82,518 matches
-
îi venea să râdă de atâta fericire. Dar îi plăcea și să umble pe jos, când îi era mai bine cu reumatismului și nu o dureau artrozele. Fiindcă din când în când parcă se producea o minune - nu o durea piciorul, sau gâtul, sau brațul, putea să facă aproape orice mișcare fără s-o treacă fiorii ori să strige „au”, parcă ar fi fost din nou tânără. Și atunci ieșea din casă, ușoară, mândră de ușurința cu care călca. Când umbli
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
mai bune, și-a spus dintr-o străfulgerare, și-și va prinde părul la ceafă cu o agrafă. Îi vor lăsa timp pentru asta. Și ca să așeze chiar ea două vaze cu flori în ambele părți, la cap și la picioare. - E o călătorie lungă, au spus. - Perfect, a spus bătrâna. N-am călătorit niciodată în viața mea. Sincer vorbind, sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
fi arbuști sau arbori, parcă și niște flori, ceva mai aproape, în stânga, cândva probabil în alb și negru, acum, în cafeniu și cenușiu. Persoanele: bunica mea la cinci sau șase ani, ținută în brațe de tatăl ei, mama ei în picioare, aplecată asupra lor. Bunica mea pare blondă, are ochii umezi, o rochiță albă, stă în brațele tatălui ei, care la rândul lui se sprijină, cu guler tare și mustață, de zidul de piatră. Se vede că începe să chelească, se
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte,// Prin sfîșierea zorilor, prin flăcările/ ce pierdeau treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
acum unsprezece ani, de când am luat-o în primire...” ), urmat de ieșirea violentă la auzul vorbelor „corect” și „cinstit” („ - Corect! De unde știu dumnealor că sunt corect?... Canaliile!” și, respectiv: „Cinstit!... Când aude acest cuvânt, d. Anghelache se scoală drept în picioare cu paharul ridicat în sus, și, în culmea furiei: - Nu vă permit să faceți glume proaste pe socoteala mea, măgarilor!, că vă sparg capul!”), coroborate cu trântirea paharului și ieșirea „turbată” pe ușă sunt de natură să le inducă prietenilor
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
nu cred că are o relevanță prea mare. Numele Gabrielei Adameșteanu, cred, era de-ajuns. Proza care dă noul titlu al cărții conține implicit și o poetică a scrisului lui Dan Lungu: „Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
o poetică a scrisului lui Dan Lungu: „Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
scrisului lui Dan Lungu: „Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea acestei literaturi vine exact din amestecul inefabil de umor, ironie, naivitate, candoare, cruzime, cinism, banal și miraculos al amănuntelor vieții de zi cu zi. Mediile surprinse
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
gard ca prin ceapă, se întoarce cu utilaj cu tot să vadă ce-a făcut și, cu toată viteza, reușește să urce vreo trei trepte de la sediul SRL-ului. Grederul nu vrea mai multe, degeaba și-a băgat directorul speriat piciorul în accelerație până la ventilator... Totul e o nebunie! Iar Robert Turcescu discută cu Mona Nicolici liniștiți despre jurnalism și viața unei vedete. E de groază! Secretara SRL-ului strigă de la fereastră: “Dom’ director! Dom’ director! Puiuleee...! A venit faxul cu
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
la alegerile locale parțiale, n-a reprezentat nimic pentru orbii din D.A., însă a fortitificat extraordinar imaginea PSD. Parcă e un blestem, parcă indivizii ăștia care-au confiscat ideea de democrație n-ar cunoaște plăcere mai mare decît să primească picioare în fund! Din păcate, ei nu pot fi absolviți de responsabilitatea de-a fi pus umărul — din inconștiență și din meschinărie politică — la instaurarea unui regim de mână forte în România. Visând cai verzi pe pereți, pavează drumul spre puterea
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
și uneori să și găsească, fie și într-o capodoperă, ceva anormal... Cum mi se întâmplă mie acum, așezat pe etrava Corăbiei, privind de jos în sus, de sub Fustele Victoriei din Samotracia. Contemplând buricul ei de marmoră desvelit din cauza vitezei, picioarele de marmoră, pulpele puternice reliefate de vălurile agitate, încremenite de însăși iuțeala atinsă a Sborului informațional... Cum mi se întâmplă mie acum, vreau să spun, să mi se pară că pulpa dreaptă a Statuii ar fi fost greșit dispusă, cu
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
în Zînă blondă zulufată, și se lasă echipat cu urechi de Mickey Mouse. E, o clipă de uluire, Niki Mouse. Ziua a șaptea Ziua eliberării sinelui. Și a revanșei. Doliul a trecut. Niki își rade barba, își taie unghiile de la picioare, pe fundal radiofonic de jurăminte militare, se îmbracă în uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
peste decenii, strîngînd în ea o filmografie de o densitate incredibilă (în contextul istoric al cinematografiei românești). În filmul lui Pintilie, Rebengiuc face un mare spectacol din starea de tensiune conținută, a unui om care simte viața fugindu-i de sub picioare: un personaj incandescent, cu arderea născută, mereu, din implozia banalului. În timp ce Răzvan Vasilescu, în rolul opusului Flo, e explozia banalului, și ferocitatea lui domestică. Coca Bloos - nevasta colonelului - e fascinantă în suplețea cu care trece de la imaginea de crisalidă a
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
