64,416 matches
-
din pagina a doua a ziarului, îți faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul cel mai spectaculos, păstrat pour la bonne bouche (adică "la urmă", pentru pruteanieni) selectează tembelisme rostite sau comise de personajele publice. Ediția din 8 martie a "Extemporalului" notează sub această rubrică, de obicei plină de haz, intitulată "Trofeul Gâgă": "Nu se acordă în această săptămână". Hm! S-or fi deșteptat românii și n-au călcat în străchini șapte zile încheiate
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
numai gafa de proporții a directorului SRI, Timofte, care, cică, îl culpabiliza pe premier citându-i vorbele: "Un prieten am avut în SRI și l-ai schimbat și pe ăla!" și trofeul ar fi trebuit depus urgent în brațele lugubrului personaj. (E drept că ea figurează la secțiunea "Top șoc", dar nu știu ce e șocant în astfel de gesturi care sunt regula comportamentală a pesediștilor și nu excepția!) Fără nici un efort, mi-au venit în minte cel puțin alte patru-cinci secvențe care
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
Ilinca Goia, Silviu Petcu. Iar singurul actor al filmului care reușește să fie adevărat e Ioan Niciu, în postura unui bătrîn din generația celor care "au trecut de la tinerețe direct la vîrsta a patra". De punerea în pagină a acestui personaj se leagă și unicele momente de inspirație regizorală din film (de pildă momentul cu cele două scaune "stil", urcate, la o mutare, spre fereastra unui bloc mizerabil, și apoi momentul cu un sicriu fastuos, coborînd, pe frînghii, de la aceeași fereastră
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
Mariana Neț Nu putem fi în permanență personaje principale nici măcar în actele din propria-ne viață; încă mai puțin, din viața altora. Am fi proști și paranoici, dacă măcar ne-am dori-o. Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Mariana Neț Nu putem fi în permanență personaje principale nici măcar în actele din propria-ne viață; încă mai puțin, din viața altora. Am fi proști și paranoici, dacă măcar ne-am dori-o. Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau doar în memoria cuiva) printr-un gest de o clipă. Asta nu înseamnă că sînt personaje plate. Dimpotrivă. Cîteodată sînt complexe și controversate. Doar istoria (literaturii), poate, e nedreaptă
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
fi proști și paranoici, dacă măcar ne-am dori-o. Sînt însă și personaje destinate să trăiască doar o zi, să rămînă în eternitate (sau doar în memoria cuiva) printr-un gest de o clipă. Asta nu înseamnă că sînt personaje plate. Dimpotrivă. Cîteodată sînt complexe și controversate. Doar istoria (literaturii), poate, e nedreaptă. Astăzi mă gîndesc la trei astfel de cazuri. Se numesc Ahile, Olympia și Galateea. Ahile a ales: o viață scurtă, însă glorie eternă. Totuși, cîți Ahile nu
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
moment în care absolut tot părea pierdut. Și poate că nici chiar pentru prietenia sa proverbială cu Patrocle. Ci, mult mai curînd, pentru că era om, deci muritor și vulnerabil. Să nu îl compătimim totuși prea mult. În fond, e un personaj de epopee. Iar dacă tot recitim cu atenție Iliada, nu-mi aduc aminte ca vreun exeget, vreodată, să fi condamnat felul imund în care Ahile a tratat leșul lui Hector. Codul onoarei, ce e drept, se schimbă în timp. Și
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
oarecare nu este deloc întîmplătoare. Olympia își cunoaște bine rostul, rolul și destinul. Poate că e vanitoasă, însă nu e ipocrită. Iar din această dilemă i se trage, vom vedea, destinul tragic. Asumat. Căci Olympia îmi pare a fi un personaj de tragedie sau măcar de dramă. Nu un țap ispășitor, cum poate că ar fi dorit Coppelius. Coppelius a creat-o spre a-și satisface orgoliul de artist și a epata, cu ea, burghezii. O perioadă, o ține încuiată într-
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
ingenuă - în actul doi și/sau o curtezană, în final). Hoffmann nu poate să accepte o Olympia răzvrătită, care se eliberează singură. El preferă să rămînă ancorat în clișeele burghez-patriarhale, iar apoi vituperează împotriva lui Niklaus. Nu înțelege nici măcar că personajul cel malefic e, de fapt, Coppelius și nu neapărat Niklaus. Sau poate că, de fapt, Hoffmann a ghicit ce se întîmplă, însă nu are curaj să înfrunte viața. O altă prejudecată spune că poetul autentic se refugiază între fantasme. Olympia
