1,564 matches
-
răspândirii creștinismului la nordul Dunării, în timpul dominației vremelnice a vizigoților și în secolul al V-lea, în timpul dominației hunice, documentele vorbesc de sate ale băștinașilor, care furnizau stăpânitorilor vremelnici o parte sau toate mijloacele de subzistență . De la Dierna la Pietroasele, Valul lui Constantin adă postea o întreagă viață romană, cu carmată, drumuri, cetăți, sate și ogoare, schimburi comerciale și, constant, infuzia elementelor romanizate și de creștinism latin. Și pentru populația romanizată de la nordul Dunării, daco-romani, daci liberi, carpi, numiți și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
câmp. / El are o nevastă, / El are o nevastă, / Ura, drăguța mea, / El are o nevastă..." (i) " În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miazănoaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (j) " Inspectorul se așează, scoate carnetul și condeiul și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
creștini răstigniți pe semilună, regina Angliei nud, Afrodita hrănindu-se cu ficatul lui Prometeu, confucianiști convertiți la Zamolxe, președintele Americii îmbrățișând secera, mutilarea lui Tito, întâlnire de gradul trei cu un chinez, un cecen în luptă la Stalingrad, Tezaurul de la Pietroasa cântărit de ocaua lui Boris, mere putrede în Danemarca, farisei în chip de mei, cuiul lui Pepelea în parlament, năpârci năpârlind, indian cu burta mare bând ceai de cucută cu aromă de whisky, lupi schingiuiți de schimbarea năravurilor, lapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
comunei Voinești din județul Vaslui. Numele satului rămâne încă învăluit în mister. Presupunerea populară că satul Stâncășeni și-ar trage numele de la apelativul "stâncă" nu-și are justificare, întrucât în structura geologică a regiunii nu apar intercalații de roci dure, pietroase. Posibilitatea ca el să provină de la vreunul dintre primii stabilizați sau fruntași ai satului cu numele de Stan sau Stancu contravine regulilor de formare a toponimelor în accepția autorizată al lui Iorgu Iordan (din Toponimia românească). Mai curând se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cazarea de noapte a grupului și întrebarea dacă cineva se oferă (?!) ... Păi, cine altul să răspundă la așa o solicitare de nu eu, deși pe traseu mi-am blestemat această făloșenie. După vreo 4 ore de mers pe o pantă pietroasă și abisuri de torenți ... am reușit să ajung în satul Coza odată cu asfințitul Soarelui. Aici ... cu cine să tratez dacă nu cu preotul sau învățătorul. Din primele informații aflu că învățătorul e ... învățătoare ... și că învățătoarea e fata preotului Bâsnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
geograf de la Universitatea locală: prima ... pe cămile ... spre inima pustiului ... cu dune tipice ... cum numai în fotografii mai văzusem; a doua ... am urcat perpedes versantul nordic al Munților Kopetdag de la sud de oraș ... impresionant și el prin peisajul de ariditate pietroasă. Ambele deplasări au fost ... tocmai prin specificul peisajului de simplitate și nuditate ... întipărite definitiv pe retina, în mentalitatea și în începutul instruirii mele în direcție fizico-geografică sistemică. Tot cu avionul ... date fiind distanțele mari asiatice ... m-am deplasat de la Așhabad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
tare ciudată și de asemenea foarte semnificativă pentru starea noastră de spirit de atunci. Dacă mă gândesc bine, îmi dau seama că trăiam anii ’50 refuzând (în mod inconștient) să ne mai gândim la viile de la Faraoane, la casa de la Pietroasa, la dealuri și la păduri. Timpul petrecut la țară, care făcea dintotdeauna farmecul vieții românești, dispăruse, pur și simplu, din existența noastră. Bunica mea după mamă, Eliza Gărdescu, îi lăsase mamei, la moartea sa, în 1942, cula și proprietatea ei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