de patina timpului... Sânul mic, feciorelnic, stâng, este dezvelit. Pe cel din dreapta îl acoperă pletele grele, aurii, doar sfârcul roz văzându-i-se dintre ele... Sexul, ascuns de capetele lungi ale pletelor, în partea cealaltă ajungând până la îndoitura genunchilor. Laba piciorului drept este puțin ridicată, ca și cum s-ar pregăti să umble, să pășească... E o atracție divină. În orice caz, nu o mironosiță, nimic din ipocrizia creștină. Nu mă mir dacă ar fi păcătuit cu Isus Cristos. Ceva păgân, nordic, de
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand, de madame Récamier a lui David (Gérard). Întinsă pe canapeaua celebră ce avea să dea numele mobilei ilustre, ea surâdea cu o fină intenție intelectuală, desculță, cu gleznele, cu tălpile picioarelor, goale, cea mai greu de pictat parte a trupului feminin, întrucât, la origine, ele s-ar fi putut să fi fost, de fapt, niște eleroane aeronautice, aripi adică, transformate în două labe grele în urma păcatului comis pe timpuri în paradis
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
scenice menite să umple unele momente statice ale operei Lot și până la găselnițe de costume, coafură, machiaj, mimică, gestică asociate comicului absurd din Lecția, sau chiar viziunea asupra unui rol secundar - Servitoarea apărând ca un “top model” blond, tapat, cu picioare lungi și tocuri impresionante, totodată cu alură sinistră de cioclu -, Simona Pop arată că știe foarte bine să construiască un spectacol. A avut și cu cine să lucreze, toți cântăreții, fără excepție, fiind profesioniști. Apariții frapante rămân cele ale Antonelei
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul părea a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului era compensată prin amploarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor se mutase și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui om de cultură de o asemenea autenticitate și vigoare, gîndurile și regretele dobîndesc ele însele, dincolo de orice convenție conjuncturală, o notă gravă care
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Decembrie; Moartea mașinii de tocat, de Stelian Tănase, simfonietă în do minor pentru TV România 1 și corul PSD dirijat de... De?! (- concurs cu premii electorale). 7. Ziua națională la Alba Iulia, când Domnul Președinte Iliescu l-a călcat pe picior pe Domnul Premier Năstase, care l-a înțeles imediat șoptindu-i la ureche un fragmențel dintr-un cântec cu țopăituri al Savei Negrean-Brudașcu: „Nu mă călca pe picior,/ Că știu eu de ce ți-i dor!”, adică (că) el nu trebuia
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
națională la Alba Iulia, când Domnul Președinte Iliescu l-a călcat pe picior pe Domnul Premier Năstase, care l-a înțeles imediat șoptindu-i la ureche un fragmențel dintr-un cântec cu țopăituri al Savei Negrean-Brudașcu: „Nu mă călca pe picior,/ Că știu eu de ce ți-i dor!”, adică (că) el nu trebuia să vorbească mulțimii (care saliva abundent, speriată că nu va ajunge la fasolea cu ciolan) - și ca să nu se mai spună că între cei doi ar exista oarece
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
Noi astăzi am fi avut mai puțin de furcă cu femeile, dacă fiecare dintre noi am fi îndrumat pe mamele de familie să respecte drepturile și importanța soților lor; libertatea noastră înfrântă în cămin, din pricina neputinței noastre, este călcată în picioare și zdrobită acum de nestăpânirea femeilor chiar aici în for; și pentru că n-am fost în stare să le înfruntăm acasă pe fiecare în parte, tremurăm aici în fața tuturor”. După ce invocă tulburătoarea legendă a nimicirii tuturor bărbaților pe o insulă
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
ireparabile consecințe. „noaptea nu e noapte ziua nu e/ zi pentru mine apele nu sînt/ despărțite de uscate și-și nici-nici/ partea mea stîngă stă în arșiță/ iar partea mea dreaptă tremură în viscol/ brațele mele înoată în mare/ iar picioarele mele aleargă pe uscat/ ca un munte cu iarbă verde la poale/ și zăpadă înaltă pe piscuri/ jumătatea de jos a corpului meu trăiește/ în plină zi/ iar jumătatea de sus în plină noapte/ locuiesc pe o scenă de aer
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
constituie Eclesiastul. Asistăm la o orgie de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum perlele false căzute dintr-un colier rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil afon, timpul și spațiul fug de sub picioarele autorului, acesta rămîne suspendat în vid, himerele îl fac zob, îl lovește un vînt năpraznic venit dinspre trecut etc. etc. Existența e doldora de orori: „sînt ca întemnițatul care vede printr-o crăpătură a celulei/ mereu zeci de ani același
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
drum pe care am pornit/ a dus în același loc - un fel de nicăieri: pe marginea unei prăpăstii,/ (de fapt un simulacru de prăpastie. n-are adîncime./ nu te poți sinucide în ea. cel mult/ poți să-ți rupi un picior...). de tine am voit să mă apropii/ să ne amestecăm atomii ineluctabil definitiv/ ca legumele în supa care fierbe armonios pe aragaz/ și n-am izbutit. sînt mai departe de tine/ decît e zăpada de mireasma leandrului,/ decît e răcnetul
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
de umor, Ionesco se autodefinește cu precizie: “Sunt cel mai intelectual dintre pictorii naivi.”3 Cu apetitul și cu siguranță cu care un copil de “treizeci și trei de luni”4 desenează un omuleț, Ionesco pictează trupuri-capete, cu (sau fără) mâini și picioare, capete roșii, rotunde care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]