2,222 matches
-
un zid de piatră și ruinele vechii cetăți amintesc de valurile istoriei, clădiri cu acoperiș de țiglă roșie dau viață peisajului. Pe partea dreaptă orașul oferă imaginea infinită a mării, cu mirosul ei specific de sare și de alge, cu pescăruși ce planează lin deasupra orașului, într-o dorință prietenoasă de comunicare pasăre-om, aer, apă și uscat. În mod neașteptat pentru noi, obișnuiți cu peisajul românesc al Mării Negre, coasta este acoperită de o vegetație de tip mediteranean: câțiva arbuști de
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
ploaie, ne desprindem pe rând peste mirii nopții și pădurea aburind a taină poarta înălțată din voci și stânci cuvinte șiroaie stropite de păstrăvi lacrimi de izvoare acolo trece ziua prin inelul nopții amintirea încrestată într-o palmă de nisip pescărușii țipă la sfârșit de august când timpul mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
la mașini de lux și vile somptuoase. Nu toate anunțurile, însă, trebuie luate drept bune. Odinioară, am scris câteva poeme cu titlul „Mică publicitate”, dar erau pur fictive, de dragul metaforelor, în care îmi ofeream serviciile: „Caut smerit/ frunze murite/. Foamea pescărușilor o revendic/ Acordând încă o șansă uitării./ Șterg praful de pe nemuritoarele stele / Adjudec tristețea / Până mă vindec de paloare” - etc. Unii caută personal pentru menaj casnic, alții-și oferă servicii de tot felul. Eu aș caută o mamă ori un
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
razele. Acum se deschid ferestrele sufletului și intră clarvăzătoarele ploi cu eșarfe. Norii se prind de mâini și se scutură în seninul albastru al apelor. Mă desprind ușor din ceața privirii, ca o ancoră de țărmul nemulțumirilor, când se descompun pescărușii pe valuri și marea fuge de corăbii, să rastălmăcească adevărul pe care nicio minte din lume nu-l va descoperi. Referință Bibliografică: Răstălmăcire / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011. Drepturi de
RĂSTĂLMĂCIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357355_a_358684]
-
stâncoși, cu vârfurile pierdute în zare și vai adânci. Într-o zi, s-a oprit la țărmul unei mari și i se păru cel mai ciudat loc pe care il văzuse. Valurile erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din aripi. Aproape de țărm se legăna o barcă. Solaris sări în ea și vâsli până în mijlocul mării. Simți, deodată, că mâinile îi înghețară pe vâsle și se ghemui de frig. Privind în depărtare, observă că începu
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm acum? întreba pescărușul. − Copacul Înțelepciunii
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm acum? întreba pescărușul. − Copacul Înțelepciunii! Nici nu terminară bine de vorbit că observară copacul. După ce au ajuns în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute, sleindu-i de putere, cu fiecare clipă
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
este fratele meu! Mirat, prințul îi spuse: − Dacă e fratele tău, de ce nu ai milă? Găsește-ți puterea de a te opri! − Vorbele tale... Și atunci, marele Timp căzu secerat la pământ. Astfel, Timpul se opri în loc și Solaris și Pescărușul își recăpătaseră tinerețea. După ce se dezmetici, Timpul îl îmbrățișa pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
tinerețea. După ce se dezmetici, Timpul îl îmbrățișa pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-un târziu la palat. În întâmpinare le-a ieșit chiar împăratul Darius, ce-și recăpătase puterile. Era din nou puternic și sănătos, cu o
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
stâncoși, cu vârfurile pierdute în zare și vai adânci. Într-o zi, s-a oprit la țărmul unei mari și i se păru cel mai ciudat loc pe care il văzuse. Valurile erau pictate în culorile curcubeului, iar zeci de pescăruși pluteau fără să dea din aripi. Aproape de țărm se legăna o barcă. Solaris sări în ea și vâsli până în mijlocul mării. Simți, deodată, că mâinile îi înghețară pe vâsle și se ghemui de frig. Privind în depărtare, observă că începu
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Vino înăuntru! Hai să te servesc cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm acum? întreba pescărușul. − Copacul Înțelepciunii
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm acum? întreba pescărușul. − Copacul Înțelepciunii! Nici nu terminară bine de vorbit că observară copacul. După ce au ajuns în fața copacului, au auzit din interiorul unei scorburi o voce înăbușita: − Stați, călătorilor! Ca să găsiți intrarea în Împărăția Timpului, trebuie sa imi dezlegați o ghicitoare: „Fir
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute, sleindu-i de putere, cu fiecare clipă
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
este fratele meu! Mirat, prințul îi spuse: − Dacă e fratele tău, de ce nu ai milă? Găsește-ți puterea de a te opri! − Vorbele tale... Și atunci, marele Timp căzu secerat la pământ. Astfel, Timpul se opri în loc și Solaris și Pescărușul își recăpătaseră tinerețea. După ce se dezmetici, Timpul îl îmbrățișa pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
tinerețea. După ce se dezmetici, Timpul îl îmbrățișa pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]