1,647 matches
-
din ce spunea profesorul și nici nu avea curaj să întrebe (vezi Alex. Ștefănescu, Jurnal secret. Dezvăluiri complete, 2003-2009, ediția a II-a, Editura Corint, București, 2009, pp. 173-174). Este foarte probabil ca tăcerile de acest gen să contribuie la perpetuarea canonului didactic la fel de mult ca și memorizarea propriu-zisă a unor date istorice. 227 Echivalând poporul cu anonimii rămași în umbra marilor eroi, povestitorul putea "redescoperi" personaje omise de manuale copii, țărani, femei, ostași de rând ș.a. care să facă mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
timp de patru ani (1992-1996), Emil Constantinescu a fost președintele României, fapt care situațional este eronat. Vom analiza această strategie discursiva în cadrul celui de-al doilea plan. • schemă analitică finală este guvernată de un eveniment static, care se dorește o perpetuare a unei stări deja existente. SAC 2 = "Guvernul va asigura României x." • schemă de interpretare este structurată pe: (1) triunghiul Eu/ NOI VOI 1 VOI 2. (2) Rolurile tematice sunt următoarele: * agenții-participanți: Guvernul * pacienți-abstracți: liniște, echilibru, prosperitate, pace + bucățică de
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
gata, a făcut-o fiartă fiindcă, se știe acum prea bine, pe ce s-au clădit „spiritul tradițiilor democratice ale poporului român" în perioada interbelică. Pe hoție, politicianism găunos, lăcomie, sărăcirea și înfometarea populației, „tunuri" economice răsunătoare, vânzarea de țară, perpetuarea relațiilor medievale în economia agrară, ignorarea și detestarea clasei muncitorilor și a țăranilor de la coarnele plugului, care de fapt erau singurii producători direcți a bunurilor sociale, interogatorii în beciurile Siguranței (precursoarea Securității), întemnițarea celor care ridicau glasul contra stăpânitorilor vremii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în țară, adică exact în punctul la care fusese abandonată narațiunea în romanul anterior (principiul construcției ciclice impune, firesc, și continuitatea la nivel epic). Exact așa procedează Lovinescu, numai că reînnodarea firului narativ nu determină în mod necesar și o perpetuare a discursului romanesc din Bizu, reconfigurat mai nou, cum spuneam, după alte tipare, de inspirație mai pregnant melodramatică. Ca atare, narațiunea demarează de această dată mult mai abrupt, în linia prozei realist-obiective, care obligă la precizarea coordonatelor spațio-temporale ("într-o
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tânărul geniu de o femeie ce se transformă într-o componentă activă a mitologizării acestuia". Aproape toate "datele" acestea se regăsesc, nu-i greu de sesizat, și în portretul lovinescian. Mai mult, s-a observat că la instituirea și la perpetuarea mitului pare să fi contribuit decisiv Eminescu însuși, care a privilegiat în opera sa "figura geniului romantic, neînțeles de contemporani, ca ficțiune a eului liric", încurajând interpretările în grilă alegorizantă, cu toate că același Eminescu "a pledat constant, de-a lungul întregii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
comunităților religioase par a fi înclinate spre diluarea formelor tradiționale de manifestare a religiei, spre diminuarea rolului clerului și spre apariția unor forme integrative de organizare. În opinia lui Willaime (2001), trăsătura caracteristică a situației religioase contemporane este disiparea credinței, perpetuarea unui nivel relativ ridicat de credință în comparație cu diminuarea apartenenței ecleziastice. "Slăbirea organizărilor instituționale ale religiei este urmată de o înflorire a formelor de religiozitate. În societățile occidentale asistăm la o individualizare și o subiectivizare a sentimentului religios" (Willaime, 2001, p.