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei - cea care, poate, se eliberează - și al lui - cel care, sigur, se ratează - rămîne etern pe mal, privind în larg. Și ascultînd cum, cinic, îl ceartă Niklaus - o mezzosoprană. Pînă
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
viu vă preocupă, nu din vina altora și poate nici a dvs., nu poate fi vorba, din păcate. (Ștefan Macrei, București) * Tot felul de grozăvii care-ți fac sănătatea minții țăndări, în Exercițiu de nebunie, Nebunia fiind văzută ca un personaj malefic foarte activ. Ea vă "bagă mâna în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca un drac, și ca și Umbra, care "nu tocmai tiptil" vă scoate "o bucată de creier și fuge cu ea într-un colț
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
de la noi pentru dramele provocate în conștiință de sistemul comunist (obsedantul deceniu, dar, voalat, și restul deceniilor). În prim-plan este cuplul, ambiguu, caracterizat mai curînd prin atracție-respingere și violență, la nivelul căruia se reface lumea - din care unul din personaje, cel revoltat, vrea să fugă. Revolta împotriva sistemului se dovedește pe parcurs motivată, chiar dacă fără șanse de izbîndă, și furia împotriva structurilor și mecanismelor sociale este, pe cît posibil, diminuată. Există de aceea un soi de răzbunare pe Celălalt pentru
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
șanse de izbîndă, și furia împotriva structurilor și mecanismelor sociale este, pe cît posibil, diminuată. Există de aceea un soi de răzbunare pe Celălalt pentru răul social, un încăpățînat "vă știu eu pe voi ăștia!" cu efecte benefice pentru umanizarea personajelor. Artiști neînțeleși, poeți sau scriitori pierduți între rotițele determinărilor sociale, ei scapă astfel de schematizările postromantice. Schemele sînt intacte la nivelul relațiilor între personaje - relații de putere. O poziție socială avantajoasă (în comunism aveau o asemenea poziție directorii, inclusiv directorii
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
pentru răul social, un încăpățînat "vă știu eu pe voi ăștia!" cu efecte benefice pentru umanizarea personajelor. Artiști neînțeleși, poeți sau scriitori pierduți între rotițele determinărilor sociale, ei scapă astfel de schematizările postromantice. Schemele sînt intacte la nivelul relațiilor între personaje - relații de putere. O poziție socială avantajoasă (în comunism aveau o asemenea poziție directorii, inclusiv directorii de ferme sau de școli, judecătorii, inginerii, ș.a.) înseamnă și compromisuri sau mici imoralități, afișarea luxului (teancuri de bani, îmbrăcăminte occidentală) și duce la
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
poziție directorii, inclusiv directorii de ferme sau de școli, judecătorii, inginerii, ș.a.) înseamnă și compromisuri sau mici imoralități, afișarea luxului (teancuri de bani, îmbrăcăminte occidentală) și duce la prețuirea, fie și implicită, a sistemului care asigură nivelul de confort al personajului (îndeplinirea sau depășirea planului de producție la hectar ca realizare personală și scop profesional la Virginia în Serifii, Legea - inclusiv atunci cînd o încălca, în spiritul epocii, la Cezar în Dincolo de plăcere, progresul tehnologic al României la inginerul Dan Muraru
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
spiritul epocii, la Cezar în Dincolo de plăcere, progresul tehnologic al României la inginerul Dan Muraru, în Casa soarelui răsare). Invers, o poziție socială dezavantajată, presupune interese intelectuale și artistice, sfidarea normelor (de multe ori în numele unei morale superioare), revolta, declasarea. Personajele lui Constantin Munteanu au trecut printr-o experiență tragică provocată de sistemul comunist (fie că e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
experiență tragică provocată de sistemul comunist (fie că e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului judiciar sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