dealuri și la păduri. Timpul petrecut la țară, care făcea dintotdeauna farmecul vieții românești, dispăruse, pur și simplu, din existența noastră. Bunica mea după mamă, Eliza Gărdescu, îi lăsase mamei, la moartea sa, în 1942, cula și proprietatea ei din Pietroasa, de pe dealurile Drăgășanilor. Tatăl meu, A. Duiliu Zamfirescu, moștenise de la tatăl lui, Duiliu Zamfirescu, via de pe colinele Odobeștilor. Tatăl lui Vlad poseda la Herești, lângă București, Casa de piatră, palatul istoric al familiei Herescu, dobândit de bunicul lui, precum și pământurile
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu cât proprietățile aparțineau părinților noștri, în viață și tineri pe atunci. Nu. Era vorba de o atracție atavică profundă, de obișnuință și de dragoste de sat, peste care se suprapuneau amintirile vacanțelor mele, când reveneam, vara, în România, la Pietroasa, scăldatul în Cerna, culesul viilor la Faraoane, clipe încă foarte apropiate în timp, 51 dar azvârlite acum într un trecut îndepărtat, aproape mitic. În anii ce au urmat exproprierii (1949), cred că nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
dar azvârlite acum într un trecut îndepărtat, aproape mitic. În anii ce au urmat exproprierii (1949), cred că nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu evocând via cu regret și nici pe mama mea suspinând după bătrâna casă de la Pietroasa. Părinții mei se detașaseră de proprietățile lor și nu vorbeau niciodată despre ele pe un ton melancolic sau revendicativ. Așa cum nu i am auzit niciodată evocând cu nostalgie modul lor de viață dinainte de război sau plângându-se că au fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
goale și sărea de-a dreptul pe cai, fără șa ca o cazacă"426, și la optsprezece ani: "Era frumoasă ca o statuie de zeiță. Era ca Venus. Avea părul bălai - roșcat, revărsat pe umeri (...), avea un piept crescut și pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să se reculeagă, iar de curând un lider politic spaniol și-a lansat programul la mormântul lui Machado. Toată coasta aceasta catalană e renumită prin vii și gastronomie. Viile sunt cățărate pe dealuri, pe pante abrupte uneori, pe un pământ pietros, calcaros, iar pivnițele de vin sunt răspândite peste tot, inclusiv pe marginea drumului. Undeva În piața centrală e.un.Maison.de la vigne et du vin. De la Collioure la Banylus sur Mer și Cerbère, chiar la granița cu Spania, sunt plantate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
soarelui, a ajuns la o curte numită Dobravihoczca, unde nu a găsit deloc alimente. În timpul nopții, un necunoscut a dat foc clădirii și Ludovic a putut scăpa cu greu din pericol, împreună cu suita sa. A urmat un drum printre munți pietroși, a trecut Siretul, apoi a intrat în munții cu zăpadă și după patru zile de marș a ajuns la Muncaci, în comitatul Bereg. Deși confuze și succint prezentate, însemnările Cronicii de la Buda sunt de mare preț pentru reconstituirea unor fapte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sau Karakorum avea munții fie ei Hentei sau Altai avea SPAȚIUL pe care-l cunoștea și-n care se orienta, pe cal, pe cămilă sau în mașină, fără greșeală, fără dificultăți, fără teamă... GAZ-ul saltă, tușește, învinge cîteva hîrtoape pietroase, trece pe lîngă un "obo"1 unde oprim o clipă, pentru a adăuga o piatră în cinstea sufletelor celor morți și deodată zărim în depărtare două mogîldețe albe, cu un strop de roșu aprins: două iurte ale căror uși înflăcărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de soare și de vânt. - Uite colo, sub stejarul cela bătrân din marginea pădurii. Ai acolo tot ce-ți trebuie... și apa de izvor este tot acolo, sub frunzele de brusture. Alături, pe sub coasta văii înguste, locul era abrupt și pietros, prelungindu-se până la celălalt capăt al pădurii. Câmpul cosit alunecă parcă în valuri către zidul de copaci al pădurii, prinzându-se pe furiș într-o poiana cu fagi mulți. Coasele care intraseră dis-de-dimineață în iarbă plină de roua, treceau una
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
parcurs al râului cu câțiva metri deasupra albiei majore, cum este la Câlcea, Leușeni și Pogănești, a întârziat prin grosimea și consistența lui, procesul de eroziune și fasonare a versantelor văii Prutului, dând acesteia un tipar aparte, acolo unde bancul pietros apare la suprafață. Orientarea văii Prutului între Câlcea și Stănilești este de la NNW spre SSE, adică are o direcție consequentă față de înclinarea generală a straturilor din subsolul regiunii Huși. Panta de scurgere a râului ca și înălțimea luncii în genere
