7,871 matches
-
București, 2001; Istoria română națională pentru tinerimea română, Sibiu, 1861; Petru Rareș, principele Moldaviei, Sibiu, 1862; Detorințele noastre, Viena, 1868; Epistolă deschisă cătră d-nii protopopi, preoți, învățători și cătră literații români, Pesta, 1870; Seran și Zoran. Serilă, Mezilă și Zorilă, Pesta, 1873; Steaua maghilor sau Cântece la Nașterea Domnului Isus Cristos, Biserica Albă, 1875; Viața și operele lui Petru Maior, București, 1883; Cultul păgân și creștin, vol. I: Sărbătorile și datinele romane vechi, București, 1884; Novăceștii. Cinci ani înaintea Academiei Române, Timișoara
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Barițiu, Sibiu, 1904; Pețitorii, Sibiu, 1905; Sara, Miază-Noapte și Zorile, Sibiu, 1908; Negru Vodă și epoca lui, București, 1909; Țara Severinului sau Oltenia, București, 1910; Novăceștii, îngr. Eugen Blăjan, București, Minerva, 1970. Culegeri: Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; ed. București, 1861; Doi feți cotofeți sau Doi copii cu părul de aur, Pesta, 1871; Arghir și Ileana Cosânzeana, Pesta, 1872; Poezii populare din Transilvania, îngr. Eugen Blăjan
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
1908; Negru Vodă și epoca lui, București, 1909; Țara Severinului sau Oltenia, București, 1910; Novăceștii, îngr. Eugen Blăjan, București, Minerva, 1970. Culegeri: Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; ed. București, 1861; Doi feți cotofeți sau Doi copii cu părul de aur, Pesta, 1871; Arghir și Ileana Cosânzeana, Pesta, 1872; Poezii populare din Transilvania, îngr. Eugen Blăjan, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 183-184
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
îngr. Eugen Blăjan, București, Minerva, 1970. Culegeri: Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; ed. București, 1861; Doi feți cotofeți sau Doi copii cu părul de aur, Pesta, 1871; Arghir și Ileana Cosânzeana, Pesta, 1872; Poezii populare din Transilvania, îngr. Eugen Blăjan, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 183-184; Aron Densușianu, Cercetări literare, Iași, 1887, 166-218; Ioan Lupaș, Luptători pentru lumină, Arad, 1916, 70-83
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Culegeri: Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; Poezia poporală. Colinde culese și corese, Pesta, 1859; ed. București, 1861; Doi feți cotofeți sau Doi copii cu părul de aur, Pesta, 1871; Arghir și Ileana Cosânzeana, Pesta, 1872; Poezii populare din Transilvania, îngr. Eugen Blăjan, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1971. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 183-184; Aron Densușianu, Cercetări literare, Iași, 1887, 166-218; Ioan Lupaș, Luptători pentru lumină, Arad, 1916, 70-83; Suciu, Lit. băn, 100-109; Breazu, Studii
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
, Paul (28.IV.1764, Vărădia, j. Caraș-Severin - 21.III.1808, Vârșeț), filolog. Fiu al preotului Marcu, I. a studiat filosofia și dreptul la Bratislava, Pesta și Viena. Își completează învățătura la Roma, unde timp de trei ani culege și documente referitoare la istoria românilor. Între 1790 și 1793 s-a aflat la Paris și Londra, intrând în contact cu ideile înaintate ale epocii și sporindu
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
nostram memoriam e fontibus authenticis et documentis antea inedits, apărută la Viena, în 18595, și al unui articol intitulat, în traducere din limba maghiară, Memorii din viața din trecut a armenilor ardeleni, publicat în două numere ale revistei „Religio”, din Pesta, Lukácsi Kristóf a văzut, pentru a scrie despre venirea armenilor în Transilvania, atât manuscrisul lui Bezenszki cât și, așa cum transpare din conținutul ultimului articol, versiunea descoperită la Gherla a poemului preotului Minas Tokatți 6. În ciuda faptului că a avut la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, gazetă politică și literară apărută la Pesta, de patru ori pe săptămână, de la 3 ianuarie 1868 până la 29 februarie 1876. După ce renunță să mai lucreze în redacția „Concordiei” din cauza unor neînțelegeri în ceea ce privește orientarea politică a periodicului editat și condus de temătorul și oportunistul Sigismund Pop, profesorul universitar
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
