1,170 matches
-
acum să vă torturez. Totuși, dă-mi voie să-ți pun o întrebare: ești tu convinsă că prietenia ta cu acest domn va contribui la fericirea ta? - Asta nu pot să știu, șopti Pica, însă îl admir, îl... - Îl iubești. Pica lăsă capul cu mai multă greutate pe umăr, în semn de confirmare. Ioanide, indignat în sinea lui, era mai gata să strige: Îl iubești pe bubosul ăla?" Se reținu, spre a n-o jigni pe fată, mulțumindu-se a zice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu nimeni. Măgarii ăștia (se gândea la agenți) trebuie să dispară G. Călinescu de aci, mă plictisesc, mă sufoc, dă-ți seama că acesta nu e aerul în care trăiesc eu de obicei. Ioanide se ridică de pe canapea, apucă pe Pica de amândouă mâinile, întorcînd-o puțin în dreapta și în stânga ca s-o privească, apoi o bătu ușor cu palma pe un obraz și o concedie. Când închise ușa în urma ei, Ioanide își zise plin de mulțumire: "Ce frumoasă fată am!" VIII
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
râzând din toată inima, ieși pe ușă. Ioanide îl văzu de pe geam întinzîndu-se cu deliciu pe spate în automobil și consultîndu-și nelipsita agendă. Ca întotdeauna vara, arhitectul era prezent în București din cauza lucrărilor, și acum, după ce izbutise a trimite pe Pica împreună cu Elvira, mânca adesea la Hergot și Erminia, dormind chiar noaptea în mansarda casei lor. Culmea, Conțescu, perfect înviorat, îi da ghes să-i ridice casa de la munte, pentru a se instala în ea din toamnă. Ioanide își făcu planul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide. Avea sandale plate în picioare, iar pe trup o rochie simplă de imprimé cu flori de un roșu fin, care îmbujora fața. Corpul fetei era foarte bronzat de soare, în contrast cu părul blond și dinții albi. Semăna puțin cu Pica, ochii însă îi erau ca cenușa. N-avea alt ornament decât un ceas cu brățară de argint. Ședea picior peste picior, lăsând a i se vedea profund pulpele, fătă a inspira însă nici un gând indecent, atât era de serioasă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
punctul 3. 6. Situația politică a familiei. Soția arhitectului, Elvira Ioanide, nu manifestă nici o preocupare politică, are însă întinse relații mai ales prin femei cu numeroase familii din societatea bună. Fiul arhitectului este camaradul Tudor Ioanide din comandament, iar fiica, Pica Ioanide, este prietena camaradului Gavrilcea. Ea este notată ca un element devotat și de încredere. 7. Relațiile numitului, cu specială referință la persoanele de legătură. Arhitectul Ioanide are foarte numeroase relații, însă dintre toate numai Saferian Manigomian și Gaittany ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a se cita idei din cursurile sale, de a fi astfel prezentat încît opinia publică să înțeleagă că Ioanide ar merge în sensul Mișcării." Acest raport era semnat de un oarecare Vlădulescu. Propozițiile de la punctul 6 cu privire la Tudorel și Pica erau subliniate de cineva cu cerneală verde. Ca un referat într-un colț de sus al paginii prime, un indescifrabil scria: "Camaradului Tudor Ioanide, spre consultare și verificare". A doua hârtie avea un en-tête tipărit, purtând aceste cuvinte: "Saferian Manigomian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă Sultana ar fi pus ochii pe altcineva, ar fi fost ireductibilă, și el, Ioanide, dacă ar fi avut capriciul de a o câștiga, ar fi trecut prin încercările cele mai dure. Vara mergea spre sfârșite și doamna Ioanide și Pica se întoarseră de la mare. Cam în același timp reapăru și Tudorel, așezîndu-se într-o zi pe neașteptate la masă, cu un aer bine dispus, care însă izgoni dispoziția lui Ioanide. Acesta, după ce arătase atâta deciziune în anchetele lui și părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să câștige treptat sufletul lui Tudorel chiar pe calea cea mai accesibilă, mergând provizoriu în direcția lui? Amândouă presupunerile sunt valabile simultan, pentru că Ioanide era un om care chiar când vorbea serios pregătea o înțepătură. Doamna Ioanide și mai ales Pica erau foarte mulțumite de această atmosferă de cordialitate între Ioanide și Tudorel, sperând fiecare din unghiul său de vedere o rezolvare fericită a neînțelegerilor în curs. Tudorel, pe de altă parte, prinsese limbă, vorbea mai degajat