1,079 matches
-
2). Cetoacidoza diabetică poate fi ocazional acompaniată de creșteri ale lipazei și amilazei sangvine, care merg în paralel cu gravitatea dezechilibrului metabolic, fără însă să fie diagnostice pentru PA (22). Pancreatitele cronice (PC). Se caracterizează prin distrucția ireversibilă și fibroza parenchimului pancreatic exocrin, conducând la insuficiență exocrină și tendința progresivă la intoleranță la glucoză și diabet. Evoluția spre diabet se produce dacă procesul inflamator și fibros este extensiv, difuz și persistent. Cazurile de acest gen întâlnite în populația noastră sunt rare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
etiologia acestora [5,17]. Ruptura lor antrenează moartea prin hemoragie și șoc înainte ca aceasta să poată fi controlată, fiind principala cauză de mortalitate a acestor bolnavi. Ocazional hemoragia poate fi împiedicată de pleură sau se produce spre mediastin, esofag, parenchim pulmonar sau bronhii. Anevrismele netratate vor provoca moartea majorității pacienților din cauza ruperii lor. O serie de studii clasice de tip prospectiv au arătat că evoluția anevrismelor de aortă toracică evoluează spre dilatare progresivă și ruptură în lipsa tratamentului chirurgical. Astfel, circa
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
pe CT cu substanță de contrast. Tumora de corp și coadă de pancreas Volumul țintă include pe lângă cele descrise pentru capul de pancreas și ganglionii suprapancreatici (situați pe traiectul vaselor splenice) și hilul splenic. Cu scopul reducerii dozei de la nivelul parenchimului renal drept, ganglionii pancreaticoduodenali inferiori pot fi excluși din volumul țintă. RADIOTERAPIA EXTERNĂ ADJUVANTĂ (POSTOPERATORIE) CTV include: patul tumoral, anastomoza (pancreatico-jejunostomie, hepatosau coledocojejunostomie) și ariile ganglionate pozitive. Iradierea electivă a ariilor ganglionare este similară cu iradierea preoperatorie. În cazul necesității
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Sorin Păun, Florin Iordache, Ionuţ Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92204_a_92699]
-
PARACLINICĂ MODERNĂ ÎN APRECIEREA RISCULUI ANESTEZICO-CHIRURGICAL. STADIUL ACTUAL DE EVALUARE A RISCULUI ANESTEZICO-CHIRURGICAL ÎN CHIRURGIA TORACICĂ Investigația clinică și paraclinică modernă în aprecierea riscului anestezico-chirurgical Factorii de risc în operațiile toracice sunt asemănători indiferent de tipul leziunilor, totuși rezecțiile de parenchim pulmonar, care sunt de altfel și cele mai frecvente intervenții chirurgicale, au o serie de particularități în evaluarea preoperatorie cât și în conduita intra- și postoperatorie. Beneficiul operației trebuie să exceadă riscurile potențiale. Identificarea problemelor legate de perioada perianestezică este
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
mai bine fiziopatologia afecțiunii (tabelul 2.5). Astfel, afecțiunile vasculare pulmonare, cum ar fi trombembolismul sau emfizemul pulmonar, duc la valori scăzute ale raportului DL/VA indicând că scăderea transferului gazos nu este datorată doar reducerii volumului alveolar. Rezecțiile de parenchim pulmonar duc la valori normale sau chiar crescute ale aceluiași raport. Valori scăzute sub 75% ale DLCO sunt considerate anormale, iar cele sub 50% presupun investigații suplimentare. Curbele de Flux-Volum completează investigația funcțională dinamică pulmonară exprimând grafic tipul afecțiunii (obstructiv
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
criterii de includere [201]. Criteriul morfologic cel mai important care se ia în considerație este cel obținut în urma examenului TC cu rezoluție înaltă. Cu cât pacienții au o mai mare inomogenitate a structurii pulmonare, cu delimitări clare între zonele de parenchim normal și cele hiperinflate cu atât prognosticul funcțional postoperator este mai favorabil [164]. Trebuie subliniat că 15% din candidații la LVRS sunt coronarieni asimptomatici [194], ceea ce i-a făcut pe unii clinicieni să recomande cateterismul cardiac preoperator. În condițiile în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