multe de dezvăluit, cunoștea țărănimea, clasa muncitoare și intelectualitatea mai profund decît Dinu Săraru" (p. 78). Nici măcar viața în grădinițe nu este ușoară. Prima zi de grădiniță din viața Dorinei-Pușa este o experiență traumatizantă, iar directoarea-politruc a instituției pare un personaj extras din romanele lui Dickens. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este relatată în cîteva rînduri, autorul neomițînd să reamintească zvonurile care circulau la vremea respectivă în legătură cu acest subiect: "Peste noapte muri însuși șeful suprem al partidului, se știa că e în
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Raicu, Virgil Duda este un autor care acordă o atenție cu totul specială stilului. La modul general vocea narativă este aceea a unui povestitor omniscient ("la voix de Dieu"), dar focalizarea coboară ori de cîte ori este cazul la nivelul personajelor, impresia de autenticitate fiind, de aceea, una foarte mare. Mai mult decît atît, în deja buna tradiție a prozei actuale, naratorul conversează în timp ce-și scrie opera cu potențiali cititori. În felul acesta el anticipează cu luciditate anumite reacții
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
critic și istoric al artei Ion Frunzetti) m-am ocupat de acest desenator...Cristea, Nicolae Cristea îl chema!! Era talentat, de bună calitate și credință. Primul eseu a fost așadar o monografie a acestui Cristea care era interesant și ca personaj. În alt an, profesorul Oprescu mi-a dat sarcina ("sarcina" era un cuvânt din jargonul epocii) să mă ocup de Tonitza. Am făcut de astă dată cu bucurie prima monografie a lui N.N. Tonitza urmată de prima descoperire cu care
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Cum să mai vorbească în aceste condiții de apartenența la o patrie, simțită ca un "blestem național"? Bucuria de a crea Toată complexitatea aceasta de sentimente care se rezumă la experiența fundamentală a "refuzului", a eșecului, a cărui încarnare este personajul central Köves din partea a doua a romanului Eșecul, provine din refuzul publicării primului roman, Fără destin, sub pretextul lipsei de expresie artistică a experienței trăite în Lagăr. Amintim că prima carte a lui Primo Levi, Dacă acesta este un om
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un cuvânt un personaj de referință. Tenorul american Robert Dean Smith, în Walter, s-a înscris pe linia interpreților wagnerieni care impresionează prin fizic, siguranță, abilitate în registrul acut, frazare impecabilă. Tânăra soprană Anja Harteros a fost o Evă sinceră și delicată, cu o
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
fel în atmosfera lucrării. Julieta la serbarea de la Capuletti este o cântăreață de bar ori de discotecă fotografiată cu blitzuri de fanii ei, cântând cu microfonul în mână; Romeo este un tânăr modern care nu mai păstrează nimic din puritatea personajului; duelul este o întrecere între clanuri mafiote; padre Lorenzo este un personaj de-a dreptul hilar, iar celebra scenă a balconului nu mai are nici o urmă de lirism. Spectacolul rămâne doar o reprezentare de sunet și lumini, fără nici un decor
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
de bar ori de discotecă fotografiată cu blitzuri de fanii ei, cântând cu microfonul în mână; Romeo este un tânăr modern care nu mai păstrează nimic din puritatea personajului; duelul este o întrecere între clanuri mafiote; padre Lorenzo este un personaj de-a dreptul hilar, iar celebra scenă a balconului nu mai are nici o urmă de lirism. Spectacolul rămâne doar o reprezentare de sunet și lumini, fără nici un decor, cu costume eterogene și de multe ori fără bun gust. Tinerii interpreți
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
de dimineața pînă seara, disciplinați, ca într-un fel de cantonament, își antrenează vocile, corpurile, rostirea. Toate acestea se văd pe scenă. În construcția spectacolului, Laurian Oniga a accentuat un element nu foarte vizibil în piesă - misterul - care modifică starea personajelor, raporturile dintre ele, tipul de adresare chiar. Obișnuitul gesturilor cotidiene - bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele, clevetelile, scandalurile nu-și au
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]