în creșterea performanței organizaționale. în prima etapă a cercetării s-au realizat comparații între 40 de țări
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în cazurile cu apraxie bucolinguală sau faciobucolinguală asociată; o Tehnici fonetice și fonologice de tip logopedic îmai puțin utilizate în formele de afazie receptivă și mai mult în formele expresive cu parafazii); o Tehnici de refacerea a funcției sintagmatice și paradigmatice; o Tehnici pentru refacerea fluenței; - Tehnici de refacere a gramaticii morfologice și sintactice;Tehnici de reabilitare a lexiei receptive și expresive; - Tehnici de reabilitare a grafie;Tehnici de dezvoltare pragmatică a limbajului;Tehnici de dezvoltare semantică a limbajului și de
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de inteligibilitate rezonabil, se admite că încurajarea răspunsului permite formarea unei baze perfective în exprimarea viitoare. Din punct de vedere tehnic, după Voinescu I, se procedează astfel: În afaziile receptive este necesară refacerea, accesibilizarea și reorganizarea engramelor senzoriale și funcției paradigmatice. Stimulii auditivi au caracter colocvial întrebare - răspuns și se administrează bolnavului prin fraze, cu repetiții, asociate cu imagini, mimică, gesturi lăsând timp de decodificare a mesajului. Progresiv, se reduce complexitatea stimulului verbal spre propoziții scurte sau sintagme, până la forma sintetică
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
fundamentale de limbă, din perspectivă didactică: 2. Formarea noțiunilor de fonetică și relevanța lor didactică. 3. Formarea și consolidarea noțiunilor de lexicologie și elemente de cultivare a limbii prin lexicologie. 4. Formarea și consolidarea noțiunilor de morfologie. Formarea gândirii structural paradigmatice la elevi. 5. Formarea noțiunilor de sintaxă. Formarea gândirii constitutiv-sintagmatice la elevi. 6. Noțiuni de stilistică și cultivarea exprimării orale și scrise a elevilor. 7. Didactica redactării. 8. Stilistica nivelelor limbii din perspectivă didactică. 9. Operaționalizarea obiectivelor studierii limbii române
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
fără o intensiune științifică precisă, de către V. Goia (1982: 39), deși termenul tehnic proiectare didactică, este propus de R.M. Gagne (și J.L. Briggs) încă din 1975, (1977), care-l considera(u) o cale simplă de corelare a conținuturilor științifice. Tabloul paradigmatic al evoluției terminologiei de specialitate privitoare la proiectarea didactică, așa cum a fost prezentat până aici, apare relativ sărac specialistului, deoarece doar în două dintre lucrările publicate în această perioadă există secțiuni distincte alocate tratării problematicii unităților de predare-învățare și proiectării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Unul este văzut de oameni sub multiple înfățișări, de Tată, Fiu și Duh Sfânt care nu sunt altceva decât manifestări succesive ale divini¬tății, diferența stând doar în nume. Deși condamnă sabelianismul, Papa Callistus ne oferă în fond aceeași modalitate paradigmatică de tranșare a raportului unu- treime: Dumnezeu unindu-se pe Sine cu trupul lui Iisus dobândește vizibilitate și este numit Fiu, însă rămâne Tată în invizibilitatea Sa, astfel că Tatăl și Fiul sunt de fapt o singură Față. Origen, cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pusese până în acea vreme necesitatea unei formulări teoretice a conținutului experienței pe care practicantul o dobândește prin unirea minții cu inima. Delicatețea exprimării conținu- turilor experiențelor umane în fața dezvăluirii înfățișărilor divinului este înregistrată de experiența textuală a mai multor trăitori paradigmatici ai spațiului bizantin, între care poate fi numit Simeon Noul Teolog. Limbajul devine foarte riscant atunci când încerci să pui în discurs o experiență extrem de intimă și care nu implică într-un mod privilegiat intelectul, ci cuprinde întreaga ființă. Scrierile palamite
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
filosofice a fost întotdeauna anchetat și din prisma valorii sale din perspectiva expe¬rienței concrete, cu alte cuvinte în ce măsură un discurs reprezintă o expresie textuală a felului concret de trăire a realității. Intelectualismul pur, ca și modularea imaginatorie a posibilităților paradigmatice ale unei teme filosofice nu prezentau nici un interes pentru gânditorul bizantin (un termen până la urmă impropriu pentru cei ce au făcut cultură în Răsărit). Pentru a evalua mai departe consecințele acestui „senzualism” bizantin ne vom permite să facem o licență
