1,307 matches
-
Convingerile, care în țară m-au nenorocit, în Belgia mă nenorociseră prin faptul de a fi întâlnit la Bruxelles pe Neculai Chinezul." 93). După absolvirea studiilor medicale și după susținerea doctoratului cu tema de mare ecou social "Substratul patologic al pesimismului contemporan" (1900), tânărul Zosin abordează psihiatria și medicina internă, frecventând, între 1900 și 1904, clinicile din Berlin, Heidelberg și Paris, după care, trecându-și examenul de docență în psihiatrie cu lucrarea "Expertiza psihiatrică sub raport medical, juridic și social, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
neînchipuită stângăcie, lipsită de precizie și de orice umbră de adevăr, când făuritorul filozofic era un oarecare individ de grămadă. Sunt chiar sisteme filozofice care derivă din natura bolnăvicioasă a autorilor lor, precum am arătat și eu ("Substratul patologic și pesimismul contemporan", 1900). Psihiatria, alături de toate celelalte ramuri ale științei, care își pregătesc migălos faptele din care deduc încheierile și generalizările, vine în sprijinul filozofiei, ca să-și clădească o bază cât mai reală. Fără pretenție de a-i da cheia tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nr. 9, 1899. 19. Zosin P., Siringomalia simulând scleroza laterală amiotrofică, în revista Spitalul, nr. 5, 1899. 20. Zosin P., Două cazuri de anevrism latent al aortei descendente, în revista Spitalul, nr. 3, 1899. 21. Zosin P., Substratul patologic în pesimismul contemporan, Teză, 541-a, București, 1900. 22. Zosin P., Colorarea sistemului nervos cu roșu de Magenta, în revista Nurologisches Centralblatt, nr. 5, 1902, Berlin. 23. Zosin P., Răul de mare (monografie), Constanța, 1901, p. 49. 24. Zosin P., Expertiza psihiatrică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Londra, sunt sugestive, chiar dacă nu cu totul surprinzătoare: „Distins într-un mod auster, cu ochi verzi foarte adânci, el ar fi fost potrivit pentru un veșmânt de călugăr; fața lui purta în mod obișnuit o expresie de seriozitate concentrată și pesimism; dar într-o companie veselă conversația lui era adesea trivială într-un mod extrem, împănată cu glume de calitate îndoielnică, întovărășite de un zâmbet glacială Ca și cum aceste glume și trivialități ar fi fost singura lui supapă de siguranță în fața tensiunii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la Cambridge, în octombrie 1944, Wittgenstein a fost obligat să-și reia activitatea ca profesor. Nu a renunțat însă la proiectul de a și termina cartea pentru care a scris, în ianuarie 1945, un „Cuvânt înainte“. Își exprima însă adesea pesimismul cu privire la succesul acestui proiect, îndeosebi în corespondența cu Rhees și cu Malcolm.109 Iar anumite ecouri ale ideilor sale în publicații îi întăreau convingerea că o recepție adecvată a orientării gândirii sale în cercurile filozofice nu va fi posibilă probabil
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
p. 233. 137 L. Wittgenstein, Despre certitudine, traducere de Ion Giurgea, Humanitas, București, 2005, p. 190. 138 Joan Bewan, „Wittgenstein’s last Year“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 137. 139 Malcolm se declară surprins: „Dacă mă gândesc la pesimismul lui profund, la intensitatea suferinței sale mintale și sufletești, la modul neîngăduitor în care și-a mânat intelectul, la nevoia de iubire legată de duritatea lui, care o respingea, sunt înclinat să cred că viața lui a fost extrem de nefericită
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pseudoparkinsonism, contracții tetanice, mișcări involuntare, agitație psihomotorie, distonie, hiperreflexie, cefalee, vertij (Haloperidolul). Reacții adverse ce vizează motricitatea pot avea și antipsihoticele benzodiazepinice, de exemplu Clozapina (Leponex®): rigiditate, tremor, acatizie, convulsii. Antidepresivele, folosite pentru tratarea psihozelor afective, ameliorând stările de indispoziție, pesimismul și depresia, au efecte adverse de natură neurologică ce pot afecta capacitatea motrică. Astfel, antidepresivele triciclice (Nortriptilina, Amoxapina, Imipramina, Trimipramina, Amitriptilina) pot da tremurături ale mâinilor și ale limbii, crize convulsive, hiperreflectivitate osteotendinoasă, antidepresivele inhibitoare de monoaminooxidază (MAO) (Fenelzina, Tranilcipromina
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
