895 matches
-
un nou țărm, aceeași întrebare revine neîncetat: "Vai unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sânt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?" (13.200-202)65. Ospitalitatea este o dovadă de civilizație și umanitate și peregrinările lui Ulise schițează o geografie imaginară a universului uman, ele desenează contururi și marchează limitele culturii și naturii, ale civilizatului și sălbaticului, non-umanului. François Hartog, arată, în cartea sa Memoria lui Ulise că o hartă a categoriilor de heterologie greacă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
englezesc care privilegiază linia curbă, dezvăluirea progresivă, gradată și schimbătoare, este însoțită de plăcerea descoperirii și de capriciul invenției. Surpriza și plăcerea, acesta este scopul Călătoriei sentimentale a lui Sterne ca și cel al eroului scriitorului german Thümel232 care, în peregrinările sale în provinciile meridionale ale Franței, nu poate să le conceapă pe una fără cealaltă. Nu există plăcere fără surpriză și ceea ce surprinde în acest sistem epicureic nu este noutatea obiectului (obiectul este cunoscut), ci modul neașteptat în care el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spun? Noi lucram prin contaminare. Eu m-am "infectat" de dans de la doamna Răducanu, pentru că nu mi-a fost doar profesoară, ea este personalitatea de dans cea mai interesantă și cea mai frumoasă pe care am întâlnit-o în toate peregrinările mele! Bineînțeles că asta n-o știam, intelectualicește, pe vremea aceea, dar cu inima o simțeam foarte bine. Noi dansam fără să trecem prin "literatură", adică "tu fă așa, eu fac așa". Nu. Făceam dans la fel cum fac muzicienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
au văzut spun că picioarele și mâinile erau ca fusele, capul lor fiind extrem de mic, cam cât o nucă mai mare! Puteau fi recunoscuți în somn, strigoii clefăind și făcând spume la gură când dormeau cu fața în sus. În peregrinările lor nocturne, nu pleca decât sufletul; dacă, la întoarcere, sufletul găsea trupul în altă poziție, atunci numaidecât strigoiul murea. Strigoii morți nu erau altceva decât ființe umane decedate și îngropate; sufletele acestora ieșeau din când în când din morminte și
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
o stilistica minuțios diferențiată de grele spaime. Spiritualitatea iudaica marchează întreaga rețea de simboluri problematice, de incursiuni strămutate în regatul păcatelor și ispășirilor. Este o spiritualitate puternică, polifonica, deloc întâmplătoare, ciudată, chemată la matcă vieții de un dor nesleit spre peregrinare, mult peste nivelul contingentului. Rezultă o îmbinare de clasic și depreciere modernă a comportamentelor, Benador realizând, din imponderabile psihotice, scheme caracteriale. În exterioritatea supraindividuală naratorul manipulează canoanele clasice doar pentru a le învălui în tenebre, asociate fixațiilor, frustrărilor. Din aportul
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
Ion Simut are dreptate. Adam și Eva e un roman doctrinar al cuplului etern, preluînd teza indică despre metempsihoza. Sufletul uman, aspirînd spre dragoste, e damnat la migrație (în șapte vieți pînă a-și dobîndi liniștea în Nirvana). Numai după peregrinarea fatală prin suferințele celor șapte reincarnări (vieți), sufletele tînjitoare se pot, în sfîrșit, contopi. Cele șapte reincarnări sînt, de fapt, în carte, șapte episoade nuvelistice, împletite bine, între ele, de liantul aceleiași aspirații spre iubire. Toma Novac, omul din primul
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
populară. În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma și s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveția. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revoluția din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
magnifică adusă din ordinul lui [[Theodosius al II-lea]] din insula Chios. Caii ornează astăzi fațada [[bisericii San Marco|Biserica San Marco]] din Veneția. Caii antici de bronz aurit Minunații cai de bronz au avut un destin foarte aventuros de peregrinare și de stăpânire. In insula Chios au stat din sec. al 3-lea e.A. până în sec.al 4-lea e.N, aproximativ trei sferturi de mileniu, apoi la [[Constantinopol]] au rămas cam tot atâta timp, din sec. al 4-lea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
a rămas decât un an. O experiență de viață deosebit de diversă - a încercat tot felul de meserii de la căutător de aur până la reporter de ziar - s-a reflectat în fondul dramatic din care au izvorât operele lui O'Neill. În peregrinările care l-au dus în multe părți ale lumii, o atracție constantă a constituit-o marea și viața chinuită a oamenilor ei. Între anii 1912 - 1913, O'Neill a fost spitalizat într-un sanatoriu de tuberculoși, unde a făcut ample
