36,129 matches
-
puse deja în aplicare de autor în Nașterea clinicii, de exemplu, care apăruse încă din 1963. Criza metodologiei istorice, așa cum o percepea Foucault în 1969, constă în neputința istoricului de a descoperi o structură de adîncime a evenimentelor, de a percepe acele "ritmuri lente", cum le numește autorul cu o superbă sintagmă, aflate dincolo de istoria zbuciumată a cotidianului, a războaielor și perioadelor de foamete. Ce legătură va fi fost, se întreabă filozoful contemplînd istoria, între evenimente disparate precum istoria grîului și
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
spirituale la Occident, la Europa? Nu cumva România literară, cu toate concesiile inevitabile făcute în epocă, a dus în primul rând această grea luptă, prin colaboratorii săi și întâi de toate prin echipa sa de critici literari? Înseși organele represive percepeau revista ca un factor de rezistență la totalitarism, cum reiese din documente indubitabile publicate în faimoasa Carte albă a Securității în care, printre altele, se poate citi: "Concluzie: sectorul de critică a structurat o revistă literară care întreține un climat
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce stîrneau hazul ori indignarea contemporanilor, însă pe care-i percepem azi cu o blîndă comprehensiune și în care vedem nu o dată prefigurările neologistice ale limbii literare ulterioare, s-ar putea cu bucurie regăsi pe o altă buclă a spiralei... Din această bizară (însă cît de evocatoare!) suprapunere a sfîrșitului cu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
rugăciuni și mătănii/ sub icoana de fildeș a Sanpetrodolarului/ făcătoare de tot mai multe minuni"(ibidem). Oricum, postura lui Ion Zubașcu nu e adorația necondiționată. Conștiința d-sale vulnerată printr-un traiect de viață ieșit din comun îl face să perceapă legătura dintre macro și microcosm, nu neapărat în favoarea celui dintîi. Aparenta emfază a asocierilor scientizante nu reprezintă decît o trapă spre a atrage atenția asupra a ceea ce e ascuns, neluat în seamă, bogat prin însăși interioritatea sa inaparentă. Poetul preferă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
cineaști elvețieni se prezintă la întâlnirea cu diferitele culturi pe care le reprezintă "țara cantoanelor" și își notează cu luciditate și umor, tristețe sau îngrijorare impresiile personale în atașante Kaleidoscopuri. În Id Swiss - 7 cineaști vor să cunoască cum este percepută identitatea elvețiană de imigranți ce aspiră a deveni cetățeni ai "celei mai frumoase și bogate țări din lume": un indian, un italian, un egiptean, dar și de cetățeni ai acestei țări multiculturale - romanzi, ticinezi, germani. Titlul filmului evocă o altă
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
neajunsurile cărții rămâne esențială suprapunerea și amalgamarea planurilor (într-o asemenea măsură încât granițele dintre real și ireal, posibil și imposibil se șterg, lucrurile sunt împinse până la limita dincolo de care nimic nu pare să mai conteze, iar lumea înconjurătoare este percepută tocmai în latura sa catastrofică, neliniștitoare, imposibil de ignorat. Doar, "haosul e răbojul pe care se scrie realitatea...", așa cum ne atenționează moto-ul din Tropicul cancerului al lui Henry Miller, ales cât se poate de inspirat... Catrinel Popa Dan Stanca
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
nu trebuie să mai ghicesc nimic și mă plictisesc". Sau, ceva mai departe: "Acei trei metri, distanța la care el (oculistul - n.m.) zice că eu pot să văd bine, sînt foarte neinteresanți, neproductivi și banali, în timp ce masa informă care se percepe vag după ei este de fapt rodul imaginației mele. Ceea ce văd acolo ochii mei slabi nu este decît un pretext pentru visele mele, pentru dorințele și, de ce nu, doar e un cuvînt la modă, pentru fantasmele mele, la care cei
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
și de aceea o citesc. N-am defel pretenția de a participa la actuala conversație, sterilă după părerea mea, pe tema revalorificării operei poetului nostru național. Vreau doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
