1,560 matches
-
al II‑lea, interpretare și viziune modernă Comentarii Și a privit Dumnezeu toate câte le făcuse și iată erau foarte bune. Sfântul Părinte, de fericită amintire, precizează în această scrisoare că nimeni nu poate intui mai bine decât voi artiștii patosul cu care Dumnezeu în zorii creației, a privit la lucrarea mâinilor sale. O reflexie a acelui sentiment s‑a reflectat de multe ori în privirile cu care voi ca toți artiștii din orice timp cuprinși de uimirea față de puternica taină
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Scolii paralele (1997), și Glose istorico-literare (1994). În fine, Dacia Sacra (1999), tipărită postum, cuprinde în afara studiilor de istorie referitoare la perioada veche și medievală a romanității dunărene, corespondența autorului cu Constantin Noica. Erudiția, stilul viu, nuanțat și mai ales patosul ce străbate toate intervențiile, ca și infiltrațiile filosofico-moraliste sau aluziile la cotidian dau operei lui L. o aură deosebită, apropiind-o, pe o bună parte a întinderii ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
fost Take Ionescu, pe care contemporanii îl numeau sarcastic „Tăchiță Gură de aur”!). Sau ce citate din cuvântările patriarhului Teoctist, proclamând Academia în 1996 „o citadelă creștină a culturii și științei românești”, ori adresându-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea afacerii Dreyfus)! Concluzia doamnei Murgescu într-o pagină finală, care-și caută pretextul într-o parabolă a lui Umberto Eco, este o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Vianu. Fără a fi afectat de idiosincrasiile generaționiste, criticul formulează, totuși, un posibil program și propune un posibil canon. Programul ar fi comprimat în sintagma „lupta cu inerția” a lui Nicolae Labiș și ar cuprinde, pe lângă afirmarea vădită a noului, „patosul confesiunii”, „candoarea descoperirii universului” și „luciditatea dominării lui”, precum și o nu mai puțin importantă „etică a creației”; de asemenea, autorul punctează reinstaurarea paradigmei moderniste și restabilirea contactelor cu perioada interbelică. Canonul reunește zece poeți - Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
statele din lumea a treia și nu numai și acționînd ca un braț secular al Statelor Unite, iar implicarea unor coloși ca ITT sau United Fruit în cîteva lovituri de stat în America centrală și latină avea să încarce cu un patos negativ însuși termenul de întreprindere multinațională. Treizeci de ani mai tîrziu însă, emoțiile au cedat, iar întreprinderea globală a devenit, mai mult decît înainte, actorul central al activităților economice mondiale. Dar care sunt rațiunile ce determină o întreprindere să se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
general-umane, precum relația dintre timpul individual și timpul istoric, acordând o mare atenție transfigurării simbolice. Sunt explorate mai adecvat și eficient diverse motive culturale, mitologia națională și cea universală (Poemul Yggdrasill). Spiritualizat, lirismul se vrea sobru și direct, încălzit de patosul participării, de tensiunea ideilor și de flacăra dragostei (chiar dacă uneori poemele sunt compuse, și acum, în stil de discurs declarativ sau didacticist). O particularitate esențială a poeziei lui I. este aptitudinea de a cânta pe mai multe „coarde”, împletind dezinvolt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
1401‑1428) ...... 108 1.3. Sandro Botticelli (1446‑1510) .................................................. 109 1.4. Matthias Grünewald (1475‑1528) ............................................ 110 1.5. Tiziano Vecellio (1485‑1576) ................................................... 110 2. Capela Sixtină - interpretări, viziuni ............................................... 112 3. Judecata de Apoi - o escatologie în culori ....................................... 115 4. Patos și grandoare ......................................................... ................... 117 4.1. Influența biblică în opera pictorului renascentist - crearea lui Adam .. 117 4.2. Michelangelo Buonarroti - un artist desăvârșit ........................... 119 4.2.1. David ......................................................... ........................ 120 4.2.2. Pietà ......................................................... ......................... 120 4.2.3. Moise ......................................................... ....................... 121 4.2
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
nudurilor, lucrare care i‑a fost încre‑ dințată lui Daniele da Volterra 14. Deoarece acesta nu a reușit să finalizeze, papa Clement al XIII‑lea l‑a desemnat pe Stefano Pozzi 15 să continue îmbră‑ carea începută de Volterra. 4. Patos și grandoare 4.1. Influența biblică în opera pictorului renascentist - crearea lui Adam Biblia a fost întotdeauna o sursă de inspirație pentru pictorul renascentist căruia i‑a schimbat modul de viață pentru că era conștient că reprezentând imagini biblice se face
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
este un artist pe care îl putem considera, întruchiparea idealului umanist al omului universal. Deși a finisat doar vreo zece picturi, a găsit so‑ luții pentru toate categoriile de probleme artistice și tocmai de aceea obser‑ văm în lucrările sale patosul și grandoarea. Generații întregi de artiști au be‑ neficiat de pe urma inovațiilor sale: compozițiile sale sunt armonioase creând o extraordinară impresie de real. Leonardo a creat modulații foarte fine ale umbrei și ale luminii, în special contururi, și în peisajele de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
artă. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 135 ția artistică de la Nord de Alpi cu grandioasa tradiție clasică a antichității și a Renașterii italiene. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă ter‑ menul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
al II‑lea, interpretare și viziune modernă Comentarii Și a privit Dumnezeu toate câte le făcuse și iată erau foarte bune41. Sfântul Părinte, de fericită amintire, precizează în această scrisoare că nimeni nu poate intui mai bine decât voi artiștii patosul cu care Dumnezeu în zorii creației, a privit la lucrarea mâinilor sale. O reflexie a acelui sentiment s‑a reflectat de multe ori în privirile cu care voi ca toți artiștii din orice timp cuprinși de uimirea față de puternica taină