, revistă culturală și literară care a apărut la Pesta și apoi la Oradea între 5 iunie 1865 și 31 decembrie 1906. Redactor responsabil, proprietar și editor a fost Iosif Vulcan. În primul an (până la 25 iunie 1866), F. a ieșit de trei ori pe lună; în anul următor devine
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
zile, iar de la 8 decembrie 1868, din nou săptămânal; între 1 ianuarie 1878 și 27 septembrie 1881 se tipărește de două ori pe săptămână, pentru ca în anii următori, redevenind săptămânală, să nu-și mai schimbe periodicitatea. Ultimul număr editat la Pesta datează din 20 aprilie 1880; cel următor, din 27 aprilie 1880, se editează la Oradea, unde se stabilește și Vulcan și unde revista va apărea în continuare. Experiența de publicist și de redactor, pe care o câștigase prin colaborarea la
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
o câștigase prin colaborarea la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Aurora română”, „Umoristul” ș.a., i-a servit lui Iosif Vulcan atunci când s-a hotărât să scoată o revistă literară proprie. La începutul lunii aprilie 1865, adresa Prefecturii Poliției din Pesta o cerere pentru editarea unei publicații periodice. El schițează cu acest prilej și un program editorial, așa cum, probabil, pretindeau autoritățile. Revista își propune, potrivit declarației redactorului, să contribuie la răspândirea unor cunoștințe generale, mai ales de artă și literatură; orice
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
ale operei), Creangă (limbajul „coțcăresc”), I.L. Caragiale ca personaj, Macedonski (prozatorul din Thalassa și evoluția teoreticianului de la tradițional la modern), O. Goga (despre poezie) ș.a. Interesante documentar sunt cele câteva „fișe de istorie literară” despre reviste puțin cunoscute („Concordia” din Pesta, „Independentul literar” din București ș.a.). Există în sumar și o secțiune autobiografică, în care M. încearcă să clarifice gesturile sale de contestare a regimului ceaușist (în altă secțiune a cărții M. se ocupă și de strategiile retorice antitotalitare) și de
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
din totalul populației care câștiga până în 50 dolari, 19,6% erau femei, 12,9% bărbați, la media de 100 dolari, 43,8% erau femei, 36,6% bărbați, la 200 dolari, 34,2% femei, 45,4% bărbați, la 300 dolari și peste, 2,4% femei și 5,1% bărbați. Se poate constata o corelație pozitivă ridicată: cu cât crește salariul, cu atât proporția bărbaților este mai mare. Fără îndoială că de la an la an se schimbă cifrele, dar inegalitatea rămâne. Dacă asociem
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copii în afara cuplului conjugal. Este în creștere și numărul femeilor, mai ales din rândul celor cu pregătire superioară, care decid să nu aibă copii. Astfel, potrivit datelor recensământului din 2002, în România, din rândul populației feminine de 15 ani și peste, 40,1% cu învățământ superior nu au născut, 32,2% cu învățământ postliceal, 34,1% cu liceu, 21,4% cu școală profesională, 29,7% cu gimnaziu și numai 17,9% cu învățământ primar și 22,3% fără școală au avut
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1982, 38,2% dintre femeile de 65-74 de ani și 68,5% dintre cele de 75 de ani și peste erau văduve, comparativ cu 7,5% dintre bărbații de 65-74 de ani și 21,7% de 75 de ani și peste (apud Tischler et al., 1986). La recensământul din 2002, în România, la populația de peste 15 ani, 10,6% erau văduvi, dintre care marea majoritate femei. Situația celor în vârstă și în special a văduvelor și văduvilor este dificilă în primul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
între soți continuă să rămână o afacere internă a familiei, și ea nu este facil dezvăluită în exterior, chiar în condițiile anonimatului. La întrebarea „Dumneavoastră ați fost vreodată bătut de soție (parteneră)?” adresată populației din România de 18 ani și peste, 1% dintre bărbați au răspuns „da”, 98% „nu” (1% reprezentând nonrăspunsuri), iar la femei 18% au declarat „da”, 80% „nu”, 2% nonrăspunsuri. Când însă întrebarea a fost formulată astfel: „Printre prietenii, rudele sau colegii dumneavoastră cunoașteți cazuri de femei care