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
deținătoare a Adevărului tocmai prin lipsa schimbărilor de-a lungul unor perioade mari de timp. Între subiecții participanți la cercetare, cea mai bine reprezentată categorie (55,56%) este cea a persoanelor care consideră schimbarea ca fiind necesară pentru adaptarea și perpetuarea bisericii din care fac parte. Aceasta sugerează faptul că în comunitățile virtuale religioase atitudinea cea mai frecventă este aceea de deschidere la schimbare. O presupunere logică ar fi aceea că persoanele care sunt deschise la schimbare vor fi și cele
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de independență. Biserica, privită ca structură ce înglobează comunitățile religioase locale, este definită ca fiind unica adevărată, cu un mesaj relevant și cu o evoluție pozitivă de-a lungul timpului. Deși schimbarea este declarată ca fiind necesară pentru adaptarea și perpetuarea bisericii, comunitățile virtuale religioase nu sunt considerate inițiatoare ale unor schimbări esențiale în cadrul comunităților locale. Impactul lor asupra comunităților religioase din timp și spațiu real nu este considerat a fi neglijabil, ci, mai degrabă, ca acționând în sensul întăririi convingerilor
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
îi asigurau apariția sunt destui care au trecut prin toate aceste faze, nu neapărat succesiv -, aproape toți au fost cumva "recuperați" de sistem. Nu atât în sensul slujirii lui imorale și zeloase, deși aceasta nu a lipsit, cât în sensul perpetuării lui la anumite cote de onorabilitate intelectuală. Ne lipsește un studiu serios al fenomenului, dar avem deja mai multe fragmente ale tabloului de ansamblu, iar o perspectivă mai echilibrată, eliberată de (lup-)moralismul primar și atât de profitabil al anticomunismului
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
De la o psihologie a plagiatului s-a trecut la un soi de sociologie a plagiatului, instalată de către grup ca "metodă de creație" locală"146. Iertarea plagiatului lui Eugen Barbu în volumul III al romanului Incognito, numit de colegi colaj, permite perpetuarea metodei în rândurile scriitorilor. Mirarea e cu atât mai mare cu cât, un poet considerat talentat, Ion Gheorghe, adoptă procedeul. Dar nu poetul o interesează, ci "sociologia plagiatului așa cum poate fi surprinsă la primii săi apărători"147: vinovați sunt cei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
proiectarea unui nou stil de management la nivelul grădiniței; - schimbarea atitudinii cadrelor didactice pentru realizarea obiectivelor propuse, evaluarea obiectivă a activității desfășurate; - schimbarea atitudinii față de grădiniță, Învățătură, muncă; - crearea unui climat de siguranță și securitate a copiilor și personalului unității; - perpetuarea tradițiilor grădiniței atât În domeniul educativ, cât și În cel instructiv; - promovarea atitudinii participative a partenerilor sociali (instituții de stat, patronat, sindicate); - perfecționarea sistemului de obținere și alocare a resurselor financiare și materiale; - asigurarea unui corp profesoral administrativ de Înaltă
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
lumii fizice (călătoarea undă/apele eterne) sau de a evidenția procesul complex al evoluției umane (săli orgolioase/umede caverne). 7. Epitetul din sintagma apele eterne actualizează mitul Sfintelor Ape, sugerând ideea că umanitatea renaște cu fiecare generație, trăgându și forța perpetuării din apele primor diale. Personificarea (realizată prin epitet personificator) grandioaselor palate prin sintagma săli orgolioase pune în evidență trufia omenirii care a durat monumente ce sfidează timpul. Potențată prin antiteza cu umedele caverne, sintagma personificatoare surprinde și progresul umanității, forța
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mult mai ușor presiunilor occidentale privind libertățile și drepturile omului și egalitatea oportunităților economice 486. Printre obiectivele pe termen scurt se numărau: apărarea intereselor pe care le aveau americanii în România; implementarea măsurilor Tratatului; ridicarea moralului majorității cetățenilor români prin "perpetuarea" credinței în valorile civilizației occidentale; încurajarea unei rezistențe pasive față de regimul comunist și dezvoltarea comerțului 487. Deși adoptase o atitudine mai puțin critică față de aceste propuneri, Pigott a arătat că nici o persoană din Legație nu are "deloc sau aproape deloc
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
motiv pentru care în lucrarea de față se va urmări evoluția (sau involuția) sistemului estetic al clasicismului la nivelul artelor poetice sau al altor texte din aceeași sferă, aparținând unor momente istorice și spații diferite. Se va observa, astfel, că perpetuarea modelului clasic se va realiza în veacurile următoare mai mult într-o formă abstractă prin exprimarea teoretică a afilierii la clasicism, concretizările propriu-zise fiind mult mai puțin numeroase și mai impure. Însă dincolo de orice, curentul francez din secolul al XVII
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