ml, limită la care în mod convențional, așa cum am descris în capitolul de explorări funcționale, se consideră că pacientul este inoperabil. În realitate s-a constatat că, dacă se aplică tehnicile moderne de anestezie și se rezecă bilateral 20-30% din parenchimul pulmonar afectat de emfizem, pacienții pot fi extubați încă din sala de operație [189]. Explicația este dată de faptul că mecanica pulmonară se îmbunătățește la această categorie de pacienți, imediat postoperator, lucru evidențiat de scăderea PEEP-ului intrinsec și a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
și diafragm și între cei doi nervi frenici. Organ limfo-epitelial, cu importante funcții în imunitate și hematopoeza, timusul suferă în condiții patologice unele modificări distrofice sau transformări tumorale. Deși glanda involuează fibroadipos după pubertate, există posibilitatea prezenței de insule de parenchim activ chiar și la vârste înaintate. Timectomia Trebuie precizat că prima încercare de „imunoterapie” în MG este probabil timectomia. După ce în 1939 Blalock prezintă primul caz de remisiune post-timectomie al unei paciente de 21 de ani cu MG [24], această
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
a întregii aorte, a ramurilor acesteia, precum și a arterelor membrelor inferioare. Secțiunile transversale și reconstrucția tridimensională permit analiza precisă a calibrului aortei, pereților vasculari, pun în evidență un tromb intraluminal sau un lumen fals și apreciază atmosfera periaortică și starea parenchimelor irigate de ramurile aortei [18, 19]. În disecția de aortă, tomografia computerizată depistează semne directe și indirecte de disecție. Semnele directe sunt: membrana intimă flotantă (în 70-80% dintre cazuri), care este și cel mai important și evidențierea obstrucției porții de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
de intensitate subcostală. Examenul radioscopic poate oferi un semn diagnostic suplimentar, „respirația echinococului”, descris de Brjozovsky și Linberg, constând în modificarea dimensiunilor și formei opacității în funcție de fazele respiratorii [9]. Examenul CT toracic Relevă existența unei opacități rotud-ovalare, net delimitată de parenchimul înconjurător, cu densitate lichidiană, fără adenopatii mediastinale sau hilare. Examenul RM Își găsește utilitatea în special în CH complicat sau în echinococoza alveolară. Ecografia Ecografia transtoracică relevă caracterul transonic al formațiunii. Ecografia abdominală poate decela prezența concomitentă a unor imagini
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
arborele traheo-bronșic (tricoptizie), ruptura în pleură cu empiem, sau ruptura în pericard cu tamponadă cardiacă. Tratament Indicația chirurgicală este de principiu. Calea de abord recomandată este toracotomia, sau sternotomia (în chistele mici). Excizia completă este dificilă, datorită aderențelor strânse cu parenchimul pulmonar, vasele mari, timus, perete toracic, structurile hilului pulmonar, diafragm în aceste situații se recomandă excizia incompletă cu abandonarea peretelui chistic la nivelul structurilor vitale. Prognosticul este foarte bun. Teratomul imatur Conține țesuturi din cele trei foițe mature și imature
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
HEPATOCITUL 1. Structură Hepatocitele constituie celulele parenchimului hepatic și reprezintă componenta epitelială a lobulului hepatic clasic (Kiernan), formând aproximativ 80% din populația celulară a acestuia. Celelalte componente ale lobulului clasic sunt: sinusoidele hepatice (componenta vasculară), țesutul conjunctiv localizat intralobular în spațiul Disse (componenta stromală) și pasajele intercelulare
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
