1,228 matches
-
răcoare. Armin era cu un an mai mare decât mine, să tot fi avut zece sau unsprezece ani. Era băiatul administratorului și vecin cu fata lui Onkel Rodolph, un adolescent cu ochi pătrunzători de culoare închisă, cu un păr des, pieptănat cu cărare; se așeză la masă fără pic de sfială, cu o siguranță de sine pe care nu o întâlnisem nici la mine, nici la colegii mei. Asculta serios și atent întrebările lui Onkel Rodolph, își măsura răspunsurile, zâmbea apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prietenia mea cu Lisa pierduse din intensitate în urma acestei decizii, relația mea cu Kieran tocmai intrase într-o fază nouă. Nu știu la ce mă așteptasem. Poate o fată cu o pensulă mare de machiat și un bărbat cu un pieptăn mare. Dar în mod sigur o sumedenie de șmecherii datorate aparatului de fotografiat care să mă facă să arăt complet ca o altă persoană, dar, de fapt, eu să fiu neschimbată. Văzusem în toate revistele despre vedete poze cu vedetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Farmacistul din colț“ are vreun șampon pentru chestia asta. Treptat, mi-am amintit că urma să treacă Ed să mă ia într-o oră ca să mă ducă într-o drumeție. Am făcut duș și mi-am petrecut jumătate de oră pieptănându-mă cu pieptenele electric pentru lindini. În mod ciudat, era liniștitor și crea un fel de dependență, iar părul meu nu fusese niciodată mai mătăsos și mai moale. Era prima sâmbătă din octombrie și prima dată când mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de vârstă mijlocie, îmbrăcată în obișnuitele haine militare, care voia să fie numită chef de către elevi. Insul cu păr grizonat și creț cerea respect într-o manieră total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi, că le-ai fi putut pieptăna. De la bun început ne-a pus în temă în legătură cu cariera lui. De la București, prin Sofia și Budapesta, ajunsese până la Viena, ca bucătar-șef foarte apreciat. În treacăt, erau pomenite numele unor hoteluri de lux din alte orașe. În Zagreb sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
său. Abordez moștenitorul: pălărie cenușie, ochi de la mamă-sa, mustață circumflexă, mișcări dictate de Juan Lomuto, picioare de centaur argentinian. Acest protagonist al piscinelor și erou de turf e și jurisconsult, un contemporan, deci. Admit că volumul său de poeme Pieptănând vântul nu formează un lanț de fier din metafore, dar nici nu-i lipsește viziunea condensată, simptomul noii structuri. Dar poetul nostru Își va da Întregul voltaj pe terenul romanului. Prezic: poate că vreun critic musculos nu va renunța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putea... Cum adică, la frizerie? Eu vreau să lucrez pentru femei. Nu mă fac frizeriță pentru băieți și bărbați. Mă fac coafeză. Așa se numește meseria asta. Hm! Ce mai meserie! Fiecare femeie știe să-și facă părul. Mama se piaptănă singură, să știi! Da? Când merge la aniversări ori la teatru... sau de Anul nou, nu se duce la coafeză? Cred că tu nici ai observat că... Ba da, am observat, dar vine acasă coafeza ei ... Da, aranjează o oră
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-a descoperit firul de păr cîrlionțat cum numai Într-o singură regiune umană se cîrlionțează el, numai că nici Jack nu stă prea bine cu psihiatria, prezintă și el traume din copilărie pe care le povestește În timp ce-și piaptănă părul dat cu briantină ca-n anii treizeci, le povestește directorului Închisorii unde, după o oră de abominabile asasinate gratuite ca supa săracilor, sînt vîrÎți, spre disperarea publicului ce-i adoră, soții Knox. Pe Scagnetti Îl cheamă Tom Sizemore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate în pantofii din alte timpuri, încât nu-i mai trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a hotărât cu greu să-și ia un subchiriaș, în cămăruța de lângă bucătărie, cu intrare din vestibul. Norocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Doamne, să nu mai apară, măcar în noaptea asta! De ce numai în noaptea asta? De acum încolo! Se privește în oglindă. Are o mulțime de oglinzi în casă, dar nu-i place să se privească în ele! Doar când își piaptănă părul încă de culoarea oțelului, de care a fost mereu mândră. Își mângâie obrazul obosit. Slăbit. A slăbit mult în ultima vreme, e numai riduri toată, nu se mai vede nimic din frumusețea de pe vremuri. Zănaticul Andrei Vlădescu zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ochii cârpiți de somnul ce va dispărea cu totul doar când se va afla în stradă, ca și cum s-ar fi temut să-și vadă pur și simplu chipul, într-un fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori, ochii adânciți în orbite, buzele groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știu că m-aș putea bizui pe tine. Și dacă-mi zic că nu trebuie să sufăr... E simplu. Mă golesc, mă oblig să mă golesc de gânduri. Mă uit în oglindă, mă așez pe scăunelul din fața ei și-mi pieptăn părul până strălucește. Îmi dau pe unghii, încet-încet, cu ojă roșie, din cea pe care n-o poți suferi, dar nu cred că-mi mai pasă atunci. Îmi întăresc cu creion negru genele. Îmi pun o umbră de culoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