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
slăbiciunile omenești ale funcționarului imperial și simbolul reprezentat de funcția sa, astfel că excesele de orice gen nu au pus nicicând la îndoială viabilitatea modului de organizare a structurilor statului bizantin. 10. Omul ca viețuitor: tunica de piele În mod paradigmatic, spiritualitatea bizantină și-a găsit specificitatea discursului antropologic în descrierea pe care a dat-o existentei actuale a umanității, rezultată în urma căderii protopărinților. Este identificabilă aici o reală diferență între modul răsăritean de înțelegere a omului și rosturilor sale și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
internă a domeniului flexionar și rafinarea tipologiei deplasării verbului 68 3.1.2.1 Proiecții discrete de mod, timp și aspect 69 3.1.2.2 Nivelul deplasării verbului în română din perspectivă romanică 71 3.1.2.3 Instanțiere paradigmatică vs deplasare 73 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești 75 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 81 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice 81 3.1.3.2 Natura auxiliarelor românești 82 3.1
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru a determina deplasarea verbului în interiorul domeniului flexionar indică faptul că româna (alături de franceză) este o limbă cu deplasare înaltă a verbului; proiecția la care se deplasează verbul în română este proiecția de mod MOODP. 3.1.2.3 Instanțiere paradigmatică vs deplasare Schifano (2015a) propune și o soluție pentru a rezolva tensiunea dintre intuiția (corectă) că formele verbale sintetice romanice marchează valori de mod, timp, aspect și realitatea incontestabilă că verbul ocupă poziții diferite în domeniul flexionar în limbile romanice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a arătat discuția precedentă. Altfel spus, de ce verbul nu se deplasează în mod sistematic în aceeași poziție în toate limbile romanice? Schifano (2015a) arată că deplasarea verbului este dictată de interacțiunea dintre morfologie / flexiune și sintaxă în următorul mod: instanțierea paradigmatică bogată asociată cu lipsa deplasării vs deplasare a verbului pentru a suplini absența instanțierii paradigmatice. O categorie verbală se instanțiază paradigmatic dacă valorile sale principale se exprimă prin paradigme sintetice și nonsincretice. Absența unei paradigme sintetice și nonsincretice determină alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aceeași poziție în toate limbile romanice? Schifano (2015a) arată că deplasarea verbului este dictată de interacțiunea dintre morfologie / flexiune și sintaxă în următorul mod: instanțierea paradigmatică bogată asociată cu lipsa deplasării vs deplasare a verbului pentru a suplini absența instanțierii paradigmatice. O categorie verbală se instanțiază paradigmatic dacă valorile sale principale se exprimă prin paradigme sintetice și nonsincretice. Absența unei paradigme sintetice și nonsincretice determină alegerea strategiei sintactice de satisfacere a trăsăturilor verbale, deplasarea. Astfel, spre deosebire de analizele tradiționale (e.g. Biberauer și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Schifano (2015a) arată că deplasarea verbului este dictată de interacțiunea dintre morfologie / flexiune și sintaxă în următorul mod: instanțierea paradigmatică bogată asociată cu lipsa deplasării vs deplasare a verbului pentru a suplini absența instanțierii paradigmatice. O categorie verbală se instanțiază paradigmatic dacă valorile sale principale se exprimă prin paradigme sintetice și nonsincretice. Absența unei paradigme sintetice și nonsincretice determină alegerea strategiei sintactice de satisfacere a trăsăturilor verbale, deplasarea. Astfel, spre deosebire de analizele tradiționale (e.g. Biberauer și Roberts 2010 mai recent) care leagă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nonsincretice. Absența unei paradigme sintetice și nonsincretice determină alegerea strategiei sintactice de satisfacere a trăsăturilor verbale, deplasarea. Astfel, spre deosebire de analizele tradiționale (e.g. Biberauer și Roberts 2010 mai recent) care leagă bogația flexionară de numărul de morfeme, abordarea în termenii instanțierii paradigmatice propusă de Schifano (2015a) reintepretează conceptul de bogăție flexionară ca rezultând dintr-o combinație de factori care alătură numărului de morfeme și condiția nonsincretismului. Concret, diferența dintre română și italiană - varietăți caracterizate prin diferențe în nivelul deplasării verbului (deplasare înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