Celelalte componente ale lobulului clasic sunt: sinusoidele hepatice (componenta vasculară), țesutul conjunctiv localizat intralobular în spațiul Disse (componenta stromală) și pasajele intercelulare prin care este drenată bila către periferia lobulului (componenta biliară). Lobulul hepatic clasic este considerat un fragment de parenchim, de formă prismatică, având baza poligonală (clasic hexagonală), de aproximativ 1 mm diametru și maxim 2 mm înălțime. În centrul său se află o venă centrolobulară, tributară venei cave inferioare iar marginile sunt delimitate de țesut conjunctiv. În locul de întâlnire
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
intens bazofile cu aspect de rozetă numite corpi bazofili (Berg). Reticulul endoplasmic rugos abundent explică bazofilia intensă a hepatocitului, observată în momente de activitate metabolică intensă. Organizare. În afara lobulului hepatic clasic se mai descriu două concepții (teorii) de organizare a parenchimului hepatic. Teoria lobulului portal. În această concepție, unitatea morfologică a ficatului se suprapune cu modul de organizare al unei glande exocrine și este reprezentată de lobulul portal - o zonă de formă triunghiulară, care are în centrul său un spațiu port
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
un spațiu port, iar la vârfuri trei vene centrolobulare. Lobulul portal reprezintă de fapt zona din care se drenează bila către un canalicul biliar. Teoria acinului hepatic (Rappaport). Conform acestei teorii, unitatea morfologică hepatică este acinul hepatic - o zonă de parenchim hepatic de formă romboidală, care are două vârfuri în două vene centrolobulare, iar celelalte două în două spații porte. Acinul hepatic este considerat și unitatea funcțională a ficatului, căreia i se descriu de la centru spre periferie trei zone de activitate
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
extracelulară în diferite organe (4). Chiștii renali în ADPKD sunt multipli, bilaterali, se formează în orice segment al nefronului (printr-o proliferare celulară și activitate secretorie anormală a epiteliului). Ei se dezvoltă difuz și progresiv, cresc lent în mărime, afectând parenchimul renal adiacent (compresie/apoptoză?) și producând IRC. Aceste caracteristici nu sunt generale, deoarece uneori (rar) în ADPKD, dezvoltarea chiștilor renali poate fi asincronă și asimetrică sau chiar unilaterală, iar unii pacienți nu progresează spre IRC (7). Explicația acestei variabilități de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nefrogeneza normală, precum și controlul genetic al acestui proces nu sunt complet edificate. Progresele se produc însă rapid și ne permit să înțelegem mai bine etiopatogenia malformațiilor renale, precum și a unor boli renale dobândite, inclusiv cancerul. În terminologia acceptată în prezent, parenchimul renal este alcătuit din tubii uriniferi, care reprezintă totalitatea unităților morfo-funcționale ale rinichiului. Tubii uriniferi sunt situați într-o cantitate relativ redusă de stromă conjunctivo-vasculară, care este implicată, de asemenea, în funcționalitatea rinichiului. Un tub urinifer este format din două
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
așa cum este cazul genei PKD 1 (28). Patogenia moleculară a ADPKD trebuie să explice, de asemenea, cum se produce pierderea gradată a nefronilor funcționali (non-chistici) și progresia spre IRC terminală. Acest fenomen a fost explicat inițial prin compresia chiștilor asupra parenchimului normal, asociată posibil și cu fenomene inflamatorii. Mai recent a fost invocată nefroscleroza (exacerbată de hipertensiune) și apoptoza. Intervenția apoptozei (descrisă în ADPKD inițial de Woo et al., 1995) a fost confirmată 9 mai 9. La șoarecii la care se
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
contribui la dezvoltarea inflamației interstițiale, acumulării matricei și leziunilor vasculare care însoțesc dezvoltarea ADPKD. C) PIERDEREA GRADATĂ A NEFRONILOR FUNCȚIONALI Expansiunea lentă, dar progresivă a chiștilor renali se produce cu viteze diferite și se asociază, în timp, cu pierderea funcției parenchimului renal. Progresia spre insuficiență renală este una din cele mai frecvente și grave complicații ale ADPKD. Primele semne biologice apar la circa 45 de ani, iar stadiul terminal al IRC se produce, la adult, în medie la 55 de ani
