1,095 matches
-
ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să-l miște. Fruntea i se umezise. Mai încercă, încă și încă, până când cele două părți ale ferestrei se desprinseră, ușor, una de alta. Brațele îi căzură iar, sleite, pe pervaz. Se sprijini, o clipă, trase de una din părți, împingând-o spre perete. Deschise, larg, și cealaltă parte. Rămase în cadrul ferestrei, cu ochii treziți de adierea proaspătă. Privi cerul alb și pufos, zidurile caselor albăstrii, panglicile lucii și umede ale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o striga. „Așteaptă să mă întorc speriată sau buimăcită spre dânsul. Să-mi poată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gât. Vedenia încerca să-i mângâie, delicat, obrajii. Deținuta se trase în lături. — Cine ți-a aruncat aici boneta ? se auzi, parcă, în preajmă. Se aplecase, apucă boneta. O privi cu un fel de duioșie. O ridică, o lovi de pervaz s-o scuture de praf. O perie, apoi, cu palma. O așeză, cu mișcări încete și grijulii, pe capul ras. Se apropie și mai mult de fereastră. Își vârâse capul până la gratii, să primească aerul și lumina rece a zilei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sete. Coboară, gol, cum adormise ; lângă fereastră, în marginea dulapului, regăsește robinetul chiuvetei înguste și adânci ca o oală. Apa curge îndelung pe degete, pe palme, pe păr și urechi și frunte. Se apropie de fereastra deschisă. Se reazemă de pervaz. Luna s-a depărtat, dar încă luminează. Tăcere adâncă, adâncă, adâncă, până în adâncul iadului. Cornelia Matei sau Matei Cornelia... de câte nu l-ar fi scutit vizita bibliotecarei ! De n- ar fi fost atât de leneș, dacă ar fi răspuns
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mâna ei ardea, iar în ochi îi licărea o întrebare. Pe urmă se urcă în vagon și se uită pe fereastră până ce porni trenul. Groparul se întoarse îndată spre ieșire, Ilona însă rămase pe peron, nemișcată, cu privirea lipită pe pervazul ferestrei în care Apostol zâmbea uitat... Pe urmă o coroană înmugurită a unui cireș bătrân acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în mirosul de tămâie, uitând îndată cuvintele, ca și cum mintea lui n-ar mai fi fost în stare să păstreze nici un înțeles... Într-un târziu ușa se deschise singură, se învîrti molcom în țâțâni și se propti de perete. În bezna pervazului stătea preotul, ca o chemare mută. Popa Constantin se aplecă peste capul lui Apostol, blând ca un părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai însemnate din Moldova! Toate s-au dus cu multă ușurință pe povârnișul timpului... În dreapta intrării în biserică, cu margini sfărâmate, semn că a fost scoasă din zidul vechi cu târnăcopul, se află vechea pisanie a bisericii, încadrată de un pervaz din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă: “Vechea pisanie găsită în curtea bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce credeam eu că-o să am nevoie, împrumutînd, iară să mai cer voie, de la Pelicanul, bineînțeles, ciorapi mai groși și tot pe vârfuri, ca să nu-i trezesc pe ceilalți, am controlat rezervele strategice de mâncare, ținute de obicei pe pervazul ferestrei, afară, cu foarte mare precauție, să nu se prindă boul ăla de Militaru că-i umblăm în borcanul de carne în untură, că-mi era o foame după noaptea petrecută conectat la Valeria, cu limba în gura ei, cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sâmburi de măsline ieftine, borcan de muștar gol, o bucățică de slănină râncedă în colțul unei pingele de șorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare când chiar nu a mai rămas nimic în cămara improvizată pe pervazul exterior al geamului și aproape întotdeauna un coltuc mare de pâine uscată, dar uscată rău de tot, căreia cuțitul nu-i mai poate face nimic și care parcă supraveghează de la înălțimea ei toate celelalte resturi de pe ziarul unsuros, la concurență