mai repede. Societatea de hiperconsum funcționează asemenea unei societăți a dezorganizării psihologice dublate de numeroase procese de „relansare” ori de redinamizare subiectivă. Succesiunea de reușite și de eșecuri în viață e mai rapidă ca oricând: mișcările de du-te-vino autorizează atât pesimismul, cât și un anume optimism. Fără îndoială, ne putem pune mai multe speranțe în această accelerare a datelor existenței decât în promisiunile făcute de noii guru ai înțelepciunii. Nimic nu confirmă părerile celor mai pesimiști dintre analiștii societății satisfacerii totale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mai rapid anumite impasuri ale existenței. Este adevărat că evantaiul hipermodern al posibilităților provoacă derută și insatisfacții, dar, într-un context unde „se petrece întotdeauna ceva”, viața cunoaște mai multe ricoșee, alternanțe, schimbări frecvente. Oscilând în permanență între optimism și pesimism, între depresie și excitație, între tristețe și euforie, între sentimentul vidului și proiectul mobilizator, moralul individului hipermodern este capabil de reveniri. În societatea dorinței nu totul e catastrofic, pentru că Penia se însoțește acum cu Hermes, cu o și mai mare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pare că acumularea „evenimentelor de viață” constituie un factor favorizant pentru depresia din adolescență. Pentru Berndt și Zinn (1992) există chiar o corelație între acumularea schimbărilor de viață impuse adolescentului și severitatea depresiei globale. Acești autori notează în plus că „pesimismul și iritabilitatea sunt simptome marcante în depresiile legate de stres în timp ce simptoamele depresive asociate unui stres slab sunt introversia socială și lipsa stimei de sine”. Williamson și colab. (1995) au o părere puțin diferită asupra acestei probleme. Pentru ei, adolescenții
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
patologie destul de importantă: trăsături de personalitate de tip paranoic și homosexualitate cu apariția unei psihoze monopolare pentru unul dintre ei, episoade depresive repetate cu tentative de suicid pentru celălalt, considerate ca fiind o psihoză depresivă monopolară. Trebuie, totuși, să temperăm pesimismul pe care l-ar genera constatările anterioare, cu referire specială la ultimii doi pacienți, în măsura în care cazurile care prezintă tulburările cele mai importante sunt în același timp și cele care sunt în continuare urmărite și/sau tratate: a fost ușor să
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
este adesea asimilat unui discurs al părinților sau în legătură cu valorile parentale și este, deci, respins. Dar acest refuz al oricărui ajutor (calificat de unii autori drept help negation) se integrează mai ales într-un ansamblu de cogniții negative caracteristice depresiei: pesimism, sentiment de disperare, de incurabilitate, aptitudine redusă în ceea ce privește identificarea soluțiilor pentru rezolvarea problemelor sale. Este interesant să constatăm că adolescenții care au apelat deja la o formă de ajutor psihologic, oricare ar fi fost aceasta, sunt mai puțin reticenți la
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
1991) au comparat astfel 48 de adolescenți predispuși la sinucidere cu 66 de adolescenți deprimați fără antecedente suicidare. Pornind de la un interviu semi-structurat, ei au identificat 7 variabile notate cu 0 sau 1: luare în greutate, pierderea energiei, absența tatălui, pesimism, disperare, antecedente de proiect suicidar, risc de reușită a sinuciderii în funcție de gravitate sa. O notă mai mare de 4 permite identificarea probabilității apariției unei tentative de suicid cu o sensibilitate de 90% și o specificitate de 83%. La un an
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș (!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. 12 Avantaje ale naufragiilor. Ataraxia greacă trece
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cercetărilor privitoare la înțelegerea fenomenului integrării europene, precum și nevoia identificării metodelor și mijloacelor menite să ajute la compatibilizarea reprezentărilor, atitudinilor și mentalităților. Percepția românilor cu privire la efectele integrării României în UE s-ar putea încadra în tipologii distincte în raport cu doza de pesimism/optimism sau realism/visători. Integrarea în NATO antrenează nevoia unor clarificări metodologice în domeniul psihologiei militare, mergând până la redefinirea conceptului de psihologie militară. În strânsă legătură cu tema integrării internaționale a psihologiei românești, în cadrul Conferinței s-a abordat tema profesionalizării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări, cum ar fi: stări depresive (însoțite de unele atitudini caracteristice: izolare, refuz de a colabora, pesimism etc.), stări anxioase (deși lipsește obiectul amenințător, subiectul se afșă sub imperiul unei frici excesive), extrema labilitate emoșională (însoțită de o permanentă schimbare a felului de a privi și interpreta viața și, corespunzător cu aceasta, alternarea frecventă a sentimentelor de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acosmic, deoarece ființele omenești aparțin unei lumi mai Înalte și mai bune decît aceasta. Este tocmai aspectul