și strecura G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece, care sublima amplexiunile de noțiunea prea materială a cărnii, lăsând totuși o senzație de ponderabil. În acea epocă de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se simți invadat de o vigoare sufletească nouă. Deși natura relațiilor cu Ioana, prin ceea ce știau prea bine unul despre altul, nu obliga la coabitațiune și scandal exterior, arhitectul socoti că un mic campament ca și casnic, câtă vreme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide, ai dreptate, sunt vinovat nu atîtcît îți închipui și în direcția în care crezi. Sunt vinovat fiindcă ți-am nutrit speranțe la care nu pot să răspund. - Pentru ce? - Pentru că sunt însurat, am responsabilități față de familia mea. Tudorel și Pica, copiii mei, mă îngrijorează... -- Cu toate astea, ești aici... G. Călinescu - Am o mare concepție despre inteligența ta ca să te rog să mă scutești de explicații neconvenabile. Nu se petrece nimic aici de natură a schimba direcția vieții mele. Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai iubesc pe cineva. - Ah! - Pe Pica, pe fata mea. O iubesc patern, ca pe o fată careînfăptuiește, fără să mă turbure material, eugenia feminină la care aspir. Acest soi de iubire pune între tine și mine un timp considerabil. Pica îți face concurență. - Presupunând că ai fi liber și cu o fată, n-ai putea să tecăsătorești? - Mi-e teamă că nu. - Ce logică absurdă! Cine-ți interzice? - Pudoarea, domnișoară Sultana. Mi-e rușine de Pica. - Dar Pica dumitale, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine un timp considerabil. Pica îți face concurență. - Presupunând că ai fi liber și cu o fată, n-ai putea să tecăsătorești? - Mi-e teamă că nu. - Ce logică absurdă! Cine-ți interzice? - Pudoarea, domnișoară Sultana. Mi-e rușine de Pica. - Dar Pica dumitale, pe câte am auzit, iubește pe cineva,se va căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela de acum, îmi diminuează autoritatea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timp considerabil. Pica îți face concurență. - Presupunând că ai fi liber și cu o fată, n-ai putea să tecăsătorești? - Mi-e teamă că nu. - Ce logică absurdă! Cine-ți interzice? - Pudoarea, domnișoară Sultana. Mi-e rușine de Pica. - Dar Pica dumitale, pe câte am auzit, iubește pe cineva,se va căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela de acum, îmi diminuează autoritatea în ochii fetei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela de acum, îmi diminuează autoritatea în ochii fetei mele și duce la dezorientări pe care le regret la Pica. - Ioanide, zise Sultana, care nu renunța deloc lafamiliaritatea ei, Pica e tot așa de impulsivă ca și tine, prin temperament, nu fiindcă urmează exemplul tău. - Crezi? La urma urmei e posibil, însă eu sunt dator sălupt contra eredității. - Nu te-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela de acum, îmi diminuează autoritatea în ochii fetei mele și duce la dezorientări pe care le regret la Pica. - Ioanide, zise Sultana, care nu renunța deloc lafamiliaritatea ei, Pica e tot așa de impulsivă ca și tine, prin temperament, nu fiindcă urmează exemplul tău. - Crezi? La urma urmei e posibil, însă eu sunt dator sălupt contra eredității. - Nu te-aș fi crezut așa moral! - Nici eu nu m-aș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obiectului slujit drept aliment vitalității ei. Pentru acest motiv, Ioanide se purtă mai rezervat cu ea, nevoind a crea situații ireparabile. Oricum, gândi arhitectul nu fără a râde, scăpase ca prin minune de Scylla și Charibda. Convorbirea cu Sultana despre Pica deșteptă în sufletul lui Ioanide preocuparea de fata lui, cu care prilej simți că poziția sa față de Ioana era din cele mai false. Trebuia găsit mai curând ori mai târziu un pretext de a slăbi relațiile, unul putând fi terminarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple ceva și mai rău, să-țifrîngi șira spinării. Astfel, un alibi fu improvizat cu gingășie pentru cazul lui Tudorel, care scăpă de umilință. În schimb, Ioanide avu un colocviu cu Pica. - Ascultă, Pica, zise el, dă-mi o mână de ajutor. Ce se petrece în casa noastră mă pune pe gânduri. - S-a întîmplat ceva rău? Întrebă fata, cam emoționată. - Ei, parcă