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de învățat și a stat până noaptea târziu. Când s-a dus să o bage în casă ea nu mai era. Văzând lumina la geamul de la bucătărie a sărit la fereastra cu lumină crezând că poate intra pe geam. Dar pervazul fiind aplecat, oblic, nu s-a mai putut agăța că nu mai avea de ce, lunecând și cazând afară pe pământ de la etajul I. Văzând că nu este, stăpâna a plecat jos să o caute. A căutat-o și a strigat
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
am aplecat am ridicat ceva ce părea a fi un glonț. Avea o greutate de plumb și era Încrustat cu sânge. L-am ținut În palmă și apoi l-am băgat În buzunarul de la haină. Și mai mult sânge pătase pervazul din lemn al liftului de mâncare. M-am aplecat În puțul liftului ca să strig În jos la Inge și mi-a venit să vomit, atât de puternic era mirosul de putrefacție. M-am tras Înapoi clătinându-mă. Era ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-mă În jos, am văzut că liftul Însuși era blocat Între etaje. Privind În sus, am observat că la una dintre frânghiile care susțineau liftul fusese pusă o bucată de lemn acolo unde se Învârtea pe scripete. Stând așezat pe pervaz, cu jumătatea din partea de sus a corpului În puțul liftului, m-am Întins În sus și am scos bucata de lemn. Funia a luat-o la vale pe lângă fața mea În josul puțului și a aterizat În bucătărie cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un dulap nou de lemn lăcuit, nici vechiul pat al părintelui Ioan nu mai e, patul cu tablă îngustată, în a cărui basorelief geometric îmi plimbam degetele, în locul lui o canapea nouă, aceleași raze de soare se apropie însă de pervazul ferestrei strecurându-se prin spatele părintelui Varava, și mă întreabă acum de Theo, Am vorbit ieri cu Preasfinția Sa Episcopul, a cerut după-masă să vadă biserica cea nouă, am tot evitat să-l duc acolo, dar n-am avut încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă răzgândesc. M-am ridicat. Borcanele cu organe mi-au atras atenția: lucruri moarte, frumos înșirate, atât de ordonate, atât de perfecte. Mă întrebam dacă Georgie mai ucisese vreodată până atunci, când am observat un borcan care stătea solitar pe pervaz, deasupra saltelei. În el era o bucată triunghiulară de piele tatuată cu o inimă și cu însemnele Aviației Militare în interiorul ei, iar dedesubt cuvintele „Betty & maiorul Matt“. Am închis ochii și m-am cutremurat din cap până-n picioare. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut în fereastră. Madeleine mă privi cum mă cațăr peste pervaz. Deloc impresionată de împușcături și de ploaia de sticlă, vorbi plină de savoir fraire: — Pentru mine ea a fost singurul lucru real și trebuia să le povestesc oamenilor despre ea. Mă simțeam atât de falsă pe lângă ea. Ea avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan. — O țigară? Logan refuză și ea-i zâmbi din nou. — Nu? Mda, ai dreptate: e-un obicei al naibii de scârbos. Scoase o țigaretă din pachet și o aprinse de la cea pe care Încă o fuma, Înainte să strivească mucul pe pervaz. — Ce pot face pentru tine, domnule Erou al Poliției? Îl Întrebă, lăsându-se pe spate, cu capul Învăluit În fum proaspăt de țigară. — „Plutitorul“ dumneavoastră: Domnul Fără Rotule. Steel ridică o sprânceană. — Ascult. Cred că e George „Geordie“ Stephenson. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mea și mă uit la tine spre geam, dar tu pari mai aproape de unde mă aflu eu decât crezi... pentru că există atâtea lucruri mult mai îndepărtate de noi decât noi. Și există poduri invizibile... Dar dacă faci un pas spre pervaz, o să vezi că lucrurile se rezolvă de la sine ... Și dacă nu-i nimic dincolo de pervaz? Încearcă. N-are cum să nu fie nimic, dacă deja eu sunt aici. Am stat pe gânduri câteva clipe. Apoi m-am urcat pe pervaz
