2,880 matches
-
voștri; prădate și pustiite vor fi ele de alte neamuri. Părăsită va fi fiica Sionului, asemenea cortului din vie, asemenea colibei celui ce păzește țarina, asemenea cetății împresurate”; b) Cartea lui Daniel, așa cum am văzut, referitor la destinul imperiilor babilonian, pers și grec (32, 1‑2). În legătură cu judecarea și pedepsirea Romei, Hipolit citează trei lungi fragmente: primul (De Christo... 34‑35) face parte din profeția lui Isaia (47,1‑15), celelalte două (De Christo... 36‑42), din Apocalipsă (17,1‑18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acest motiv, Hipolit mizează pe demonstrația persuasivă „științifică”, propunând o cronologie a istoriei lumii de la Adam până la Anticrist, cronologie care depășește cu mult epoca sa. În realitate, el avansează două variante ale acestei cronologii. În II, 12, afirmă că Imperiul perșilor a dăinuit 245 de ani, iar cel al grecilor, 300 - babilonienii și romanii fiind lăsați deoparte; în IV, 3, susține că durata dominației persane ar fi fost fie de 230, fie de 255 de ani, cea a grecilor rămânând aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
susține că durata dominației persane ar fi fost fie de 230, fie de 255 de ani, cea a grecilor rămânând aceeași. Această ultimă versiune este reluată în IV, 24, unde se face o estimare a duratei vieții Imperiului Roman: „Întrucât perșii au stăpânit și domnit 230 de ani, iar după ei grecii, mai vestiți, au domnit încă 300, e necesar ca a patra fiară, mai puternică și mai mare decât toate cele de dinainte, să domnească 500 de ani”. Aici se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fișă psihologică” fiecărui imperiu. Astfel, Imperiul Babilonian, simbolizat de un leu înaripat, are o „natură” semeață. Regele Nabucodonosor „s‑a semețit și s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, mărindu‑se în inima sa, din pricina faimei sale” (IV, 2, 7). Imperiul perșilor (sau al mezilor), reprezentat de urs, este definit, în viziunea sa, printr‑un caracter violent și primitiv: „Perșii s‑au ridicat în acea vreme și au distrus întreg ținutul. Mulți dintre cei pe care îi făcuseră sclavi au fost omorâți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s‑a semețit și s‑a ridicat împotriva lui Dumnezeu, mărindu‑se în inima sa, din pricina faimei sale” (IV, 2, 7). Imperiul perșilor (sau al mezilor), reprezentat de urs, este definit, în viziunea sa, printr‑un caracter violent și primitiv: „Perșii s‑au ridicat în acea vreme și au distrus întreg ținutul. Mulți dintre cei pe care îi făcuseră sclavi au fost omorâți. Fiara cu chip de urs este un animal dezgustător și crud, care sfâșie cu ghearele și cu dinții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea (IV, 8, 4‑7): Pentru că babilonienii nu alcătuiau decât o singură națiune și pentru că erau stăpânii necontestați ai lumii, Daniel a avut dreptate să‑i compare cu o „leoaică”, anume cu un animal de formă bine stabilită. La fel, perșii nu formează decât o singură nație, murdară, e drept, dar de o singură limbă. De aceea, el îi compară cu un urs; tot așa i‑a numit pe eleni leopard, căci toți sunt eleni. Dar fiara care stăpânește astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mare, per terras, per insulas, atque latebras (v. 883). După trei ani și jumătate are loc o altă lovitură de teatru. Un rex ab oriente apare la granițele Imperiului. Tiranul și susținătorii lui nu rămân nepedepsiți. Armata victorioasă, alcătuită din perși, mezi, caldeeni și babilonieni, traversează Eufratul pedestru, dat fiind că fluviul va fi secat. Cei doi cezari, în frunte cu Nero, încearcă să reziste, dar regele oriental mactatos uolucribus donat escam (v. 912). Învingătorul este aclamat de soldații romani. Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu s‑a mai petrecut vreodată în acel loc. Eusebiu datează evenimentul în timpul domniei lui Gallian (260‑268), afirmând totodată că Astyrius „era drag împăraților” (la plural, deci). Dar cum Gallian a domnit singur după ce Valerian a fost prins de perși, în 260, episodul în cauză trebuie fixat cu câtva timp înainte, între 235 și 257, adică în perioada domniei comune a celor doi împărați, perioadă caracterizată de o anumită bunăvoință față de creștini. În opinia Martei Sordi, minunea împlinită prin rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
categorie sunt incluse: foametea, ciuma, cutremurele de pământ, petrecute deja, precum și furtuni sau alte fenomene meteorologice stranii, pe punctul de a izbucni. A doua categorie cuprinde războaiele și „zvonurile de războaie”. Ca exemplu edificator, Chiril invocă războiul dintre romani și perși, în plină desfășurare la acea vreme. Atenția catehetului se fixează însă asupra celei de‑a treia categorii de fenomene neobișnuite, și anume disensiunile crescânde din sânul Bisericii (cap. 7): Căutăm un semn al parusiei anume pentru noi; fiind ai Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
