1,021 matches
-
se strâng încet spre el. Cavanosa înțelege că zidurile îl vor strivi în foarte scurtă vreme. Simte că în spatele lui e cineva. Se întoarce și vede un bărbat tânăr și atletic. Gol până la brâu. Fața bărbatului e scăldată într-o penumbră groasă. Cavanosa își mijește ochii. Încearcă să pă trundă întunericul cu ei. Zadarnic. Capul bărbatului e doar la doi metri de fața lui, dar rămâne doar o pată neagră. Cavanosa simte cum o ură fără seamăn se naște în pieptul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Către sudul mirodeniilor și al piraților malaiezieni se îndreptase și Joseph Conrad. În acest port al viselor eșuează și semizeul marin care este Corto, cel renăscut din ape. Ca și în alte ocazii, viața lui Corto, constituită din dozajul de penumbră și aventură, se duce în marginea istoriei mari, a acelei istorii ce se constituie din succesiunea de războaie și crime lipsite de sens. Primul Război Mondial nu va întârzia să bântuie colțul de Pacific pe ale cărui valuri navighează cel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înlătura pe cei care se avântă către pisc. Expediția lui Edmund Hillary este mai aproape ca niciodată de a atinge punctul refuzat celorlalți. Jocul de magie inutil al lui Tobey este, poate, cel din urmă suspin al Agarthei. Aventuri și penumbră (Omul din Noua Anglie, Legionarul) O aventură americană Prin Omul din Noua Anglie, Dino Battaglia își reconfirmă apartenența la familia de artiști ai prozei grafice ce acordă genului, în Italia postbelică, noblețea visătoare a imaginii și cuvântului. Alături de Hugo Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unei afaceri extraordinare de trafic de armament. Trecerea celor două mașini blindate, din proprietatea armatei egiptene, în mâinile Negusului și ale Etiopiei, cu luni înainte de invazia italiană, este provocarea ce evocă scenariile elaborate ale lui Hitchcock. Totul se petrece în penumbră, iar iscusința emisarilor etiopieni se întâlnește cu rapacitatea misiților levantini, meșteri în arta de a citi păcatul tainic al oamenilor. Le va fi dat acestor două mașini blindate să fie punctul în jurul căruia se adună destinele unui grup straniu și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
spune sau ce vom face în anumite momente. Ne descoperim pe măsură ce suntem expuși diverselor situații. Suntem în așteptarea noastră pentru a afla cine suntem. Cel care va face o greșeală sunt eu, cel prezent în fața mea, cu zonele mele de penumbră cu tot, împăcat cu felul meu de-a fi. Odată greșeala comisă societatea îmi va condamna întreaga existență, cea trecută, cea prezentă ba chiar și pe cea viitoare; ar vrea, în felul acesta, să mă căiesc pentru toată existența mea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o încăpere aflată într-o navă spațială - în special, după cum avea motive să creadă, o navă de luptă - se aștepta să fie o încăpere unde se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
un triunghi isoscel cu unghiurile egale. Sferele de influență fuseseră Împărțite Într-un mod echitabil. Zodia Vărsătorului plutea Înăuntrul și În afara triunghiului, oglindindu-se Într-o altă zodie. Erau trei, de fapt patru. Noimann-cinicul, Noimann-penitentul și cineva mereu ascuns În penumbra camerei. Și Încă unul, a cărui aură Întunecată fusese acoperită de numere. Unu-unu, cinci-cinci, șase-șase. Zero-zero. Nimic-nimic. Sus-jos. Jos-sus. Stânga, dreapta. Așa, așa... Mâna penitentului bâjbâia prin bezna umedă. Cifrele i se lipeau ca niște limacși de palme. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încă tot nu m-ai sărutat”. A scris: „Vara asta tu mulgi vacile”. Contesa Clarviziune a lăsat un bilet spunându-i ofițerului care se ocupă de eliberarea ei condiționată că poate fi contactată la numărul 1-800-TEAPA. Contesa Clarviziune iese din penumbră purtând un turban, înfășurată într-un șal de dantelă. Plutind pe culoar, se oprește o clipă lângă Tovarășa Lătrău. — Că tot te întrebi, spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră s-a și îndrăgostit de el. 4 În holul îmbrăcat în catifea albastră ceva se rostogolește duduind pe scări din umbra primei galerii. Cu fiecare treaptă bufnetele sunt tot mai puternice, până când devin bubuiturile unui obiect întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sau mănâncă hotdogi, suntem complet izolați. Aici orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plânsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hârtiei de ziar, pe când flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lua? Bun sau rău, el era arbitrul. Lăsă acest gînd să i se scurgă încet din minte. Trupul lui era pregătit. Sosise momentul acțiunii. Începu să înainteze prin ceață. Vedea oameni din Palat, stînd rigizi ca niște siluete sculptate în penumbra amurgului. Raporturile sale cu timpul nu se schimbaseră într-o clipă. Nu le acordă nici o atenție acestor oameni, nici măcar cînd îi stăteau în cale, ci calcă peste trupurile lor de parcă ar fi fost doar niște nori de gaze. Pereții cedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să treacă În mîinile mele. Am copilărit printre cărți, făcîndu-mi prieteni invizibili În pagini care se descompuneau În pulbere și al căror miros Încă Îl mai păstrez pe mîini. De mic mă obișnuisem să ațipesc În timp ce Îi explicam mamei, În penumbra camerei mele, Întîmplările de peste zi, peripețiile mele de la colegiu, ce Învățasem În ziua aceea... Nu puteam să-i aud glasul ori să-i simt atingerea, Însă lumina și căldura ei ardeau În fiecare colț al acelei case, iar eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pot să-mi amintesc fața ei. Nu pot să-mi amintesc fața mamei, am murmurat cu răsuflarea tăiată. Tata m-a Îmbrățișat cu putere. — Nu te teme, Daniel. Am să-mi aduc aminte eu pentru amîndoi. Ne-am privit În penumbră, căutînd cuvinte care nu existau. Aceea a fost prima oară cînd mi-am dat seama că tata Îmbătrînea și că ochii lui, ochi de ceață și de Înfrîngere, priveau mereu Îndărăt. S-a ridicat În picioare și trase perdelele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi să-l returnezi. Nu merit nici un dar. — Darurile se fac pentru plăcerea celui care dăruiește, nu pentru meritele celui care primește, a zis tata. În plus, nu se mai poate returna. Deschide-l. Am desfăcut cadoul Învelit meticulos, În penumbra zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră și purpurie. Omul fără chip dispăruse. M-am Întors și am putut vedea o siluetă Îndepărtîndu-se pe culoarul parterului și Încrucișîndu-se cu Fermín Romero de Torres, care se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Pari foarte sigur pe tine, Daniel. Eu, care niciodată nu eram sigur nici de ora exactă, am Încuviințat, cu convingerea ignorantului. Am rămas să mă uit cum se Îndepărta prin acea galerie infinită, pînă cînd silueta i se topi În penumbră și m-am Întrebat ce făcusem oare. 15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să distrugă poveștile și personajele astea, nu-i așa? Înflori din nou zîmbetul acela abătut, de Înfrîngere și oboseală. — Dumneavoastră Îmi amintiți de Julián, zise ea. Înainte să-și piardă credința. — Credința În ce? — În tot. S-a apropiat În penumbră și mi-a luat mîna. Mi-a mîngîiat palma În tăcere, ca și cum ar fi vrut să-mi citească liniile de pe piele. MÎna Îmi tremura sub atingerea ei. M-am surprins desenînd În minte conturul trupului aflat sub acele veșminte Învechite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]