14,398 matches
-
îl adusese pe poet în casa Mitei. Iată portretul lui psihofizic surprins de Mite excelent recreat de Lovinescu: "Nu era înalt; din obișnuința de a se ține ușor înclinat, părea însă și mai scund; ochii căutau pe jos un lucru pierdut; cărnos mai mult decît gras. Nu semăna cu tînărul zărit, într-o fotografie mai veche, slab, osos, cu fața lungă, cu părul revărsat în plete, cu ochii îndreptați spre înălțimi, cap plin de avînt și inspirat, ci un om mai
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Să fi reprezentat floarea intelectulității române primejdia cea mai mare pentru popor? Când voi întâlni un singur securist care să-și asume crimele constante ale instituției din care-a făcut parte, voi fi și eu la fel de îngrijorat de soarta documentelor pierdute. Până atunci, constat că minciuna din decembrie 1989 a fost dublată de terfelirea proiectului de lege al lui Ticu Dumitrescu. Pentru orice minte normală - mai puțin pentru parlamentarii români - activitatea Securității a fost exclusiv una de poliție politică. Cum altfel
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
de profitori ai tranziției, dacă se poate chiar prin... pri-boii săi de frunte! Gura nu tocmai inocentă a d-lui Ionescu-Quintus a sugerat, la un moment dat, că cei aflați în funcții înalte ar fi avut posibilitatea să-și "facă pierdute" propriile dosare. Problema e, însă, alta. Mecanismul securistic e mult mai complicat și mai pervers decât pare. Nimeni nu poate fi absolut sigur că a șters toate urmele. Pe lângă dosarele propriu-zise, există dovezile indirecte: documente aflate în dosarele unor persoane
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
nu se sfiește nici să fie romantică. Gabriel Nicolau cere, înainte de a muri, ca deasupra mormântului său să fie așezată lespedea funerară care acoperise, cu patru secole în urmă, mormântul mitropolitului Damian. În felul acesta, el vrea să-și facă pierdută identitatea, dizolvând-o în identitatea unui apărător al aceleiași cauze. Ce poate fi mai romantic! Și totuși, episodul n-are nimic desuet. Fervoarea intelectuală a autoarei salvează totul. Va fi greu de acum înainte să se vorbească de romanul românesc
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
e alterat. În fața enormității petrecute, război sau altceva, o anume stupoare te împiedică să mai privești înainte, și te îndeamnă în schimb să scotocești în trecut, cum ai scotoci în molozul unei clădiri dărîmate, căutînd ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat, dar imposibil de plasat cu precizie. E nostalgia devenită cuvînt de ocară, pe care îl aruncăm în
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
mai curînd decît al memoriei. După Boym există două categorii de nostalgie, în funcție de felul în care ne focalizăm pe una din componentele etimologice ale cuvîntului: cu accent pe nostos (grecescul "întoacere acasă"), nostalgia devine restaurație. A unui spațiu distrus sau pierdut (așa cum refac arhitecții o casă dărîmată), dar și a unui timp, a unui loc mental. Cu accentul pe algia (grecescul "durere"), nostalgia nu caută să regăsească un ceva pierdut, ci îi comemorează la nesfîrșit dispariția. Ca stare de reflecție ea
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
grecescul "întoacere acasă"), nostalgia devine restaurație. A unui spațiu distrus sau pierdut (așa cum refac arhitecții o casă dărîmată), dar și a unui timp, a unui loc mental. Cu accentul pe algia (grecescul "durere"), nostalgia nu caută să regăsească un ceva pierdut, ci îi comemorează la nesfîrșit dispariția. Ca stare de reflecție ea devine stare de doliu permanent, ezitare între două impulsuri ce par a se contrazice: acela de a aparține și acela de a te rupe. Imigranții intervievați de autoare în
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
efuziune nebună, care permite glisarea ce-mi dă senzația stranie că plonjez în pro- pria-mi adolescență... Aproape celebri/ Almost Famous (SUA, 2000) descrie și motivează tocmai acest tip de întoarcere în timp, fiind deopotrivă lamento și celebrare a tinereții pierdute. Pînă și numele protagonistului imberb - extraordinarul Patrick Fugit - pare predestinat, amintind dictonul latin "Fugit irreparabile tempus", pe care filmul încearcă să-l contracareze. În urmă cu ani, el însuși reporter muzical, scriitorul și regizorul scenarist Cameron Crowe (Say Anything, Single