despre care am menționat. Acesta este așadar contextul cel mai propice pentru dezvoltarea poeticilor care au reprezentat pârghiile de bază ale neoclasicismelor. Capitolul de față va avea astfel în vedere o evaluare a modului în care aceste texte au încercat perpetuarea doctrinei clasice și a manierei prin care s-au raportat la particularitățile spațiilor culturale în care au fost create. Pentru o ilustrare mai pregnantă a acestor aspecte, vom lua în considerație și alte manifestări teoretice care, sub forme diferite (prefețe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de un naționalism evident, dar dincolo de exagerările orgolioase, se pot întrezări câteva adevăruri. La acel moment al desfășurării istoriei, Franța devenise, într-adevăr, un fel de centrum mundi, un punct central de dispersare a propriului model cultural. Din această perspectivă perpetuarea liniilor directoare clasice i se pare lui Voltaire un lucru firesc. Reușita deplină a secolului anterior i-a sădit încrederea nestrămutată în idealurile propuse de acesta. Totuși, fascinația pentru clasicismul secolului al XVII-lea nu a degenerat în asumare servilă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din 1954, el identifica MRP-ul cu democrația de inspirație creștină ale cărei teme erau aprofundate în Terre humaine, apoi în France-Forum, fondat în 1957 împreună cu Henri Bourbon, Joseph Fontanet, Jean Lecanuet și Maurice-René Simonnet. El a contribuit astfel la perpetuarea tradiției de cercetare intelectuală proprie democrației de inspirație creștină din Franța. MRP-ul, care se intitula cu mîndrie în 1945 "Partidul celei de a IV-a Republici", era în 1958 identificat cu regimul decăzut, așa cum în urmă cu treisprezece ani
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trecerea Moldovei de sub umbrela Porții sub aceea a Rusiei, cu făgăduința că, intrată în Moldova cu oastea, împărăția va suporta cheltuielile de război (art. II), va garanta integritatea teritorială și restituirea de la turci a cetăților ocupate militar (art. XI), asigurând perpetuarea dinastiei Cantemireștilor la tron, câtă vreme se va arăta credință către țar (art. III), neimpunându-se nici Munteniei domniile. Tratatul, deși recunoaște granițele cele mai întinse ale Moldovei, răsuflă peste tot de grija "ocrotirii" principatului, devenind, în acest chip, poarta
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
consta în aceea că, în context, el considera bolșevismul ca susținător al emancipării popoarelor din imperiu. Așa și părea într-o primă fază a revoluției, ceea ce a și îngăduit asumarea "autonomiei" basarabene. Dar, pe termen lung, nu a întrevăzut, atunci, perpetuarea țarismului sub obrăzar comunist, el crezând că "maximaliștii" vor opta pentru o adevărată democrație și vor accepta generoși unirea Basarabiei cu Țara. Există, desigur, o ambiguitate din partea guvernului român refugiat la Iași, pe care Stere o sancționează astfel: "Așadar, campania
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
manufacturate, comerțul exterior al României nu s-a dovedit în ansamblul său eficient și nu a constituit un adevărat factor stimulativ pentru procesul de creștere economică, ci dimpotrivă a condus la înregistrarea unor mari pierderi de venit național și la perpetuarea unui standard de viață foarte scăzut pentru întreg poporul român. În capitolul al patrulea "Reforma comerțului exterior-parte integrantă a reformei economice" sunt conturate modificările de amploare care au caracterizat politica comercială a țării noastre după 1990 și în special opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
progrese pentru atingerea unei mai mari stabilități economice, riscurile macroeconomice au crescut de asemenea în ultimul timp". Dintre evoluțiile economice mai puțin bune merită amintite în primul rând creșterea mare a importurilor și a deficitului de cont curent cât și perpetuarea și majorarea datoriilor existente între întreprinderi cât și dintre acestea și bugetul de stat sau diferite bănci. Încercarea Guvernului de a susține creșterea economică și a diminua rata șomajului a determinat menținerea în cadrul vieții economice a unor întreprinderi ineficiente, mari
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
un cuplu pune sub semnul întrebării stabilitatea familiei respective. Recurgerea la surogate (adopții sau alte forme) poate constitui o soluție, dar nu este cea ideală - proprii copii. Familia este o microlume și un microunivers. În familie, prin copii, se asigură perpetuarea spiței, a numelui marii familii. Orice cuplu își dorește urmași care să-i ducă mai departe numele și faima. Familia fără copii este ca un pom fără roade. Cele mai trainice familii sunt cele întemeiate pe dragoste și care au
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mod regulat avuție, se iau în mod continuu decizii și există fluxuri economice. Cele trei componente variază în timp, după fluctuațiile istorice. Dar puterea economică, odată instalată, organizată, se transformă din efect în cauză : ea atrage avuție, atrage mijloacele necesare perpetuării propriei vitalități. Ea se menține ca pol de articulare între resurse, acțiuni și mijloace de toate felurile și astfel orientează evoluțiile profunde, de adîncime, și în felul acesta creează istorie, permite sau interzice dezvoltările succesive ale aventurii umane. 4.2
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
avea nevoie de o consolare și de un sprijin pentru a continua să rămână evreu în fața valului de asalturi intermitente inspirate de febra religioasă și când grupul însuși, amenințat de dezintegrarea "națională" și "religioasă" prin expulzări, trebuia să-și asigure perpetuarea și coeziunea. Acest tip de reacție le-a permis evreilor să reziste la agresiuni ca o comunitate sudată de interese împărtășite, dacă nu politice, cel puțin religioase. Discursul de suferință care se conturează după prima Cruciadă și se dezvoltă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca martirii evrei de altădată, în numele credinței și pentru a-l sluji pe Atotputernic. Este imposibil să nu vedem și aici efectul consolator al acestei retorici a suferinței în plină derută, forța exemplului oferit făcând posibilă reconstrucția după distrugere și perpetuarea iudaismului în Polonia și în alte părți. Cronica lui Hannover se termină cu un omagiu adus comunității evreiești din Polonia, înzestrată cu cei cinci "piloni" menționați în Tratatul Părințilorlll: Tora, cultul, mila, dreptatea, adevărul și pacea. Această idealizare se alătură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]