906 matches
-
a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
are menirea lui în lume, iar când omul nostru se trezește, găsește pe o laviță o traistă, un băț, o pălărie și o pereche de opinci tari, obiecte care-i întregesc portretul sub care-l vom întâlni în desele lui peregrinări prin lume. De aici înainte, eroul nostru va acționa neîncetat pentru îndreptarea unor rele ce se întâmplau oamenilor din popor, care mai totdeauna erau nedreptățiți. Autorul sugerează o multitudine de întâmplări în care e pus să acționeze Păcală, întâmplări și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o scenă din actul al III-lea, profesorul nostru de Română, Avram Todor, care citea foarte frumos, ca puțini profesori, delegat de Barbă cu regia, porni în căutarea interpreților. S-a oprit la clasa a VII-a modernă, după multe peregrinări și încercări făcute în celelalte clase, unde era dascăl. A venit cu piesa și ne-a pus să citim pe câțiva dintre noi ca să ne-aleagă rolurile. Și s-a hotărât ca pe Zeus să-l interpreteze Ionaș Moscu, pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Corto va ajunge spre a lupta alături de Malraux, cel hipnotizat de acțiune. Moartea lui se petrece în acel teritoriu al viselor din care s-a ivit. Ciclul lui Corto Maltese este organizat de Pratt în jurul peisajelor, legendelor, erotismului și aromelor. Peregrinările acestui marinar fără flotă și pirat visător se suprapun peste harta ce recompune însăși identitatea tradiției cu care dialoghează scriitorul. De esența acestei postmoder nități latine a lui Pratt este apelul la intertextualitate ; de la versuri la fotografii și mituri, toate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este cea care îi alungă pe americani de pe insulă. În acest text încărcat de mireasma explozivă a filmelor lui Sergio Leone și Sergio Corbucci, se zărește și silueta celei mai rafinat-carnivore dintre femeile cu care se va întâlni Corto în peregrinările sale. Elegantă și sadică, cu un aer de rafinament decadent, Venexiana Stevenson este în căutarea ciudatei valize pe care și-o dispută americanii și localnicii deopotrivă. Atrasă de Corto (cine i-ar putea rezista acestui marinar fără de flotă ?), ea nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
celor din jur chipul unui rățoi, dezertorul este capabil simultan de cele mai abjecte și nobile gesturi. Ambiguitatea sa morală îi oferă lui Cato atributele excentricității. Cato este un inadaptabil, ce caută în zona nedomesticită a Africii împlinirea destinului inclement. Peregrinările lui Cato sunt punctate de împușcături și moarte. Viața este scurtă și violentă în zona de frontieră. Marie, fermiera bură, este salvată de Cato de la moarte după ce frații ei sunt uciși de zuluși. Caravana bură căreia i se alătură și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bob Morane este ambițioasă în investigarea unor teme care se plasează la intersecția dintre variatele curente ale culturii populare și imaginarului de secol XX. Fără a putea egala adâncimea de reflecție și anvergura narativă a seriei Blake et Mortimer, odată cu peregrinările lui Bob Morane și Bill Balantine, granițele aventurii se lărgesc spre a include nu doar spațiile cele mai ascunse și exotice ale pământului, dar și întinderile spațiului cosmic, ca și tene brele istoriei înseși. Rețeta pe care o pune în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
culoare și de trape ne conducea către miezul pământului, la o adâncime pe care nu o puteam decât bănui. Zgomotul ciudat care ne întâmpinase apropiindu-ne de Bulundi devenea din ce în ce mai puternic, ca și cum armata nibelungilor ar fi trudit în pântecele Africii. Peregrinările noastre erau ghidate de puterea acestui vuiet, vuiet pe care îl urmăream, la rândul nostru. Riscând să fim descoperiți, am intrat într-o cameră de comandă, putând privi prin panoul care se deschidea în fața noastră. Nimic nu ne pregătise pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așteptase atunci când îl reîntâlnise în cele din urmă, după coborârea în miezul continentului pierdut. După regăsirea lui Levi Colombia, Corto rătăcise fără de țintă, căutând să găsească indiciile pe care numai ochiul inițiaților le puteau descoperi. Steiner îl însoțise în aceste peregrinări ce îl duceau din colțurile de Mediterană către tropice - trecând din navă în navă, cercetând vechile hărți pe care halucinații Atlantidei le lăsaseră în urmă, ascultând vântul care umfla pânzele sau conversând cu pescărușii care nu abandonau cărările de mare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a doua căsătorie a mamei, o nouă încercare pentru toate sufletele fragede ale fami liei, de acum trei, și iarăși acasă, la preotul bătrân. Apoi școala, peregrinări de ici colo și iat-o aici, la Tabacu, ca învățătoare titulară. Aici lipsesc multe cuvinte, inclusiv cele așezate într-o propunere de căsătorie...De ce uităm îmbrăcămintea marilor momente? De Crăciun m-am dus la Vaisal și am stat la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nouă până în ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
circ. Mimând o furie oarbă, se posta În fața oglinzii, trăgându-și palme peste față. Amanții totuși existau... Noimann dădea tot timpul nas În nas cu ei. El Îi numea pretendenți, admiratori sau pețitori. Oare Ulise, când se Întorsese, după atâtea peregrinări prin lume, acasă, nu găsise În fața ușii lui o ceată Întreagă de pețitori, de care a scăpat apelând la tăișul sabiei?! Armele lui Noimann erau noblețea, toleranța și diplomația... Totuși, uneori coarda plesnea. Și numărul de circ lua o turnură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un alt grohăit, ceva mai consistent, un glas neîndoielnic omenesc a strigat de undeva, din altă parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am văzut la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a se lăsa exprimate, refuz care nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