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
creatorului e mai mare. Poetica parnasiană implică înțelegerea artei ca dificultate învinsă. În actul de creație, poetul are de biruit toate obstacolele inerente năzuinței la perfecțiune, și pentru aceasta sunt necesare luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei, condamnată la dăruire îndoit, ca poetă și ca femeie, fiind amenințată chiar de ironica opoziție a cuvintelor („Voi, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
domnul Dima să accepte funcția de rector al UPA în anul 2000. Istoria universității noastre ar fi fost alta cu dumnealui în fruntea noastră. S.B.: Cum era Tudor Ghideanu? D.T.: Tudor Ghideanu era un tip de forță și tumultos, cu patos, pasionat de filosofie. Am avut și contre cu el, țin minte că m-a scos de câteva ori la tablă și m-a făcut ungur, nu știu de ce. L-am corectat la Lukacs, la niște lucrări, i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
întîmpina; ce întîrzia; înțelege; înțelegere; liniște; liniștit; întîlniri; loc; lumini; pe mama; meditează; merge; metrou; pe mine; minune; momentul; mult și bine; muncitori; nădejde; neamuri; neliniștit; nemurirea; neplăcere; nepunctual; nervos; niciodată; nimic; oaspete; oaspeți; obositor; un ochi; odihnă; orar; parc; patos; părinți; pensie; pentru ce?; persoană; petrece; pierde timp; a pierde timp; pierdere de timp; pleacă; a te plictisi; plictisit; plutonic; poartă; politețe; poposi; porni; prietenul; a răbda; răgaz; rămîne; reîntoarcere; relaxare; remușcare; revedere; rezultat; rînd; scapă; scrisoare; seară; singur; soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
o; într-acolo; joc; lacrimi; lasă; lăutari; legătură; livadă; localitate; locuință; lucru; lumina; la magazin; mall; Mamaia; la mare; mari; mata; medic; mîine; mol; moară; muzica; note muzicale; natură; nota; nuntă; obiectul; o; ok; oprire; oraș; ore; orice; ospeție; pas; patos; părea; perete; pescuit; peste; poartă; popotă; pregătire; prietenă; prînz; prundiș; răscruce; rechin; refren; rîu; sală; scară; soție; Sovata; stabilirea direcției; strajă; studii; susur; școala; teatru; tîrg; tot; tra-la-la; tu; vale; Vama Veche; vecini; zi; (1); 751/187/71/116/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cărții a fost tradusă în limba română în 1979, cu titlul Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Romantismul românesc, scrie K., unul al renașterii naționale, s-a constituit pe un fond popular și luminist, a fost caracterizat de patos civic, de lirism vibrant, de naturism. K. a mai publicat în periodice rusești o serie de studii despre Vladimir Korolenko și România, Al. Sahia, Maxim Gorki și România, Mihai Beniuc ș.a. SCRIERI: Mihail Eminescu i problema romantizma v rumânskoi literature
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
supralicitată) cedează, în Opium (2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un „zar” aruncat), trăirea o poetică, lumea un text, inima un scriptorium, iar iubita ispititor dezgolită e însăși „poezia așa cum a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
europene, înregistrate și dezvoltate la acea dată de gruparea de la Contimporanul, deosebit de sensibilă, și ea, la sincronizarea creației cu ceea ce apărea mai caracteristic pentru actualitate. Nota avangardistă a propozițiilor poetului referitoare la acest raport e dată, ca și acolo, de patosul adeziunii, de o retorică a stărilor de spirit extreme, de o exacerbare a sensibilității în măsură să surprindă „ultimul strigăt al ceasului actual”, mereu-ineditul unei realități în mișcare. „Viteza” remarcată în derularea spectacolului vieții moderne și elogiată cu elan futurist
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate spune chiar că nimeni nu s-a implicat la noi mai mult decât el în definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată în egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugând că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India Sufletească actuală. Dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cel propriu, în prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și chiar voit, în mod paradoxal - intangibil. De aici, exaltarea „eșecului”, a „nerealizării” (în plan literar, dar și mai general-social), clamarea neliniștii spirituale, voința permanentizării stării de criză a eului. Voronca o afirmă limpede în mai multe rânduri, cu un patos particular, ale cărui accente inconfundabile le recunoaștem imediat în ambianța mișcării românești de avangardă: „știu că semnul marilor izbânzi, marilor împărtășiri de lumină materializată ca o cascadă de glicerină e insuccesul, debutul perpetuu, nerealizarea, nedesăvârșirea oricărui gest, condamnarea la eșec
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pentru viitor și nici pentru voi, amabili conlocuitori și confrați de acum ș...ț. Urmăresc și vreau linia poemului pentru bucuria și neliniștea lui în sine” (s.n.). Asemenea afirmații merită să întârziem un moment asupra lor. Căci susținerea, cu atâta patos, a neliniștii creatoare nu califică numai o opțiune de ordin așa-zicând estetic, vizând insubordonarea radicală față de convenția literară, ci angajează și statutul social al scriitorului de avangardă, cu repercusiuni într-o psihologie specifică. Neliniștea este opusă, la acest nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Tot ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este astfel respins. „Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunând acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încât e de înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrângeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentând prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcând totuși loc acelui public restrâns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se înscriu și la Ilarie Voronca într-un flux unitar și coerent, urmând unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat în sensul individualizării atitudinii lui Voronca în contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul angajării sale, pe un parcurs care merge de la o anumită impersonalitate inițială (în primele manifeste, tipărite în revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]