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
au lucrat mai mult sau mai puțin, ceva atît de semnificativ ca atunci cînd erau împreună. A se înțelege exact: fiecare din aceste mari artiste s-a împlinit scenic și în alte formule și mă gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile, epurează reziduurile pentru o nouă provocare creatoare. Atunci cînd nu s-au
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
Eul său adoptiv este astfel condamnat să rămînă imatur."). Iubirea pentru enigmatica Mădălina e înfățișată ca o dorință de a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid, de care Puiu voia să se elibereze. Crima introduce în biografia sumară
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
Webb. Concertul ca spectacol scenic, valorificarea instrumentului ca personaj și extinderea expresivității sale dincolo de funcțiile proiectate, accentele puse pe expresia plastică a corpului, decupajele monumentale dintr-o lume iluzorie și efemeră, au întărit ideea că visul edenic al recuperării unității pierdute, al refacerii androginiei artistice, nu și-a pierdut nici astăzi substanța și vitalitatea.
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
mă apără de demonii beznei: astfel că n-am luat nimic de pe lumea asta, nici femeia altuia, nici pâinea de la gura altuia și-am căutat toată viața să fiu alături de cei în suferință, de cei îngenuncheați, de perdanții tuturor cauzelor pierdute... Să nu trăim din prezumții... atâta pot, să aleg suferința și pe cei învinși: asta e virtutea mea: cum să se pună nemernicii cu cel mai desperat dintre desperați? După cele două apariții editorile, „Pentru Marin Preda” și „Timpul asasinilor
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
multele proiecte ale prolificului cineast, rămase în faza de scenariu: viața lui Leonard, prințul operetei, ecranizarea romanului de succes al lui Cezar Petrescu "Miss România" ori ambițiosul plan de a-l talona muzical pe Caragiale - "Cum s-a găsit scrisoarea pierdută". Inexistența acestor incitante filme neturnate, cît și dispariția altora, rătăcite nu se știe unde, conferă pregnanță sporită peliculelor aflate în colecția ANF. Nu întîmplător am ales pentru deschiderea retrospectivei un film-antologie realizat de maestru în 1963: Lanterna cu amintiri. Intitulat
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
ungher te fixează câte un personaj. Nu aveți personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optați pentru simplitatea istorisirii și vă alăturați cititorului. Această narare tandră e o față a autorului Desperado. Dacă e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
reale și particulare - experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un roman bun avem sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Ca toate celelalte, de altfel, romanul e un continuu bun rămas. Printre alte procedee (cum ar fi amestecul de timp istoric și timp
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
particulare - experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un roman bun avem sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Ca toate celelalte, de altfel, romanul e un continuu bun rămas. Printre alte procedee (cum ar fi amestecul de timp istoric și timp prezent), folosiți
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
drum al cunoașterii. Iar între ei se instaurează o relație de inițiere reciprocă. Ciccio, tînărul, este condus de către proaspătul sau maestru Fausto către înțelegerea celor două dimensiuni existențiale: viața și moartea. Ciccio, de asemenea, joacă rolul esențial în recuperarea vieții pierdute a lui Fausto, a reintegrării lui în normalitate. "Novicele" este supus unui scenariu de inițiere negativ, maestrul sau nefiind un erou exemplar. Acesta refuză cu ostentație orice asumare a eroismului, lucru justificat de condiția să: orb, condamnat la trăirea aproape
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
