879 matches
-
care tocmai ieșea din biroul detectivilor, îmi făcu semn spre baie. Am tras un șut în ușă. Lee se spăla pe mâini. Le-a ridicat și mi le-a arătat. Sângera la încheieturile degetelor. Am tras pumni într-un perete. Penitență pentru Nash. Nu era de-ajuns. M-am lăsat pradă furiei și l-am luat în bătaie pe prietenul meu cel mai bun până când propriile mele mâini s-au făcut praf iar el a căzut leșinat la picioarele mele. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crima în cârca unuia dintre noi, așa că a fost de acord să-i dea o sută de mii de dolari și i-a povestit ce s-a întâmplat cu Georgie și Elizabeth Short. Pumnul învinețit al lui Lee. Minciuna lui: „Penitență pentru Junior Nash“. Telefonul lui Madeleine din seara aceea: „Nu veni aici. Tati dă o cină de afaceri“. Împreunarea noastră sălbatică la Red Arrow, o oră mai târziu. Lee putred de bogat în Mexic. Lee lăsându-l pe Georgie Tilden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Acceptase să se Întâlnească cu cele două Benedict, mamă și fiică, pe picior de plecare din Anglia spre America, și să le ajute cu pregătirile (o făcea exclusiv din respect pentru amintirea lui Fenimore și ca pe un gest de penitență, căci compania lor i se părea plicticoasă). Avea o invitație primită mai demult și pe care nu o mai putea amâna politicos multă vreme, de a vizita familia Humphry Ward la noul conac din Hertfordshire. De asemenea, intenționa să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-mi verific e-mailul: aș găsi probabil o bălăcăreală de proporții nucleare din partea lui Rod și „condoleanțe“ triumfătoare din partea gălbejitului Guy. Mă voi pregăti pentru soarta ce m-așteaptă ca o mamă casnică lefteră, Îmi voi cumpăra hanorace kaki de penitență de la Gap. Și voi Încerca să-mi amintesc cuvintele de la Incy Wincy Spider. Așa că vedeți, de aceea nu am citit e-mailul de la Rod În seara aceea. Cel În care-mi spunea că totul era OK, cel În care-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mereu bîntui prin lumea largă. Toate călătoriile astea nesfîrșite, toate sălile de așteptare... Mai și ajungi vreodată undeva? — E greu de zis - uneori mă gîndesc că am transformat oboseala decalajului orar Într-o nouă filozofie. E singura noastră formă de penitență. — Și cum e cu cartea ta despre marile bordeluri ale lumii? Te-ai apucat măcar de ea? — SÎnt Încă În faza de cercetare. — Îmi aduc aminte că vorbeai despre ea la școală. Spuneai că singurele lucruri care te interesează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depășit o limită până la care ea îți tolerează părerile, te declară eretic. Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de descurajat. Pe deasupra, vedeam că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Inchiziție, un singur ceas. După aceea nu m-ar mai învinui pe mine că am ratat minunatul prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenușă venerabilă"... Cu timpul, mi-am biruit iritarea și, la sfârșitul penitenței, când mi s-a dat voie să. ies din casă, am încercat să mă explic. Din nefericire, fără nici un succes. Cei cu care vorbeam mă ascultau binevoitori, uitîndu-se cu coada ochiului să vadă dacă nu eram supravegheați, fără să se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și un volum cu "viețile sfinților". S-a hotărât, citindu-le, să devină soldat al lui Christos și al Madonei, iar când a ieșit din spital s-a dus la o mănăstire dominicană unde i-a speriat pe călugări prin penitențele lui. Stătea zile întregi nemâncat și-și flagela trupul ca să ucidă în el orice dorință. După ce a început să predice, a primit câteva bătăi zdravene de la tați și soți revoltați de ceea ce le vâra în cap fiicelor și soțiilor acel
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de ani sub ideea creștină a disprețului lumii, idee ce mai domnește Încă până și În cele mai puțin creștine firi? De altfel, oamenii de spirit nu păstrează, oare, aproape toți, În gândire o anume prejudecată, la picioarele căreia fac penitență? Așa se explică, poate, cum de cei ce se cred serioși ( În fond, cei care nu știu să surâdă) Îl judecă atât de aspru pe Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea înfățișării Bisericii: florentinului, descendent din familia Medici, devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar. Câtă luptă trebuie să duci, gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ajunge la ceea ce era fundamental, adică, să-i convingă pe locuitorii orașului, sau, cu mai multă precizie nominativă, pe degenerații, pe delincvenții, pe subversivii care votaseră în alb, să-și recunoască greșelile și să implore mila și, în același timp, penitența unui nou act electoral, unde, la momentul stabilit, ar sări în masă să spele păcatele unei devieri pe care să jure că nu aveau s-o repete. Devenise evident pentru tot guvernul, cu excepția miniștrilor justiției și al culturii, oarecum șovăitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar dacă îl auzim pronunțat, cu acea încrețire îngrețoșată a buzelor și acel țâțâit de dispreț, trebuie să fii dotat cu armura morală a unui cavaler al mesei rotunde ca să nu fugi imediat, cu ștreangul de gât și cămașa de penitență, lovindu-te cu pumnii în piept și renegând toate vechile principii și precepte, albicios am fost, albicios nu voi mai fi, să mă ierte patria, să mă ierte regele. Primarul, care nu are nimic de iertat, de vreme ce nu e rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în cazul lui Tom, slujba aceasta reprezentase o formă deosebit de chinuitoare de penitență, o modalitate de a deplânge spulberarea celor mai dragi ambiții. Nu ceruse niciodată prea mult de la viață, dar puținul pe care îl așteptase se dovedise a fi mai presus de puterile lui: încheierea doctoratului, un post la catedra de engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nici măcar la o masă de Crăciun. El se înscrie, bineînțeles, într-un proces mai larg și mondializat de reabilitare a corpu lui : „actualmente operăm o întoarcere la concepția păgînă despre corp”, consideră Marc-Alain Descamps. Decăzut la statutul de „carne” supusă penitențelor, corpul creștin este eliberat de păcatul său originar - dar și de „păcatele” atribuite muritorilor de către nutriționiști - pentru a se bucura de sine ca singură și sigură întrupare a individualității. „Or, fenomenul alimentelor ușoare se înscrie perfect în această evoluție a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum Anton cu o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era o penitență în plus pe lumea asta, iar pentru soldați, dovada de netăgăduit că Fecioara nu ascultase rugăciunile mamelor și logodnicelor lor, care în „Ziua de Tragere la Sorți a Destinației“ veniseră la biserică într-o încercare disperată de a-și salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe, Într-o succesiune oribilă... Odinioară, Biserica Îl Învățase valoarea penitenței, dar penitența nu te ajută decît pe tine Însuți. Avea sentimentul că nici un sacrificiu nu l-ar putea ajuta să-și ispășească vina față de morți. Morții sînt inaccesibili celor vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]