patru imperii pare să îl intereseze cel mai mult pe exegetul nostru. Ca și pentru Irineu și Hipolit, apariția Anticristului nu va fi, pentru Theodoret, decât ultimul din cele cinci acte ale tragediei istoriei omenirii. Primele trei (dominația caldeenilor, a perșilor și a macedonenilor) au avut loc deja; mai rămân două: dispariția Imperiului Roman și domnia efemeră, dar cumplită, a Anticristului iudeu. Este vorba de schema tradițională pe care am întâlnit‑o la autorii precedenți. Prin ce anume se deosebește Theodoret
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al regatului „sfinților” (iudeii). Fragmentul face parte din prima parte a apocrifei. Acest rege se va ridica din „cetatea soarelui” (Palmira), îi va distruge pe asirieni, precum și „pe toți păgânii și pe toți cei nevrednici”. Autorul se arată foarte favorabil perșilor, eliberatorii iudeilor din captivitatea babiloniană. Mesia iudeu „va porunci să fie distruse templele păgâne și preoții acestora, să fie restaurate templele sfinte și va face daruri mari Casei lui Dumnezeu” (2, 40‑41). Partea a treia, creștină, o corectează, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
5‑13. . Apud M. Delcor, Le Livre..., p. 145. . În legătură cu această identificare, vezi Or. sib. III, vv. 388‑400. . Imaginea celor zece coarne apare de asemenea în Or. sib. III, vv. 381‑400. . Este vorba de vedenia berbecului (mezii și perșii: 8,20) și a țapului (grecii: 8,21). Confruntarea dintre cele două imperii este descrisă în felul următor: „Și pe când stăteam nemișcat încercând să înțeleg [acestea], iată un țap care venea dinspre apus și miazăzi pe deasupra pământului, fără să‑l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
19; 4Rg. 9,27; 23,29) și cea legată de lupta cu Gog (în munții Israelului: Iez. 38,8). . Aceste două nume apar în Iez. 38-39, unde Gog este un rege, iar Magog un regat (Iez. se referă la Imperiul Pers). În Apocalipsă, Gog și Magog închipuie totalitatea națiunilor care coalizează împotriva celor aleși. Potrivit unor texte rabinice, Gog și Magog ar fi cei mai mari dușmani ai lui Mesia: Targ. Num. 11, 29; vezi de asemenea Oracolele sibiline III, vv
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui N. Cartojan - primatul textului a rămas indiscutabil, ceea ce îl face un editor plin de merite. Condica lui Gheorgachi, pe care o va tipări în 1939, îi slujise drept material de studiu pentru teza de doctorat. Urmează Legenda lui Afrodițian Persul (1942), Istoria Țării Rumânești... a stolnicului Constantin Cantacuzino (publicată în 1944 „de pe un manuscript”, împreună cu N. Cartojan), Cronica lui Baltazar Walter despre Mihai Viteazul, în raport cu cronicile interne contemporane (în „Studii și materiale de istorie medie”, 1959), precum și textele editate exemplar
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
cărții românești (în colaborare cu Gheorghe Buluță), București, 1981; Contribuții (Literatură română medievală), București, 1984; Scurtă istorie a cărții românești (în colaborare cu Gheorghe Buluță), București, 1994. Ediții: Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, București, 1939; Legenda lui Afrodițian Persul, pref. Nicolae Cartojan, București, 1942; Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci, introd. edit., Craiova, 1944 (în colaborare cu Nicolae Cartojan); Mihail Kogălniceanu, Scrieri sociale, București, 1947
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
murise) jupâneasa Mușa, proprietara unei moșii în Ungurel. L-a preferat, în diata datată 3 mai 1645, pe Hamza, „căci o au căutat fiiu-său, Hamza, la vréme de boală și la nevoia ei, până la moarte”527. Pribegi în Ardeal, dezmoșteniții Persul și Oancea „au făcut multe răutăți”528. Antim îi informa pe cei dispuși să dea frâu liber supărării și să proiecteze o ultimă sancțiune asupra unor rude (pedeapsă a „pizmei”), dezmoștenindu-le, că alcătuiesc astfel niște dispoziții atacabile și „făr’ de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o poate Înnoi; Dar de cea rece ai grijă să te asiguri din plin. Orientalii, bătrâni și tineri, urmează această conduită, Nici nu evită apa, chiar de-ar fi rece; Totuși, boli ca ticăloasa gută și piatra, La indieni și perși arar se știu. XX Pânzeturi curate ca pe-un confort le ținem, Și schimburile dese ale lenjeriei; Esențiale pentru sănătatea noastră le consider, Prin urmare spre ele te Îndemn cu anume stăruință: E important, oricât de neînsemnat ar apărea, Ceea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