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
PDGF factor de creștere derivat din plachete; MCP chemoatracție monocitară; EGF factor de creștere epitelial; TGF factor de creștere transformant; ACE enzima de conversie a angiotensinei; AT receptor angiotensină; TIMP inhibitor tisular de metaloproteinază. Primul factor implicat a fost compresia parenchimului renal normal de către chiștii care cresc progresiv în volum și produc atrofie tubulară. Fără a fi exclusă această posibilitate, a mai fost invocată nefroscleroza exacerbată de hipertensiune. La aceasta contribuie fibroza interstițială ce se produce prin proliferarea anormală a fibroblastelor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ca dimensiuni depășind 30 cm lungime. Suprafața externă este deformată de prezența a numeroși chiști cu diametrul mai mare de 3-5 cm; aspectul general este de structură renală formată în exclusivitate din mase/grupe de chiști, fără intervenția zonelor de parenchim alternante. Pe suprafața de secțiune se observă parenchimul renal (în corticală și medulară), înlocuit aproape în totalitate de chiști sferici, de dimensiuni variate (foarte mari, medii, foarte mici de ordinul mm) (planșa 1). Chiștii conțin un lichid care poate fi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
este deformată de prezența a numeroși chiști cu diametrul mai mare de 3-5 cm; aspectul general este de structură renală formată în exclusivitate din mase/grupe de chiști, fără intervenția zonelor de parenchim alternante. Pe suprafața de secțiune se observă parenchimul renal (în corticală și medulară), înlocuit aproape în totalitate de chiști sferici, de dimensiuni variate (foarte mari, medii, foarte mici de ordinul mm) (planșa 1). Chiștii conțin un lichid care poate fi clar, galben-pai, tulbure-purulent, uneori hemoragic, sau chiar brun
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de dimensiuni variate (foarte mari, medii, foarte mici de ordinul mm) (planșa 1). Chiștii conțin un lichid care poate fi clar, galben-pai, tulbure-purulent, uneori hemoragic, sau chiar brun (prin organizarea hemoragiei anterioare). în stadii inițiale, pot exista zone variabile de parenchim normal interchistic; în evoluție, acestea dispar, fiind sesizabile doar teritorii înguste, restrânse, de stromă fibroasă. B) MICROSCOPIA OPTICĂ îN ADPKD Chiștii apar la orice nivel al nefronului, de la tubii contorți la tubii colectori. Uneori, punctul de pornire poate fi capsula
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
obținute din fragmentele prelevate din zone diferite ale rinichilor, se observă, în stadii precoce, zone cu corpusculi renali și tubi cu structură normală, localizate între chiști. în stadii avansate, aceste arii normale se reduc; aspectul microscopic este evaluat drept pierderea parenchimului renal, cu elemente de atrofie ischemică, chiștii fiind delimitați de un perete fibros. Colorații speciale relevă îngroșarea membranei bazale delimitante a chiștilor și expansiunea masivă a matricei extracelulare (MEC), care determină o fibroză importantă. C) ULTRASTRUCTURA ȘI BIOLOGIA MOLECULARĂ îN
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sunt tapetați de un epiteliu simplu, cubic sau aplatizat; în numeroase cazuri, acesta apare complet atrofiat. Poate preta la confuzii cu o tumoră renală, dar examenul ultrasonografic este edificator. 2. Displazia chistică renală Leziunea, rezultat al unei diferențieri anormale a parenchimului metanefritic în cursul dezvoltării embriologice, poate fi bilaterală sau unilaterală; este caracterizată prin apariția de numeroși chiști fie în întregul rinichi, fie numai în anumite zone. Macroscopic, rinichii pot fi rudimentari, mici, sau măriți, chistici, cu aspect de ciorchine (planșa
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]