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
bârne și cu acoperișul în două ape învălit cu draniță, cu coșare de șipci de brad, cu garduri de scândură și cu fântâni cu roată și acoperiș în fața locuințelor. Aplicând noului teren cumpărat, agricultura îngrijită practicată de ei pe ogoarele pietroase și cu sol sărac din regiunile de munte, coloniștii au reușit să obțină la hectar un randament cu mult superior celui obținut de localnicii care făceau și fac încă o agricultură rudimentară. În timpul liber apoi, unii dintre ei, pricepuți în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mare meșter, Îi fierbe și Îi amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care o cetățuie neagră și amenințătoare privea cu semeție către vale. Călugărul apucă pe drumeagul Îngust care ducea Într-acolo. — Unde mergi, frate Gregor? Întrebă Adelheid. Parcă era vorba de un preot? — Da
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a distinge În vocea ușor răgușită de atâta cântat o nuanță de semeție și de nerăbdare. „Sunt prea neîncrezătoare, are dreptate“, Își spuse ea și-și mână calul pe drumeagul care ducea la poarta cetății. Când ajunseră sus, pe gurguiul pietros, În fața lor apărură pereții masivi de piatră și o poartă fixată În lanțuri, care se putea coborî sau ridica. Totul era pustiu, ca mort, nicăieri nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a dus la studenții revoltați de la Zagreb, aflați în greva, pentru noi lucru extrordinar, unde am fost bine primiți, după ce el, având avantajul limbii, a mediat între vechea și nouă conducere studențească, apoi tot el ne-a ghidat la plajele pietroase ale Marii Adriatice, la minunatul loc numit Căpriță, traduc, unde ne-am întins corturile sub stele, ca niște adevărați urmași ai românilor, aproape de niște măslini, iar eu mi-am sărbătorit ziua de naștere, aveam 24 de ani, cu vin roșu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
comunicatul Agenției TASS din URSS în legătură cu acest „eveniment istoric”, iar în vara lui 1956, la București, la Muzeul de Artă sunt expuse valorile de artă returnate care însemnau doar 33 kg/aur (monezi istorice și 12 piese din Tezaurul de la Pietroasa), din cele 93 de tone de aur depozitate. * Mereu poporul nostru a avut ceva de pierdut. În condițiile ocupării militare a unei părți din Dacia de către armatele romane, în urma războaielor din 101/102 și 105/106 a fost posibilă și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Însă excepțional de bogat. S-au adunat aici o mulțime de piese originale: ceramică preistorică, dacică și romană, statui antice, inscripții... și, În primul rând, tezaurul României, cu obiecte provenind de la daci, sciți și goți (vedeta fiind faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui Traian, Însă nu Înălțată ca la Roma, ci cu scenele detașate, astfel Încât poate fi urmărit cu ușurință Întregul „reportaj“ al războaielor daco-romane. Există și un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe regiuni a maximului de arendă. 13 ianuarie 1907 [FĂLTICENI]* După zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan persian; cu orice fier la capăt hamger pumnal scurt, lat, încovoiat. Buzdugan cu cap de diavol, sau cu ghioagă ghimpoasă. Cararea pietroasă țipa rănită de cuele de fier ale cismelor. La pod la Dumbrăvița: moartea unui țigan. Un vechil care are la câmp o nevastă pe care a bătut-o și a alungat-o după ce l-a înșelat, și care o primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vite bune. Drumurile de țărână foarte proaste. La Teliș am trecut peste calea ferată. 10 Iulie. Eri marș prin Lucovitz la Blesnicevo. Intrăm în regiune muntoasă, mai sărăcăcioasă decât până-acum. Casele leproase acoperite cu lespezi de piatră. Munți goi, pietroși, fără vegetație. 12 Iulie. Plecăm la 4 1/2 de la Blesnicevo și ajungem la 6 1/2 Mișcovo, alaltăeri prin Ablanița, lângă Ischer. Acelaș caracter satele. Eri, dela Mircovo plecăm la 10 1/2 și cătră seară ajungem la Etropol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]