chiar de la periferia urbei), privatizat, el beneficiază de o politică repertoriala, o condiție tehnică și de civilitate la care nu știm dacă ar ajunge într-un mileniu ansamblul sălilor ținute de mafia subculturală sus-indicată sub sechestrul celor 7+4 ani pierduți, care amenință să se perpetueze. Antiamericanismul, niciodată lipsit de argumente speculative, s-a vădit totdeauna reacționar în cinema, la fiecare turnanta a evoluției sale, și s-ar putea ca acum să ne aflăm în pregătirea unei asemenea mișcări. Ca atare
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
aevea, ca mari realizatori de viață superioară, care nu stă sub semnul unui timp și nu este roabă condițiilor lui (...) Așa fiind, ei ne cheamă azi și totdeauna la menirea noastră dintru început, la ascultarea care fericește, la cetățenia paradisului pierdut, la ceea ce am fost făcuți să fim și să voim, la gândul firii noastre celei dintâi, stricate de noi și refăcute de Iisus Hristos, la faptele vieții celei noi <<din apă și din duh>>, la cugetul curat al celui renăscut
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
argumentele specializării) interesați în aprofundarea tehnicilor instrumentale vechi. Ele însă nu se puteau experimenta decât cu condiția dezvoltării meșteșugului construcției unor cópii cât mai fidele ale instrumentelor epocii respective. În vederea pătrunderii caracteristicilor componisticii și tehnicii, a concepțiilor și sensibilității muzicale pierdute au fost analizate minuțios manuscrise, tratate, literatura din jurul muzicii și s-a născut religia "Urtextului". Editorii înțelegând interesul de a servi noii orientări, au tipărit ediții științifice cât mai fidele surselor, eliberate de balastul cu care excesele esteticii romantice le
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
savant autentic, își asociază destul de repede un grup de tineri istorici în frunte cu conferențiarul Barbu Cîmpina, Gh. Haupt, Matei Ionescu și încă alții. Și aceștia, coordonați de Oțetea, contribuie la subminarea atotputerniciei lui Roller care, furios, își vede pozițiile pierdute. S-a ajuns pînă și la dezvăluirea abuzurilor sale "științifice", demonstrîndu-se curajos că lucrează cu negri pe care îi exploatează neremunerîndu-i pentru munca depusă și însușindu-și, cu japca, merite și premii care, de fapt, nu sînt rodul ostenelilor sale
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Splendeurs et Misères des Courtisanes. Baronul de Nucingen, bancherul îndopat cu afrodisiace, client asiduu al bordelurilor... Prostituata supranumită Torpila, după care Balzac a scris romanul La Torpille și de care se va îndrăgosti tînărul aristocrat Lucien de Rubempré din Iluzii pierdute. Viciul, în literatura franceză, atinge, estetic, sublimul. Ajunge să citești Legăturile primejdioase.
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
Andreea Deciu De la apariția în limba romană a Micului prinț aștept ocazia să scriu despre această carte, ocazie pierdută acum doi ani, cînd faimoasa poveste a lui Antoine de Saint-Exupery a fost publicată de Rao în traducerea lui Benedict Corlaciu. Prilejul mi se ivește pe neașteptate acum, odată cu lansarea pe piața culturală americană de către Harcourt a unei noi traduceri
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
sensul propriu, dar nici adult, hălăduind prin cosmos în căutare de prieteni, de afecțiune, de protecție. Antoine de Saint-Exupery apelează la un gen aparte de fantastic, lipsit de grandoare și aproape trist, pe măsura desenelor autorului, toate înfățișînd siluete subțiratice, pierdute undeva într-o lume parcă prea mare, în care nu există minuni ci doar învățăminte. Povestea stă sub semnul singurătății și al incomunicabilității, teme mai greu de imaginat în universul copilăriei, dar și al aflării prietenului potrivit, al confirmării temeiniciei
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
ar fi trăsătura distinctivă a sufletului românesc. E contribuția sa într-o dezbatere cu stagiu, la care trebuie adăugată opinia lui N. Steinhardt, ne previne dl. Nicolae Manolescu, din studiul său despre Caragiale care evidenția că finalul din O scrisoare pierdută, cu împăcarea părților în conflict, e trăsătura distinctivă a românului. Nu pun temei pe aceste trăsături, socotite distinctive, dar dator sînt să le înregistrez, asemenea, de pildă, cu aceea a adaptabilității propusă de M. Ralea. Sînt, toate, contribuții. Să adaug
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]