care se face plajă. Precizarea aceasta se dovedește, după părerea mea, punct de pornire al celor mai interesante teorii din volum, cele referitoare la chiar constituirea spațiului simbolic al semi-nuditătii (sau uneori chiar nudității) acceptate. Secole la rîndul marea este percepută drept sursă de angoasa sau chiar de dezgust, pentru că pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, odată cu o emancipare accentuată a atitudinii față de corpul uman să se modifice, în mod clar nu prin simplă coincidență, și percepția naturii, a oceanului, marii, țărmului
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
eseul lui Sorin Alexandrescu, "Paradoxul român", în care se discuta tocmai condiția disciplinei și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu din 1998). Că specialitate, e normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării; rămîne totuși ciudată absența ambilor termeni - romanistica și romanist - din dicționarele românești: nici dictionarul-tezaur (DLR), în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
a pus bazele filmului S.F. modern. Cu Portocala mecanică a devansat estetică punk. Cu Barry Lindon a reușit să creeze ceva atît de extraordinar și de misterios și de profund sensibil, încît mă întreb adeseori dacă aceasta capodoperă a fost percepută ca atare. De fiecare dată cînd scotea un nou film - dupa perioade de liniște și de reflecție din ce in ce mai lungi -, acel film era un eveniment major. Știam că o să fim surprinși și că o să aflăm cu adevărat ceva. Cu fiecare nou
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
înainte de toate un fapt juridic pe cînd poporul (ca subiect internațional) este un fapt etnic. Națiunea de cele mai multe ori înglobează elemente etnice diferite, elemente care acceptă conviețuirea în cadrul contractului de stat. Exemplul tipic este, în acest caz, națiunea franceză. Putem percepe națiunea wilsoniană că pe o reluare mai adecvată a conceptului imperial, concept care a dominat secolul 18 și 19 în Europa, în care contractul de stat cuprindea popoare care "acceptau" conviețuirea și mai ales își delegau competența împăratului și poporului
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
interesantă: ele sînt niște fundamentaliști frenetici, oameni precari și tocmai de aceea apți de modificări radicale, imprevizibili altfel decît strict la nivelul reacțiilor lor intense și umorale. Dacă ar fi sa imi închipui un film montat după acest român, îl percep că pe un uriaș și neîntrerupt urlet, de durere, groază, disperare, pofta, pasiune, plăcere: la tot pasul oamenii sînt torturați teribil, uciși fără milă, femeile sînt violate de către inamici și prieteni în egală măsură, aproape fără ca acest lucru să mai
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
capete însemnătate, fetele tinere sînt sacrificate pe altarul unei divinități hîde, care simbolizează cruzimea și cinismul, Babă Iaga. Orice e posibil aici: genocid, viol, incest, sinucidere în masă, ritualuri satanice, pentru că Sînger descrie o umanitate fără conștiința, incapabilă să iși perceapă propriile suferințe, necum pe cele ale semenilor. Însă în același timp această umanitate brutalizata și abrutizata e zguduită de pofte, frisonată de sentimente pe care nu le înțelege, dar în virtutea cărora acționează impulsiv, cu riscul de a-și găsi astfel
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și câinii i-au împrumutat, printr-un fel de "mimesis", culoarea) și, în sfârșit, trasoarele care brăzdează cerul, anunțând, cumva, "începutul sfârșitului". Dihotomiei interior-exterior îi corespunde, totdeodată, una a timpurilor; fiecare percepe timpul în felul său, fiecare își reprezintă, cum ar spune Husserl, propria lume: pentru cei de-afară, de pe străzi, clipă a explodat, "timpul nu mai are răbdare"; infernul în care se trezesc aruncați seamănă cu un tunel traversat în cea
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
