1,557 matches
-
LCF, 1979, 26; Andrei Roman, „Decorul și prezența”, F, 1980, 4; Mircea Mihăieș, „Paul Valéry și modelul Leonardo”, F, 1981, 11; Mircea Vaida, „Elegii pentru sufletul înflorit”, TR, 1982, 3; Mircea Sântimbreanu, Un țărm ospitalier, RL, 1982, 5; Dana Dumitriu, Patos și luciditate, RL, 1982, 32; Cândroveanu, Printre poeți, 173-178; Radu G. Țeposu, Ideografii lirice, FLC, 1985, 7; Elena Tacciu, Continentul cuvintelor, RL, 1985, 23; Grigurcu, Existența, 417-420; Mihai Ungheanu, „Partea omului”, LCF, 1987, 45; Cândroveanu, Lit. rom., 280-283; Alex. Ștefănescu
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând o lumină necruțătoare asupra ungherelor ascunse ale interiorității, unde pulsează substanța profundă a vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
existența precară, frustrantă din anii postdecembriști, trăite de un tânăr chinuit de incertitudini și aspirații generoase, mici aventuri, povești de amor, libații bahice, un caz de arivism politic (al unui cadru universitar) etc. - toate supuse comentariului auctorial. Susținut de un patos omniprezent, venit dintr-o oximoronică jubilație decepționistă suscitată de confruntarea cu marasmul, și de un stil uneori de o verbozitate excesivă, cu derapaje ludice nu întotdeauna legitimate estetic, acest roman - ce pare să fi fost scris înainte de Vestitorul - e bogat
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
Poetul practică și un soi de letrism: „Leng va ri șerc” (Elegie); „Mi-e creierul abcdefghijklmnoprsștțuvxw” (Creier aprins). Modernismele și ultramodernismele de această speță nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate poetică impulsionată de un patos romantic eruptiv, înscris în sensibilitatea modernă îndeosebi prin adoptarea unor unelte expresioniste. Ca autor de proză narativă, P. s-a afirmat cu povestirile fantastice din Cărțile poștale ale morții (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) și cu fragmente de roman apărute în
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), o analiză detașată și documentată a scrierilor politice în limba română ale lui Emil Cioran, cu accent pe cartea acestuia din 1936. Avansând în cercuri concentrice și combinând demersul exegetic cu patosul arhivistic, cercetătoarea realizează o atentă încadrare a gândirii cioraniene în climatul epocii, prin identificări și delimitări succesive în raport cu sursele politice și filosofice, cu mișcarea legionară, cu ideologia criterionistă ș.a. Sunt evitate atât cazuistica frivolă, cât și tonul justițiar revanșard, procedându
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
să indice un profesionist în toată puterea cuvântului, unitate există, iar ea rezidă în psihologie. Nu atât mediul interesează (acesta este de cele mai multe ori un pretext de tensionare a personajului, de declanșare a resorturilor sale interioare), cât trăirea propriu-zisă. Un patos vitalist, de „tânăr furios” pentru care femeia este un soi de bon sauvage, un Vineri pe lângă Robinsonul liber într-o (nelimitată) captivitate. O foame de existență, de afirmare a voinței, minată de conveniențele socioprofesionale sau conjugale. O duritate energică, dar
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
Deniilor s-a încercat și în teatru, actualizând în câteva „mistere” nașterea, patimile și învierea lui Iisus, transpuse într-un decor românesc, de mahala bucureșteană sau de așezare rustică (Trei mistere, 1922). Interesul pieselor (Ieslele, Cântecul cocoșului, Nebunul) stă în patosul aproape expresionist al trăirilor și al viziunilor extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea materializată într-o primă parte, Teoria criticei, a proiectului de sistem estetic propus în Istoria artei ca filosofie a istoriei pornește de la teza
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
devine cap de serie în mânuirea unor strategii retorice subtile, cu carieră în istoria ulterioară a fenomenelor autohtone. Dincolo de deschiderea enciclopedică a elocinței lui Antim, în spatele dezinvolturii sale calculate, sunt depistate prompt reglaje tehnice de mare precizie, camuflate abil de patosul emfatic. Abordat din altă perspectivă, ca ilustrând „euforia noviciatului”, Antim Ivireanul reapare într-unul dintre capitolele volumului Figura spiritului creator. Același interes pentru destinul unor serii formale se prelungește în investigațiile despre manevrele narative în cronici. Sub lupă se află