pe care pare să-l sublinieze Hans Jonas cînd compară gnosticismul cu filozofia existențialistă, cea din urmă fiind o transformare destul de naiv-excesivă a pesimismului, din moment ce respinge principiul antropic, dar nu statuează nici o consubstanțialitate Între oameni și o lume mai bună. (Potrivit existențialismului, sîntem pur și simplu rătăciți Într-o lume În care nu ne avem locul; potrivit gnosticismului, sîntem rătăciți Într-o lume inferioară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de testare menit să distingă ce anume aparține În ea Întunericului și ce anume Luminii. În ansamblu, trecerea lor pe acest pămînt trebuie să fi fost o experiență fericită, căci ei vedeau clipă de clipă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
provin din oasele lor. Această Lume maniheistă 1-a făcut pe Franz Cumont să emită, cu un suspin, concluzia următoare: „Astfel toate componentele naturii care ne Înconjoară Își au originea În cadavrele imunde ale forțelor răului. Rareori și-a aflat pesimismul o imagine mai adecvată”50. Iar Hans Jonas Îi Întărește spusele: „Pesimismul maniheenilor a inventat aici expresia imaginativă extremă a unei viziuni negative a lumii: toate componentele naturii Înconjurătoare provin din stîrvurile necurate ale puterilor răului”51. Este cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cumont să emită, cu un suspin, concluzia următoare: „Astfel toate componentele naturii care ne Înconjoară Își au originea În cadavrele imunde ale forțelor răului. Rareori și-a aflat pesimismul o imagine mai adecvată”50. Iar Hans Jonas Îi Întărește spusele: „Pesimismul maniheenilor a inventat aici expresia imaginativă extremă a unei viziuni negative a lumii: toate componentele naturii Înconjurătoare provin din stîrvurile necurate ale puterilor răului”51. Este cu siguranță o judecată pripită; vom vedea În curînd de ce anume (vezi, În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
subtilitățile antropologiei maniheiste și consecințele lor de ordin etic. Maniheismul prezintă lista completă de „trăsături distinctive” asociate dualismului: anticosmism, antisomatism, encratism, vegetarianism și docetism. Din acest motiv, specialiștii l-au ales drept reprezentant al tipului ideal al oricărui dualism sau pesimism. Inutil s-o mai spunem, maniheismul nu e decît În foarte mică măsură pesimist. Teoria dublei naturi a omenirii și a Cosmosului poate duce la atitudini variate, printre care și cea, perfect optimistă, potrivit căreia lumea Însăși se revelează În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Paradis de Lumină. Pe de altă parte, universul maniheist nu poate fi numit „bun” În sensul platonic al cuvîntului. Dispariția lui, care va marca Încheierea recuperării Luminii, este văzută ca un eveniment eliberator. În felul acesta, maniheismul este la antipodul pesimismului. Absența pesimismului decurge nu numai din evicțiunea finală a Întunericului, ci și, mai ales, din experiența imediată a lumii, care este departe de a fi traumatică, În ciuda numeroaselor interdicții și abțineri. Maniheanul nu cultivă acea lipsă de respect dovedită de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lumină. Pe de altă parte, universul maniheist nu poate fi numit „bun” În sensul platonic al cuvîntului. Dispariția lui, care va marca Încheierea recuperării Luminii, este văzută ca un eveniment eliberator. În felul acesta, maniheismul este la antipodul pesimismului. Absența pesimismului decurge nu numai din evicțiunea finală a Întunericului, ci și, mai ales, din experiența imediată a lumii, care este departe de a fi traumatică, În ciuda numeroaselor interdicții și abțineri. Maniheanul nu cultivă acea lipsă de respect dovedită de unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oamenii să nu se mai simtă umiliți. În această perioadă de tranziție s-a vorbit mult despre criza morală a societății. Ea ține de numeroase aspecte ale vieții zilnice. Sunt sigur că vom lăsa în urmă starea de neîncredere și pesimismul social în care ne-au cufundat anii de tranziție dacă vom face, împreună, un adevărat examen de conștiință națională. Declarația mea de astăzi și propunerile pe care vi le-am prezentat vor încuraja acest proces. Nu vreau să devin „Președintele
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
drumul cel bun, în armonie cu el însuși și cu mediul. Râsul este și el o invitație la detașare (a avea umor), la dedramatizare, la relaxare. Mesajul visului poate fi acela de a înceta să se îngrijoreze, de a opune pesimismului bucuria și încrederea, de a-și regăsi sufletul de copil. Frică, angoasă Frica este o emoție resimțită adesea în visele urâte și în coșmaruri. Ea poate fi atât de puternică, încât să ducă la trezire. Dezvăluie nesiguranța materială și afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]