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
aflu eu decât crezi... pentru că există atâtea lucruri mult mai îndepărtate de noi decât noi. Și există poduri invizibile... Dar dacă faci un pas spre pervaz, o să vezi că lucrurile se rezolvă de la sine ... Și dacă nu-i nimic dincolo de pervaz? Încearcă. N-are cum să nu fie nimic, dacă deja eu sunt aici. Am stat pe gânduri câteva clipe. Apoi m-am urcat pe pervaz, privind afară la noaptea plină de galaxii. Să pășesc sau nu în afară?... Așa, direct
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pervaz, o să vezi că lucrurile se rezolvă de la sine ... Și dacă nu-i nimic dincolo de pervaz? Încearcă. N-are cum să nu fie nimic, dacă deja eu sunt aici. Am stat pe gânduri câteva clipe. Apoi m-am urcat pe pervaz, privind afară la noaptea plină de galaxii. Să pășesc sau nu în afară?... Așa, direct de la geam?... Auzi, i-am zis stelei, dacă o iau în jos mă prinzi tu? E absolut sigur că te prind! În oricare direcție o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la un acord. Hai să ne inventăm niște aripi, mi-a propus steaua. Eu îmi aleg niște aripi de cometă, iar tu îți inchipui niște aripi de porumbel. Îți convine? Bine, să zicem..., am acceptat eu și am pășit în afara pervazului. Imediat, la picioarele mele a apărut un pod care se pierdea undeva în nori... Aripile, aripile! mi-a amintit steaua. Am închis ochii pentru o clipă și mi-am închipuit niște aripi imense, albe și luminoase... și în secunda următoare
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-a furat retorica goală. Precis vreau să spun că azi am fost rău cu A., care se ținea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vizavi, de la o fereastră de la primul cat, mă Întâmpină (sau mai precis „ne Întâmpină“) o ciudată arătare: are un cap smochinit, aninat prin sfoara roasă a gâtului de un corp dăulat, ce nu se vede niciodată În Întregime de după pervazul geamului; e un fel de Pena Corcodușa, depusă literalmente În raza noastră vizuală de veacul fanariot. Nu știu de ce, dar, când trec eu, agitația acestei paiațe, smulsă din textul lui Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu vulturii călători. Nu i-ar fi păsat dacă s-ar fi mutat pe altă clădire, dar l-ar fi devastat vestea că au fost cumva răniți sau uciși. - Thom a spus că sunt bine. S-au mutat pe celălalt pervaz. Au mai stat o clipă îmbrățișați, apoi a intrat Thom. - Trebuie să îți schimb poziția. Sachs îl mai trase încă o dată spre ea și apoi făcu loc pentru ca asistentul să se apropie. - Du-te și investighează locul, îi spuse Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urmei, oamenii au tendința de a se sinucide la tot pasul, nu-i așa? reflectă elă și îl deschise cu totul. Puse șperaclul la loc în teacă și îl strecură într-unul din buzunare. În câteva clipe, se ridică pe pervaz doar prin forța mâinilor. Păși pe marginea din afară a ferestrei, la 100 de metri deasupra solului. Marginea avea 50 de centimetri în lățime - o măsurase el însuși când închiriase cu doar câteva zile în urmă o cameră în hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
două clădiri, aterizând cu ușurință lângă ieșirea de incendiu și săltându-se peste balustrada protectoare. Urcă apoi cu repeziciune două scări și se opri la etajul 17. Privi înăuntru. Nu era nimeni pe hol. Puse arma și teaca șperaclului pe pervazul ferestrei, își dezbrăcă printr-o singură mișcare uniforma de hamal, scoțând la iveală un costum gri simplu, cămașă albă și cravată. Își puse arma la brâu și folosi din nou șperaclul pentru a deschide fereastră și a pătrunde în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]