acesta să aibă unde să se întoarcă. Dar atunci ce sînt aventurierii de profesie, care fac sistem din absența sistemului? După Simmel, ei sînt aceia care au permanentă nevoie de o distanțare de ei înșiși, cei care nu se pot percepe decît prin contraste puternice. Prin numărul lor, contrastele devin sistemul, iar acel fundal față de care constituiau inițial abaterea se reduce la un principiu abstract, la o ipoteză din ce in ce mai vagă. La limită, noi toți sîntem aventurieri, în măsura în care lumea în care trăim
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
ambe sexe, n-are decît o vagă idee - caricaturizata și deformata - despre feminism. Iar puținii bărbați care știu despre ce e vorba nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
o vagă idee - caricaturizata și deformata - despre feminism. Iar puținii bărbați care știu despre ce e vorba nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu se mai percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură între nivelul intelectual și atitudinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
Da, în acest titlu este un cuplu, "imanenta" și "transcendență", un termen nu se înțelege fără celălalt, ei sînt în antiteza; înțeleg prin "imanenta" unei opere faptul de a constă într-un anumit tip de obiect, iar după ce l-am perceput, descris și studiat, mai rămîne de studiat felul în care opera depășește, trece dincolo de acest obiect, fenomen pe care îl numesc transcendență, (acesta este, de altfel, sensul etimologic și prim al cuvîntului transcendență). De exemplu, o operă literară rezidă într-
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
natură filtrată prin timpuri și locuri exotice, prin elemente livrești, nu în direcția unei abstractizări, a unei decorporalizări, ci a unui proces de intensificare a emoțiilor. Religiozitatea însăși se fortifica pe această cale, care e a unei adorații a Creației, percepută cu rafinament, în planul unei unificări sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
pentru ființă națională de care vorbeau antecesorii săi într-ale președinției! În acest context, în care structurile rămase intacte ale comunismului domină justiția, armata și forțele polițienești, se explică de ce dl Constantinescu începe să fie ascultat: pentru că reziduurile comuniste îl percep tot mai mult ca pe unul dintre ei! Având că mâna dreaptă un scamator într-ale logicii precum Dudu Ionescu, e clar că dl Constantinescu a pășit pe terenul alunecos în care îl interesează păstrarea puterii prin orice mijloace, inclusiv
Aisbergul ca o cioară vopsită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18081_a_19406]
-
unui altundeva, a unui contrast între prezent și trecut, între prezent și viitor. Nu degeaba cred sociologii și psihologii că putem fi nostalgici fără a ne fi dor de ceva anume, ori că ni se întîmplă să ne proiectăm nostalgiile, percepînd prezentul într-un fel anume, pe care să îl putem rememora nostalgic în viitor. Nostalgicul este, după Jankélévitch, posesorul unei conștiințe îngrijorate, acea neliniște care îl face să vadă contrastul, fisură, falia, în locul continuității, ireversibilul în locul mobilității compensatorii. Nu știu
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
o perspectivă anume, ci mai ales pentru că acolo, în frunzișul copacilor, copilul are iluzia, întreținută, că și-a aflat o altă lume, numai a sa, și totuși nu una complet inventată ori imaginara, ci reală, concretă, pe care o pot percepe și adulții, o lume cu care te poti... da mare. Una mult mai prețioasă decît cele invizibile, asadar. A alege să plasezi imaginarul în plin buzunar al realului, undeva la marginea lui, foarte aproape, si totusi foarte inaccesibil, acesta este
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
trece prin peripeții nemaiauzite, îmbătrînește, își pierde vigoarea, devenind umbră propriei sale amintiri, și moare, cum altfel?! dispărînd pentru totdeauna din fața oamenilor, în chip straniu și niciodată înțeles. Ceea ce e tulburător într-o asemenea lume real-imaginară este ca o poti percepe închipuindu-ti-o, dar în același timp o vei caută în jurul tău, mizînd tocmai pe existența ei reală. Altfel spus, fiecare din noi trăiește mai mult sau mai puțin în preajma copacilor, dar cît îi vedem, cînd nu mai sîntem copii
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]