Eugene O'Neill () [Corola-website/Science/301201_a_302530]
-
Propria lui sănătate morală, influențată și de frecventarea operei unor Whitman și Kipling, îl ridică însă deasupra acestui climat în nuvelele care vor alcătui ciclurile succesive de "Povestiri din Himmerland", în care celebrează natura și locuitorii regiunii natale. După lungi peregrinări, mai întâi prin Statele Unite în calitate de corespondent de presă (1896) și Franța (1899), publică "Renașterea gotică", în care atribuie raselor "gotice", adică anglo-saxone și germanice, meritul oricărui progres material și tehnic al omenirii. Între 1902 și 1903 face o călătorie în jurul
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]
-
Jos. Nu se cunoaște exact rolul lui Kendeffy în atentatul împotriva domnului său, dar după aceste evenimente a fugit la Timișoara. De aici, din cauza primejdiei turcești, se refugiază la Cluj, unde aderă la ordinul monahal franciscan. După câțiva ani de peregrinări se îndreaptă în Ținutul Secuiesc. Potrivit unei legende, a sosit pe aceste meleaguri dinspre Gurghiu, mai precis dinspre Vârful Crucii, coborând de-a lungul Pârâului Pietrii, care traversează așezarea și în prezent, spre râul Mureș. Îi este atribuit și numele
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Society of Dilettanti, înființată în 1733, cuprindeau și acuareliști. Aceștia au pictat numeroase peisaje în timpul descoperirilor din Mediterană, Asia, sau Lumea Nouă. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prelatul William Gilpin a scris o serie de cărți populare descriind „pictural” peregrinările sale în Anglia rurală, ilustrând cu acuarele monocromatice văi de râuri, vechi castele și biserici abandonate, popularizând jurnalul de călătorie în acuarelă. Înmănuncherea acestor preocupări culturale, inginerești, științifice, turistice și ale amatorilor au făcut din acuarelă o adevărată „școală națională
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
că nu s-a găsit nicio urmă a unei migrații așa de masive în deșert. S-a presupus că poate era vorba de circa 10.000 de oameni, dar și ei ar fi putut lăsa vreo urmă arheologică oarecare pe parcursul peregrinărilor lor. Oricum în calea lor stătea un obstacol ce părea de netrecut și acela era Marea Roșie. Le rămânea o singură alternativă: ori de a ocoli marea, ori de a se întoarce în Egipt (după narativul din Coran, cartea sacră a
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
et mon pavillon." (Le Lais, octetul IX) </poem> care, s-ar părea, nu și-au atins ținta deoarece părintele Guillaume de Villon nu a mai apărut în documentele referitoare la biografia poetului. Prin decembrie 1457 - ianuarie 1458 Villon ajunge în peregrinările sale la Blois, la curtea ducelui Charles d’Orléans, el însuși poet și cunoscut ca protector și susținător al poeților francezi din epocă. Ducele i-a acordat acordat găzduirea, clemența și protecția sa, publicându-i totodată și trei dintre balade
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
optică a materiei colorate. În fiecare an ia parte cu mai multe tablouri la expozițiile "Societății Artiștilor Independenți", al cărei președinte devine în 1908. Începând din 1910, acuarela devine metoda preferată a lui Signac și realizează numeroase tablouri peisagistice în timpul peregrinărilor sale prin Collioure, Port-en-Bressin, La Rochelle, Marseille și Veneția. Fluiditatea monocromă în apă îi asigură mai multă libertate decât pictura în ulei, este mai puțin precisă, dar mai bogată în luminozitate. După moartea lui Seurat în 1891, contribuie la catalagorea
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
Mocanii, păstori români transilvăneni, care, după cum am văzut mai sus ajungeau -de regulă- în decursul transhumanței la sud de Dunăre, și în Cadrilater sau în împrejurimile Varnei, iar uneori în Rodopi și în Rumelia Orientală, i-au intâlnit adesea în peregrinările lor pe aromâni, mai ales ramura grămușteană a acestora. Se pare că uneori au coabitat, iar grupuri de aromâni s-au întors alături de mocanii mărgineni și s-au stabilit în Mărginimea Sibiului. Victor Păcală, în monografia pe care a dedicat
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
el Antiguo", iar din partea corpului canonicilor, executarea picturilor pentru sacristia catedralei orașului. Prin urmare, pictorul realizează în această perioadă ""El Espolio"" ("Dezbrăcarea lui Hristos", 1577-1579) și picturile de altar. Grație acestor adevărate capodopere, succesul său este răsunător. După ani de peregrinări, emigrantul cretan își găsește în sfârșit locul, va rămâne până la moarte în Toledo. Spaniolii îl numesc ""El Greco"", folosind forma italiană ""Greco"", și nu expresia castiliană ""Griego"", cum ar fi fost de așteptat. Totuși, pictorul continuă să-și semneze lucrările cu