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
spirit și trup, înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e înțeleasă ca un defect, ci doar ca o reprimare a vizionarismului originar. Deși nu a avut același impact ca studiul despre Eminescu, micromonografia E. Lovinescu propune
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Gard, Jean Cocteau, Jules Romains, Jean Giraudoux, Marcel Brion. Cronicile sale, în care erudiția se împletește cu verva argumentării și observația precisă cu empatia și sensibilitatea, se constituie în provocări la lectură, foiletoanele fiind străbătute, în întregime, de un nobil patos cultural, moral și educativ. Idealul umanist, definitoriu pentru creația sa de mai târziu, este descris de autorul însuși aflat în postura criticului literar, prin sociabilitate - acea dispoziție sufletească superioară de a intra în relație cu semenii în mod direct și
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
fi definită făcând abstracție de activitatea sa prodigioasă de animator, orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și modelul oratorului de for public, cu virtuți exprimate deopotrivă în lucrările științifice și în cele destinate publicului larg, cum sunt broșurile despre Ion Pop-Reteganul, St. O. Iosif, Octavian
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
scriitorul C. A. Rosetti, comentariul nu excelează în analiza interpretativă, însă realizează situări pertinente în contextul poeziei pașoptiste (jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș, 1938; Sub stindardul Astrei. Două decenii de activitate culturală în despărțământul Reghinului (1919-1939), Cluj, 1939; Gh.
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă a promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără dulcegării și, cu locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică, fast al peisagisticii simbolice, caligrafie sigură a ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
eminesciană care identifica interesele fundamentale ale marilor proprietari cu cele ale țăranilor, afimație pe care o combate cu citate substanțiale din Karl Marx, C. Dobrogeanu-Gherea și G. Călinescu; același tratament este aplicat naționalismului eminescian, văzut doar ca o formă a patosului romantic. Dincolo de toate acestea, numele lui O. rămâne legat de continuarea ediției integrale Eminescu, criticul fiind coordonatorul volumelor XI-XIV. SCRIERI: Panait Istrati, București, 1964; Mișcarea prozei, București, 1967; 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, București, 1971; Panaït Istrati. Un chevalier
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
distincție pentru cartea Hamlet ou la Tentation du possible. Versuri, îndeosebi (semnate și cu pseudonimul Oniga), eseuri, piese de teatru a publicat O. în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Cronica”, „Teatrul”, „Ateneu”, „Secolul 20”, „Argeș”, „Convorbiri literare”. Un patos secret cutreieră poemele cu o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
autorul prezintă conjunctura politică din Ungaria și Transilvania, anterioară revoluției, apoi consemnează desfășurarea evenimentelor de la 1848. În mare parte reproduceri de documente și fragmente din periodicele vremii, paginile Istoriei... deslușesc semnificațiile profunde ale faptelor și transmit uneori dramatismul, entuziasmul general, patosul luptei. O publicație unică, de o deosebită însemnătate este Tezaur de monumente istorice pentru România (I-III, 1862-1864) - colecție de documente, scrieri istorice străine despre români ș.a., în care sunt traduse și editate, în premieră națională, câteva cronici datorate lui
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