continue gesturile suspendate. „Atunci am să mă arunc în fața tramvaiului, asta am să fac. Dar n-o să mă arunc, pentru că nu e nevoie. N-o să fie nevoie.“ N-au mai spus, o vreme, nici o vorbă. Ioana Sandi continua să se pieptene privindu-se atent în oglindă, apoi a scos dintr-un sertăraș o sticluță cu ojă, uitându-se lung la ea. Andrei Vlădescu se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate, s-a oprit în dreptul ușii deschise a balconului, urmărind perechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi-a Întins-o era subțire, feminină, fnă. A trebuit să-și Înalțe ochii ca să mă privească În față, dar nu s-a ridicat să mă salute. Părul blond, vopsit cu mare artă, era prins Într-un coc foarte șic, pieptănat În mod voit ca la Întâmplare, dar extrem de ordonat și, cu toate că nu zâmbea, nu te intimida În mod deosebit. Părea blândă și cumva minusculă, așa cum stătea acolo, În spatele acelui birou negru cu aspect amenințător și, deși nu m-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hainele ei obișnuite de lucru și, după cum am aflat ulterior, Într‑adevăr nu se obosise. De ce să o fac? râsese ea. Doar oamenii ăștia nu vin aici ca să se uite la mine. Părul ei castaniu era curat și drept, dar pieptănat fără un stil anume, iar pantofii maro fără toc nu erau câtuși de puțin În ton cu moda. Dar ochii albaștri erau strălucitori și blânzi și mi‑am dat seama instantaneu că aveam să o plac. — Tu trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că nu-i nimeni În hol. Apoi alergă ușor spre scări. Salonul lor era la același etaj, lîngă baie. Bucătăria și dormitorul, un etaj mai sus. Tocmai terminase cu Îmbrăcatul și-și pieptăna părul În fața oglinzii din dormitor, cînd veni și Julia. Helen o urmări În oglindă cum se pudrează cu talc, Își trage batista de pe cap și Începe să meargă prin cameră goală, culegînd chiloții, ciorapii, jartierele și sutienul. Puse prosopul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ai grijă la urzici! strigă el În urma ei; dar direcția vocii era imprecisă, pentru că nu-și dădea seama pe unde o apucase, și n-o vedea, pentru că se aplecase. Ea Îl urmări cum se apropie de oglinda retrovizoare și se piaptănă. Apoi Îl surprinse cum clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se transformă În fulgi albi care se Împrăștiară și se pierdură pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apă. Fetele care lucrau la bancul lui Duncan o luau drept semnal și se pregăteau de plecare: Își scoteau rujul și pudriera și alte chestii de soiul ăsta. Femeile mai În vîrstă Începeau să-și facă țigări. Len scoase un pieptăn din buzunarul pantalonilor și și-l trecu prin păr. Își purta părul ușor ferchezuit, dat după urechi. CÎnd puse pieptănul la loc, surprinse privirea lui Duncan și se aplecă. Ia ghici ce-o să fac diseară, zise el, aruncînd o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai zăbovească sau să piardă vremea. În seara asta luă o mătură și adună resturile de ceară și tăieturile de fitil de sub scaunul lui. Apoi se duse Încet spre dulapul lui și-și luă haina; trecu pe la toaletă și se pieptănă. CÎnd ieși, după ce așteptase atît, curtea era aproape goală - rămase o clipă pe treapta scării acomodîndu-se cu spațiul și schimbarea de temperatură. În Sala Lumînărilor era mereu frig de la toată ceara de acolo, dar seara era călduroasă. Soarele cobora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încercă să nu se mai uite la ei În timp ce urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Așteaptă aici. O să vorbesc cu Sandy. Dispăru În garaj. CÎnd reveni după cîteva secunde, Își scosese salopeta dînd la iveală pantalonii albaștri și o cămașă nostimă, Aertex, șifonată și plină de pete de grăsime. Se spălase pe față și se pieptănase. — Mă lasă patruzeci și cinci de minute. Vrei să mergem la barcă? — Avem timp? Întrebă Kay. Cred că da. Merseră cît putură de repede parcurgînd două străzi secundare, pînă ajunseră la Regent’s Canal. Pe o Întindere de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai sta așa aici așteptîndu-l să apară, te-ai duce să-l găsești. Dacă ai fi un băiat ca lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani. Și nici măcar șaptesprezece. Avea douăzeci și patru de ani, și putea face tot ce poftea. El avea douăzeci și patru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la ceas și Începu să alerge. Se Întoarse la birou la două și un minut. — Prima persoană programată vă așteaptă, domnișoară Giniver, Îi spuse domnișoara Chisholm privind ceasul, așa că nu avu timp să se ducă la toletă sau să-și pieptene părul. Lucră fără Întrerupere o oră și jumătate. În vremuri ca acelea, slujba ei era obositoare. Oamenii pe care Îi intervievase În ultimele trei săptămîni semănau cu aceia pe care-i văzuse În timpul marelui atac de acum trei ani. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu ți-ar plăcea un prînz sofisticat? Nu veni nici un răspuns. Kay Închise portțigaretul și-l vîrÎ În buzunar. Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută adîncă, pentru că dormise Îmbrăcat sub saltea În noaptea de dinainte. Părul era pieptănat lins și uns cu un amestec de ceară și margarină. De fiecare dată Își imagina cum va fi cînd va fi adus aici: Își dorea ca tatăl lui și Viv să se uite la el impresionați, dorea ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]