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
replică demitologizată, contemporană și parodică, dată unui episod din "Odiseea", iar cele trei personaje principale, Leopold Bloom, Stephen Dedalus și Molly Bloom, se identifică cu eroii Ulise, Telemah, respectiv, Penelopa. Romanul este structurat în trei părți: "Telemahiada" ("Telemah", "Nestor", "Proteu"), "Peregrinările lui Ulise" ("Calypso", "Lotofagii", "Hades", "Eol", "Lestrigonii", "Scila și Caribda", "Stâncile rătăcitoare", "Sirenele", "Ciclopii", "Nausicaa", "Boii Soarelui", "Circe") și "Nostos" sau "Întoarcerea în Itaca" ("Eumeu", "Itaca", "Penelopa"). Titlurile capitolelor, adesea suprimate în ediția engleză a romanului, trebuiau să rămână secrete
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de intertextualitate din istoria literară, deoarece dublează "Odiseea" lui Homer, raportându-se în mod constant la textul original și modificându-l. Căutarea propriului tată de către Telemah echivalează cu încercarea lui Stephen de a identifica în Leopold Bloom un părinte spiritual. Peregrinările pe mare ale lui Ulise sunt similare rătăcirilor lui Bloom în orașul Dublin, un „ocean al materiei” guvernat de un Poseidon la fel implacabil. Mai mult, rolul de soț îi este uzurpat protagonistului de o serie de „pețitori” (în principal
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
talentat și sârguincios, studiază anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani și părăsește atelierul maestrului său, cu dorința de a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni. După mai multe peregrinări, în 1592 sosește la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se străduiește să-și vândă picturile în fața bisericilor pentru câțiva bani, seara
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
județ Mehedinți. Din acest punct înalt se poate supraveghea ușor valea Topolniței și albia pârâului Clicevăț, precum și drumul străvechi ce trecea în imediata apropiere a dealului, ducând la Dunăre. Ruinele fortificației sunt semnalate prima oară de către istoricul Cezar Bolliac în peregrinările sale din anul 1869, publicând impresiile și teoriile sale într-o lucrare apărută chiar în acel an (Cezar Bolliac „Excursiune arheologică în anul 1869“, București, 1869). În acea lucrare, referindu-se la fortificația de pe dealul Grădețului, afirma că avem de
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
înfocați. Cei doi s-au împrietenit cu Leon Trotsky spre sfârșitul anilor '30. Acesta fugise din Uniunea Sovietică, în urma conflictului de putere cu Iosif Visarionovici Stalin, fiind expulzat și condamnat la moarte. Inițial a fugit în Norvegia, după mai multe peregrinări ajungând în Mexic. Inițial, în 1937, Trotsky a locuit acasă la Rivera, apoi s-a mutat în casa Fridei, cu care a avut o aventură, în timp ce Rivera se zbătea să obțină pentru el azil politic din partea guvernului mexican. Ulterior, Trotsky
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
dinamismul luptei, căreia îi contrapune blândețea peisajului care închide fundalul îndepărtat. Lucrarea "Punerea în mormânt" a fost comandată lui Rafael de Atalanta Baglione, în amintirea fiului său care și-a pierdut viața intr-o luptă la Perugia. După mai multe peregrinări, pictura este în prezent expusă în "Galleria Borghese" din Roma. Compoziția este remarcabilă, amintind sculpturile cu tema "Pietà" ale lui Michelangelo. În 1514, Rafael pictează compoziția intitulată "Sfânta Cecilia", la cererea Elenei Duglioli dall'Olio pentru biserica "San Giovanni in
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
în strada Povernei nr.8, azi nr. 6-8, în perioada 1904 - 1906; în Grozăvești la bariera Filantropiei, azi 1 Mai nr. 14; în strada Primăverii nr.29, azi strada Mendeleev unde și-a petrecut ultimele clipe din viața. În toate peregrinările sale, Luchian a fost deasemeni însoțit de către familia Cocea, la Brebu, la Bărăgan și la Moinești. Familia Cocea a fost portretizată adeseori de către Luchian, mărturii în acest sens stând portretele Laurei Cocea în "Lorica", "Laura Cocea", "Lorica cu crizanteme", "Lăutul
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
organizat și condus "Biroul Geologic", înființat în 1882 la inițiativa sa, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. Rezultat al eforturilor lui și a mai multor geologi, harta la scara 1/200000 a fost terminată în 1898. În timpul peregrinărilor sale geologice a descoperit o serie de rămășițe de faună și floră fosile din perioadele mezozoic și terțiar, care au făcut obiectul unor lucrări cunoscute. Una din primele sale lucrări se referă la calcarele de numuliți de la Albești, Muscel (1864
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]