creatorului e mai mare. Poetica parnasiană implică înțelegerea artei ca dificultate învinsă. În actul de creație, poetul are de biruit toate obstacolele inerente năzuinței la perfecțiune, și pentru aceasta sunt necesare luciditatea, supravegherea stărilor afective, intelectualizarea emoțiilor. Se exclud exaltarea, patosul, redundanța, superfetația, tot ce ține de facilitate. Expresia trebuie să fie concisă, densă, exactă, funcțională, așadar poetică, dar fără înflorituri de prisos, iar ritmul și rimele perfecte. Alături de obiectivare, de impersonalizare, desăvârșirea formală e o condiție definitorie a p., prin aceste
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
cărții a fost tradusă în limba română în 1979, cu titlul Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Romantismul românesc, scrie K., unul al renașterii naționale, s-a constituit pe un fond popular și luminist, a fost caracterizat de patos civic, de lirism vibrant, de naturism. K. a mai publicat în periodice rusești o serie de studii despre Vladimir Korolenko și România, Al. Sahia, Maxim Gorki și România, Mihai Beniuc ș.a. SCRIERI: Mihail Eminescu i problema romantizma v rumânskoi literature
KOJEVNIKOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
himericul, nocturnul, metafizicul și (cu un concept blagian) „timpul cascadă”, iar de cealaltă parte, realismul sarcastic, diurnul, antimetafizicul și „timpul havuz”. Polaritatea îl va preocupa în continuare pe M., ilustrând afinitatea comentatorului cu ambele ei laturi, manifestate la el în patosul cu care atacă probleme grave ale trecutului sau ale prezentului, respectiv în realismul ironic, agorafil și locvace. Nu întâmplător culegerea Scriitorincul (2001) se încheie cu un amplu eseu despre Caragiale, unde acesta este definit, liminar, în ecuație cu poetul național
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
și Cosașii (1986). A publicat și culegerile de proză Fântâna comisarului (1975), Unul dintre noi (1979), Ultima rugăminte a lui Ștefan Gligor (1981), Clipa (1987), care au ca punct de plecare elemente luate din viața reală, dar nu pot evita patosul fals și expresia grandilocventă. SCRIERI: Doi poznași pe imaș, Chișinău, 1958; Toboșarul, Chișinău, 1959; Bostănel cu capul chel, Chișinău, 1960; Copăcei cu cercei, Chișinău, 1961; Împărăția cucurigu-cotcodac, Chișinău, 1962; Livada din traistă, Chișinău, 1963; Gazda pițigoiului, Chișinău, 1964; Casa, Chișinău
MIRONOV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288177_a_289506]
-
timp. Alături de varianta-arhetip, au circulat și alte variante de mare valoare artistică. De la vestitul lăutar brăilean Petrea Crețul Șolcanu, G. Dem. Teodorescu a cules în 1884 varianta cunoscută sub numele Oaia năzdrăvană. Această baladă, ce se distinge printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
care Sf. Atanasie cel Mare (298-373) l-a înfruntat pe împăratul Constantius (317-361) în cursul persecuțiilor ariene? Vom înțelege dârzenia cu care Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care se revendicau a fi membri ai aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologie? Nu! După curaj”. Pentru acești doi mărturisitori ai Evangheliei în sumbrul veac XX, curajul nu și-a căpătat valoarea dintr-un calcul. Nu eventualele urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea curajului vine din patosul pur al mărturisirii. Creștinismul tolerează fatalismul falsei înțelepciuni. Mărturisirea nu poate fi înecată în retorica proletară a întrebării: „La ce bun?” Pentru ea însăși, spovedania își merită prețul. Tineretul ortodoxtc "Tineretul ortodox" Ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodocși, neconsumată. „Trăirismul” anticultural este „cultivat” cu bună-știință chiar de către unii „părinți duhovnicești”, care n-ar comite tocmai un păcat răsfoind câteva pagini din operele „marilor dascăli ai lumii și ierarhi”. De ce oare foamea de cunoaștere, setea de adevăr sau patosul implicării civice sunt privite cu suspiciune, ca simptome ale unei potențiale „erezii” sau „neascultări”? Când vezi prin marile orașe pensionari nenorociți căutând o bucată de pâine prin gunoaie, se găsesc duhovnici pedanți gata să facă recomandarea de a lăsa „implicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]