INDICATIV SUBJONCTIV CONDIȚIONAL 1SG lavoro lavori lavorerei 2SG lavori tu lavori lavoreresti 3SG lavora lavori lavorerebbe 1PL lavoriamo lavoreremmo 2PL lavorate lavoriate lavorereste 3PL lavorano lavorino lavorerebbero Cu alte cuvinte cuvinte, spre deosebire de română, în italiană, categoria de mod se instanțiază paradigmatic, ceea ce elimină necesitatea deplasării la MOOD în italiană, însă nu și în română, unde este obligatorie. Deplasarea verbului compensează, așadar, lipsa instanțierii paradigmatice a unei categorii. Schifano (2015a) extinde raționamentul instanțierii paradigmatice în continuare 40 pentru a deriva diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3PL lavorano lavorino lavorerebbero Cu alte cuvinte cuvinte, spre deosebire de română, în italiană, categoria de mod se instanțiază paradigmatic, ceea ce elimină necesitatea deplasării la MOOD în italiană, însă nu și în română, unde este obligatorie. Deplasarea verbului compensează, așadar, lipsa instanțierii paradigmatice a unei categorii. Schifano (2015a) extinde raționamentul instanțierii paradigmatice în continuare 40 pentru a deriva diferențele dintre italiană (deplasare medie) și portugheza europeană (deplasare joasă) și, respectiv, portugheza europeană și spaniolă (deplasare foarte joasă). Rezultate de reținut • în română, verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
română, în italiană, categoria de mod se instanțiază paradigmatic, ceea ce elimină necesitatea deplasării la MOOD în italiană, însă nu și în română, unde este obligatorie. Deplasarea verbului compensează, așadar, lipsa instanțierii paradigmatice a unei categorii. Schifano (2015a) extinde raționamentul instanțierii paradigmatice în continuare 40 pentru a deriva diferențele dintre italiană (deplasare medie) și portugheza europeană (deplasare joasă) și, respectiv, portugheza europeană și spaniolă (deplasare foarte joasă). Rezultate de reținut • în română, verbul se deplasează în cea mai înaltă proiecție din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești În derivarea formelor sintetice românești, trebuie să ținem cont de două aspecte. (i) Verbul se deplasează ca grup (XP-movement), grupul deplasat fiind VP; procesul de deplasare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea sintactică și ACORD este indirectă: ACORDUL precedă deplasarea, fiind deci o condiție pentru deplasare, însă nu forțează deplasarea. În cazul românei (și al francezei) (spre deosebire de italiană, portugheza europeană și spaniolă), verbul se deplasează la MOOD ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei modului. Există două alternative pentru felul în care se petrece acest proces de deplasare, ambele posibile: (i) deplasarea directă a VP din [Spec,VOICEP] la [Spec, MOODP] sau (ii) tranzitarea tuturor specificatorilor din domeniul flexionar ( [Spec, ASPP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
conjunct inversiunea este obligatorie) (140a), gerunziul (obligatorie) (140b), imprecațiile condiționale (140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile pragmatice specifice imprecației pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negativ, inserat fie în componentul sintactic (centru în NEG0), fie în componentul lexical (afix lexical negativ). (v) În româna contemporană, formele sintetice se ridică până la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar (i.e. [Spec, MOODP]) ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a categoriei de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplin sintetică a verbului latin vs apariția structurilor cu auxiliar și, în perspectivă mai largă, competiția dintre sintetism și analitism în limbile romanice (v. Ledgeway 2012, 2015e și bibliografia). Verbul latin se caracterizează printr-un grad foarte ridicat de instanțiere paradigmatică (în sistemul propus de Schifano 2015a, 2015b), fapt care îi permite verbului să rămână în domeniul lexical în latină (Ledgeway 2012); din perspectivă formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fapt care îi permite verbului să rămână în domeniul lexical în latină (Ledgeway 2012); din perspectivă formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În schimb, în limbile romanice, necesitățile de instanțiere paradigmatică forțează deplasarea verbului în afara domeniului vP către proiecțiile din domeniul flexionar. Structurile cu dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și pentru alte limbi romanice vechi, v. §4.1 supra) nu reprezintă altceva decât un caz în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]