englezi sunt omorâți În 1844, În toate aceste cazuri fiind vorba de erori ale susceptibilității khanatului de Buhara, care elimină europeni fără misiune militară În zonă, așa cum subliniază Bernard Le Calloc’h, op.cit., p. 138. 186. În originalul englez: wuzeer (pers. v³zir). S.D. Goitein Îl consideră de origine strict arabă, cf. „On the Origin of the Term Vizier”, JAOS 81 (4), 1961, pp.425-426. Am redat termenul, de aici Înainte, prin „vizir”, conotațiile administrative fiind asemănătoare. 187. Holera este ceea ce istoricii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
iar unii autori au susținut prioritatea ayurvedică asupra vaccinării jenneriene 4. Pentru a lua un alt exemplu din medicina tradițională persană făcut cunoscut În urmă cu câțiva ani, diferențele etiologice, fiziologice și patologice dintre holeră și diaree (ambele denumite cu pers. vab³) au fost demonstrate medical abia pe la 1861-1862 - de către un medic-șef (pers. hakim-bashi) al curții, Mirza Mohammad-Taqi -, fiind astfel posibilă delimitarea câmpului semantic al holerei (echivalată anterior cu „atmosfera putridă”) și includerea ei Între maladiile epidemice letale 5. Treptat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lua un alt exemplu din medicina tradițională persană făcut cunoscut În urmă cu câțiva ani, diferențele etiologice, fiziologice și patologice dintre holeră și diaree (ambele denumite cu pers. vab³) au fost demonstrate medical abia pe la 1861-1862 - de către un medic-șef (pers. hakim-bashi) al curții, Mirza Mohammad-Taqi -, fiind astfel posibilă delimitarea câmpului semantic al holerei (echivalată anterior cu „atmosfera putridă”) și includerea ei Între maladiile epidemice letale 5. Treptat, În Persia cel puțin, iar prin ecoul religios islamic În Panjab și India
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
D.XXVII.6). 46 Cf. Lahovari G. I., Brătianu C. I., Tocilescu Gr., Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV, București, 1901. 47 Vezi în Wald Lucia, Fonetică indoeuropeană, București, 1979 (49), vechiul slav Zivu, scr. jĭvah, lat. vivus, v. pers. jiva, lit. gyvas. 48 Vezi în Simenschy T., Ivănescu G., Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Buc., 1981 (210); scr. jĭva-h, lat. vivus, lit. gywas, gr. bios (234). 49 Em. de Martonne, în studiul său Étude sur la crue du Jiu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
analiză. Repere ale unei istorii sociale a vieții cotidiene în comunism" Alexandru-Florin Platontc "Alexandru‑Florin Platon" Cea mai veche specie de istorie și, neîndoielnic, cea mai populară este aceea a vieții cotidiene. Începând cu Herodot, care, scriind despre obiceiurile lidienilor, perșilor, egiptenilor și ale altor neamuri, urmărea să le consemneze pentru a le face imune la inexorabila operă de erodare a timpului, până la Georges Duby și Philippe Ariès, autorii celei mai recente (și, totodată, complete) istorii a vieții private în Europa
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
date și informații de istorie românească, folosind tradiția și câteva surse interne muntenești. Cronograful său este o istorie universală, prima de acest fel în limba română, care înșiră întâmplările de la „facerea lumii” până la 1489, cuprinzând știri despre asirieni, egipteni, caldeeni, perși, romani și bizantini, despre împărații din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei otomane în Europa. La sfârșit se ocupă de luptele turcilor cu bulgarii, sârbii și românii, ocazie de a prezenta figuri de domni români: Mircea cel Bătrân, Iancu de
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
timp din două motive relativ distincte: a) Evenimentul capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusiv de subiectivitatea umană. Un război purtat de două comunități arhaice are în el ceva „ritual”, repetabil. Războiul grecilor cu perșii este un eveniment unic, irepetabil. Descrierea stărilor succesive în timp aduce o informație nouă. b) Evenimentul capătă un rol cauzativ în evoluția viitoare a societății. Un război,de pildă, poate fi un eveniment responsabil (evident, nu singurul, ci în conjuncție
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ciclopul, în Tragicii greci, București, 1958, Baccantele, București, 1965, Ifigenia în Aulis, București, 1975; Herakles. Fenicienele. Rugătoarele. Ion, București, 1992, Rhesos. Troienele. Andromaca. Helena. Orestes. Heraclizii, București, 1996; Aristofan, Adunarea femeilor, București, 1974; Eschil, Orestia, pref. trad., București, 1979, Rugătoarele. Perșii. Șapte contra Tebei. Prometeu înlănțuit, pref. trad., București, 1982. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 354-355; Poantă, Radiografii, I, 305-306; Simion, Scriitori, III, 346-352; Grigurcu, Existența, 391-394; Dicț. scriit. rom., III, 238-239. M.I.
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]