siguranță; dar ultimii recrutați îmi sunt total necunoscuți; chipuri grave și păroase, o atitudine de suficiență nu sunt elemente care să-mi permită să disting căreia dintre cele două facțiuni ale mișcării îi aparțin. Nu vă mai povestesc pe larg peregrinările perplexe ale avionului nostru, a cărui rută a continuat să sară de la un turn de control la altul, dat fiind că nici un aeroport nu era dispus să ne primească. În fine, președintele Butamatari, dictator cu pretenții de umanist, a permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu știi dacă trebuie să mulțumești Sau să plângi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate‐ s în urmă. Liniștită de suferință‐nțeleasă Mă ții în brațe și pe furiș Mă legeni ușor. Leagănă‐mă, mamă. Trei zile numai sunt
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mână" conduce mâna sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui imaginile și culorile pe pânza tabloului ? Cine îi insufla lui Eminescu "fulgurațiile intelectuale", lui Beethoven secvențele melodice pe care le nota febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de mecanismul miraculos al creației poetice. Democrit vorbește despre transa revelatoare în care intră poetul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întrebarea ce ne stătea pe buze, ne-a informat că în ce privește dormitul, să nu ne facem probleme: el va dormi pe banca de lemn, lăsându-ne nouă patul. Seara, după ce ne cam ajunsese miezul nopții cu istoriile domnului Speranță din peregrinările sale ca suplinitor prin mai multe școli, ne-am hotărât că e cazul să ne odihnim. Ne-am întins de-a’n picioarelea în pat, rezemându-ne capul pe câte o pernă umplută tot cu pănuși de porumb, și am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
poate că răspunsul este foarte simplu: fiindcă i-am cerut insistent acest lucru. Din gândurile mele de bucurie și recunoștință mă trezește sunetul difuzorului din tren. Am ajuns la Savona. Imi amintesc că aici au poposit mai mulți papi în peregrinările lor spre Franța și tot aici a fost închis, prizonier al lui Napoleon, papa Pius al VI-lea. Chiar dacă ești papă, suferințele nu te ocolesc. Mai am 20 de minute și ajung la Varazze. Marți, 24 iulie: Varazze-Finale Ligure: 40
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Da, asta e o Întrebare, dar nu mi-am pus-o până acum. Trebuie să fi fost curiozitatea morbidă a adolescenței, cea bântuită de ideea sinuciderii și de tot soiul de Întrebări definitive, care să mă fi Împins să caut peregrinarea spre tărâmul lui Hades. Dar sărăcia relatărilor despre tărâmul subpământean avea să mă dezamăgească. Și ce promițător Începe! Sunt versuri care Îmi revin În minte În cele mai neașteptate momente și uneori fără nici o legătură cu ce e În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și, desigur, cel În care sunt prezentați cei 73 de poeți cuprinși În paginile antologiei. „Artă sfâșiată...” ( gânduri...) Prin intermediul poeziei am reușit să cunosc poeți din toate colțurile țării, dar și din diaspora. Scrierea lor a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca un rug În nopțile smolite . Volumul s-a bucurat de o recenzie deosebită care a necesitat o muncă sisifică recenzie realizată de distinsa poetă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu oameni de calitate”, mi-am zis În gând, după ce am plecat. Apoi, am Întâlnit familii care au fost foarte amabile, pe care le cunoșteam dat fiindcă fii, ficele lor au fost colegi la școala generală cu fiul meu. În peregrinările mele cu recensământul prin locuințele acestui bloc, am Întâlnit, În majoritatea lor, oameni de calitate, oameni cu bun simț, cu cei șapte ani de acasă, educați și modești, fără aere și fițe. Cu mici exceptii, Însă, am Întâlnit și de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
plămadă ca și O moarte care nu dovedește nimic. Mai mult chiar: Sandu, intelectualul inchizitor din ultimul roman al dlui Anton Holban nu este altul decât Mirel, adolescentul, răutăcios, șicanator, dotat cu bogat spirit de observație, avid de lectură și peregrinări, nestatornic în afecțiunile lui și de o cruzime, de atâtea ori, monstruoasă. Mirel este un mic monstru și tot monstru este și Sandu, numai că de la o vârstă la alta dl Anton Holban a adaos eroului său, unul și de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se păru că deslușește ecoul slab al unei voci rostindu-și rolul sus, deasupra tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a mai reprezentat. Ginerele poetului, Dorel Defour, i-a furnizat lui Papadima multe materiale biografice: fotografii, date, situații din viața poetului, care de care mai completive biografiei personalității acestui creator de literatură. Din aceste documente, Papadima îl surprinde și-n peregrinările prin munții prin care Voiculescu “se întorcea la obârșiile străbunilor daci”. Poetul avea “o fire țărănească” la care erau foarte observabile cuviința și înțelepciunea lui, informându-ne că bunicul după tată fusese oier “venit de la Săliștea Sibiului și stabilit mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]