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ȘAGUNA, Andrei (1.I.1809, Miskolc, Ungaria - 28.VI.1873, Sibiu), cărturar. Pe numele mirean Anastasie, Ș. era fiul Anastasiei (n. Muciu) și al unui negustor macedo-român, Naum Șaguna. Absolvă, în 1826, gimnaziul călugărilor Piariști de la Pesta și tot acolo face studii de filosofie și drept (1826-1829). La Vârșeț urmează secția română a Seminarului Teologic (din 1829). În 1833 se călugărește, primind numele Andrei. Va fi profesor de teologie la Karlowitz și, mai târziu, la Vârșeț. În
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru). Multe discursuri sunt inserate în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în „Gazeta Transilvaniei”. În 1853 el face să apară „Telegraful român”, dând linia politică și culturală a publicației. Îi sunt
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
paharnic și clucer. Nu prea interesat de viața de la curte, boierul, fire retrasă, își petrecea timpul citind gazete grecești, franțuzești și italienești. În vara anului 1796, având sănătatea șubredă, Ș. pleacă în străinătate, pentru cură. După o călătorie prin Timișoara, Pesta - unde merge la „comèdie”, adică la teatru -, Viena și Praga, ajunge, în fine, la Karlsbad. Se va întoarce în țară în 1797, dedându-se, iarăși, ocupației preferate, citirea de gazete, de astă dată și nemțești, precum și vânătorii, distracție învățată în
STIRBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
STANCA, Radu (5.III.1920, Sebeș - 26.XII.1962, Cluj), poet, dramaturg și eseist. Este fiul Mariei (n. Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial și colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. Scriitorul Horia Stanca îi este frate, iar actorul și poetul Dominic Stanca văr. Face cursurile primare și Liceul „Gh. Barițiu” la Cluj (1927-1938). Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității clujene, mutată, după Dictatul de la Viena, la
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
slavizare"). La Viena, în Transilvania sau la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură a poporului român" - adică Români - cei
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
țară va fi profesor de limbi clasice la Liceul Ortodox din Brașov. Istoricul Alexandru I. Lapedatu, președinte al Academiei Române, și economistul Ion I. Lapedatu, membru de onoare al Academiei Române, sunt fiii săi. Debutează în 1865 la revista „Aurora română” din Pesta, scriind apoi la „Familia”, ca și Mihai Eminescu, căruia i-a fost prieten și cicerone la trecerea prin Sibiu. Va colabora și la publicațiile de dincolo de Carpați („Albina Pindului”, „Traian”, „Columna lui Traian”, „Revista literară și științifică” ș.a.). O energie
LAPEDATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287746_a_289075]
-
al lui Matei Bojincă (Popovici), preot. Își începe învățătura la Oravița sau la Vârșeț, trecând apoi la Gimnaziul Piarist din Timișoara. După studii, neterminate, la Seminarul Teologic din Vârșeț, urmează filosofia la Seghedin (1822-1823) și dreptul la Oradea (1824-1826) și Pesta (1826-1829). O carieră ecleziastică fiindu-i refuzată de episcopul sârb Ștefan Stratimirovici, se dedică activității culturale și publicistice. A colaborat, în 1830, împreună cu Moise Nicoară, la „Calendar românesc”, scos la Buda de Ștefan P. Niagoe, iar în 1829-1830 a fost
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
Academia Mihăileană. Expresivitatea, adesea literară, a scrierilor lui este dată de stilul direct, sentențios, de folosirea procedeelor retorice, ca și de o anumită savoare popular-arhaică. SCRIERI: Animadversio in dissertationem Hallensem sub titulo „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”, Pesta, 1827; ed. (Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”), Buda, 1928; Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române, Buda, 1830; Anticile romanilor acum
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
care înmănunchea producțiile literare ale tinerilor învățăcei din Arad, printre care și Iulian Grozescu. A fost un animator al vieții culturale și politice arădene, ales deputat în Dietă. S-a aflat printre delegații trimiși la serbarea de la Putna (1871). La Pesta scoate în 1861 prima revistă umoristică pentru românii transilvăneni, „Tutti frutti”, urmată de „Strigoiul” (1862), „Umoristul” (1863) și „Gura satului” (1867), iar în colaborare cu Iulian Grozescu redactează și o „revistă literară și științifică”, efemeră, „Speranța” (1863). Orientarea acestor publicații
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]