nu știi?... Doru al tău... - Doru n-are nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rău? Întrebă fata, cam emoționată. - Ei, parcă nu știi?... Doru al tău... - Doru n-are nimic grav, nu trebuie să te sperii. Azi e bine. - Nu asta, răspunse Ioanide făcând un gest vehement.Apoi se potoli și veni mai aproape de Pica. Doru al dumitale a fost bătut cu frânghia udă acolo la bandele alea de haiduci pe care le frecventați amândoi. Pica, roșindu-se, lăsă capul în jos și șopti doar: - Eu nu frecventez. - Tu nu frecventezi, să zicem, totuși ai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sperii. Azi e bine. - Nu asta, răspunse Ioanide făcând un gest vehement.Apoi se potoli și veni mai aproape de Pica. Doru al dumitale a fost bătut cu frânghia udă acolo la bandele alea de haiduci pe care le frecventați amândoi. Pica, roșindu-se, lăsă capul în jos și șopti doar: - Eu nu frecventez. - Tu nu frecventezi, să zicem, totuși ai de-a face cu ei. Am mereu încredere în cinstea, în nobleța firii tale, Pica, fiindcă nu-mi închipui că am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am produs monștri. Ce zici de un june care e bătut cu frânghia udă? - Te asigur, tată, că n-a suferit nimic grav. Te neliniștești degeaba. Copilării de-ale lor, pe care eu nu le înțeleg... - Știi că ai haz, Pica? Crezi tu că mă turbur fiindcă a suferit din cauza bătăii? Eu mă sperii de voința lui de a se G. Călinescu supune biciului. De am fi în Sparta antică și am sta pe ideea de patrie, aș pricepe. Eu însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bătăii? Eu mă sperii de voința lui de a se G. Călinescu supune biciului. De am fi în Sparta antică și am sta pe ideea de patrie, aș pricepe. Eu însă te întreb: pentru ce această disciplină feroce? Ce urmăresc? Pica tăcu stânjenită. - Întrebarea capitală este, reluă Ioanide firul dialogului,pentru ce a fost pedepsit? Ce zici tu, Pica? Fata își mușcă doar buzele, dar vorbele intenționate se înțelegeau: "Nu știu!" Atunci arhitectul o prinse puternic de umeri și o scutură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sparta antică și am sta pe ideea de patrie, aș pricepe. Eu însă te întreb: pentru ce această disciplină feroce? Ce urmăresc? Pica tăcu stânjenită. - Întrebarea capitală este, reluă Ioanide firul dialogului,pentru ce a fost pedepsit? Ce zici tu, Pica? Fata își mușcă doar buzele, dar vorbele intenționate se înțelegeau: "Nu știu!" Atunci arhitectul o prinse puternic de umeri și o scutură nu fără gingășie, pironind cu ochii lui albaștri ochii opalini ai fetei. - Nu se poate să nu știi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Atunci de ce să nu-mi spui? - Nu știu dacă e bine, dacă e frumos. Ei țin toți la păstrarea secretelor, e abaterea cea mai gravă în morala lor. - Deci Doru a fost bătut pentru că a trădat un secret. - Tată, imploră Pica cu fața în palme, te rog să nu spui la nimeni! Dă-mi cuvântul tău! - N-avea nici o grijă. - O indiscreție poate să pricinuiască rău cuiva. Nu am nici o idee de importanța acestor lucruri. Ioanide mângâie părul Pichii. - Nu te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zâmbind și sărută deodată pe Ioanide peamîndoi obrajii, plecând apoi din birou. "Freud, medita arhitectul umblând cu mâinile la spate prin odaie, este un mare dobitoc. Nu totul este libido. Ioana, Sultana făcând același gest n-au nici o analogie cu Pica. O fiică sărutând pe tată-său îl răpește de pe solul fiziologiei, aducîn-du-l la sentimentul de gravitate paternă." Analizând revelațiile Pichii, Ioanide ajunse la concluzia că adresa cu număr intruvabil a lui Tudorel nu era o simplă impostură juvenilă de dragul misteriosului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
geografie și geofizică. Cu această obsesie asistă la înmormîntare, unde întreținu pe toți, separat, cu proiectul său de modificare a listei de materii la Facultatea de Științe. XVI În ziua când a fost convocat la Siguranță, Tudorel chemă misterios pe Pica și, exprimîndu-și încrederea în fidelitatea ei, îi înmînă un caiet cu scoarțe de carton lipite prin două etichete gumate, cu consemnul de a-l preda lui Ioanide dacă s-ar întîmpla să lipsească mai mult fără motivare sau s-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]