4,289 matches
-
grijă să nu încalce înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea Moartă și smoală pentru a călăfătui vasele. Doar navele imperiale aveau dreptul să importe bijuterii, mătase, bumbac și condimente precum piper, chimion, parfum de nard și cuișoare. Sirienilor le rămăsese comerțul cu vin și cu alte băuturi precum costum, un vin fiert și condimentat, cu alimente tip ulei, măsline, curmale, smochine uscate și fistic. Evreii importau papirus și metale neprelucrate, prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în vacanță. Primele zile au trecut cu mărunțișuri: voia să vadă, voia să știe tot. Iar curiozitatea lui a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de tablă din cuptor, mă opresc o clipă și savurez mirosul cald de pui. În viața mea n-am simțit un miros atât de îmbietor de mâncare gătită în casă. Puiul e auriu ; pielița prăjită și crocantă e presărată cu piperul pe care l-am măcinat mai devreme ; zeama încă sfârâie în tigaie. E momentul să facem sosul, strigă Iris din colțul opus al bucătăriei. Scoate puiul și pune-l pe platou... și acoperă-l. Trebuie să rămână cald... Acum înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să spun că... ultima dată cînd ne-ai văzut Împreună, eram destul de furați de valul pasiunii, nu ? — A, chestia aia. Jack ridică din umeri. Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mînioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipîndu-l. A fost pur și simplu un... act spontan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Am presupus că e doar o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația voastră amoroasă. Îl fixez mînioasă. — Ba n-a fost deloc o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipîndu-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sînt sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit o Întreagă poveste despre cum cei de la pizzerie au Înțeles greșit, că am comandat pizza cu piper verde, În loc de pepperoni, ha ha, ce aiureală. În dimineața asta ar trebui să Îndosariez niște chestii, dar În loc de asta mă trezesc luînd o bucată de hîrtie și notînd pe ea o listă de posibile locuri pentru Întîlnirea mea cu Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
niște bădărani, niște... GRUBI: Taci! BRUNO: Huo! Taci ș-ascultă! VIZITATORUL: Ce s-ascult? Ce s-ascult, mă? Tâmpenia asta, aiureala asta? BRUNO: Taci ș-ascultă! Actu-ntâi este esențial pentru fiecare dintre noi. Și ce dacă n-are sare și piper? N-ai decât să-i pui tu, dacă te crezi așa deștept. GRUBI: Sigur! MAJORDOMUL: Așa! VIZITATORUL (Acceptând.): Binee... Da’ cel puțin să fie mai scurt. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Aici are dreptate. Prea o lungim. BRUNO: Unde-am rămas? GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vânture coada și să izbească în fereastră cu picioarele. Puțin câte puțin trupul începu să-i alunece. Începu să împingă din ce în ce mai tare, până când... buf, căzu ca o cărămidă în mijlocul odăii. Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse și aruncă în aer valuri de piper. Balaurul nostru simți cum îl gâdilă nasul. Îl gâdila atât de tare încăt îi veni să strănute. Uf, gemu el. Îmi vine să strănut. Da, da... chiar acum o să
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
puțin trupul începu să-i alunece. Începu să împingă din ce în ce mai tare, până când... buf, căzu ca o cărămidă în mijlocul odăii. Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse și aruncă în aer valuri de piper. Balaurul nostru simți cum îl gâdilă nasul. Îl gâdila atât de tare încăt îi veni să strănute. Uf, gemu el. Îmi vine să strănut. Da, da... chiar acum o să strănut. Numai că... N-am voie să strănut! Nu vă mirați
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
scoate foc pe nări și din cauza asta se ferește de strănut. Dacă totuși îi apucă, se retrag într-un colț și își freacă năsucurile sau desenează sau cântă. Însă Balaurul nostru nu mai avea timp să se ferească. Norii de piper erau atât de mari încât era foarte greu să găsești un colțișor unde să poți respira în voie. Așa că Balaurul își umflă nările și începu: „Haap... ciu!...” Și Balaurul scoase flăcări pe nas. Atât de puternice fură flăcările încât îl
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
artificii, îi răspunse Împăratul. E Balaurul!... Dar ce caută Balaurul în magazie? Ah, Jester, ai ascuns tortul și Balaurul a venit după miros. Jester lăsă capul în jos, spășit. Și tortul?!... Ei, bine, peste tort au căzut bucăți de tavan, piper și așchii de lemn. N-a mai fost bun de nimic. Jester a mâncat în schimb clătite cu sirop de afine și plăcintă cu brânză. Și s-a învățat ca de atunci înainte să îi dea ascultare Împăratului. A devenit
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
uită ce frumusețe ! exclamă Jean-Claude când dă cu ochii de el. o adevărată operă de artă ! Spune și tu, ce ar mai fi viața fărĂ un strop de joie de vivre ? — Poivre ? mă Întreabă discret chelnerul, așteptând cu râșnița de piper În aer. Paharele au fost umplute pentru a doua oară cu cel mai scump Cabernet Sauvignon din lista de vinuri. — Trebuie să Înveți să apreciezi mai mult micile plăceri ale vieții, mon amour, spune Jean-Claude ridicând paharul. la urma urmei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
uită ce frumusețe ! exclamă Jean-Claude când dă cu ochii de el. O adevărată operă de artă ! Spune și tu, ce ar mai fi viața fără un strop de joie de vivre ? — Poivre ? mă întreabă discret chelnerul, așteptând cu râșnița de piper în aer. Paharele au fost umplute pentru a doua oară cu cel mai scump Cabernet Sauvignon din lista de vinuri. — Trebuie să înveți să apreciezi mai mult micile plăceri ale vieții, mon amour, spune Jean-Claude ridicând paharul. La urma urmei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
peste mînă Domnului M pentru că nu se servește cum trebuie de furculiță și cuțit, și în același timp să mă sărute pe mine pe chelie. O scorpie, ce mai ! Din cînd în cînd îi cere Domnului M fie sarea, fie piperul numai ca să-i atingă degetele, exclusiv pentru a avea pretextul să-l excite tactil, să-l mîngîie fugar și lasciv timp de o secundă, cît durează transferul obiectului. Toate aceste atingeri sunt ca niște săruturi fugare executate deasupra mesei, în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grecească, cu enibahar. - Ce mîncare? zise Agripina, mărind pupila uniculuiochi valid. - Ei, ce mîncare? Iei carne tocată, fără vine, și fără miezde pâine sau ou, ca pentru cârnați de vacă (Stănică făcu buze lacome), pui frumușel usturoi tăiat bucățele, sare, piper mult, boia de ardei, enibahar pisat, chimion și puțină apă să fiarbă. - Nu apă, Stănică, întrerupse doamna bogată, zeamă desupă și grăsime. - Exact. Am pus-o eu pe nevastă-mea, dar n-a făcut nimic.Pentru asta se cere să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pătlăgelele așa se fac: cureți vinetele de pieliță, ca de obicei, le dai în undă, le scurgi de apă, le toci, le prăjești în untdelemn, pui și puțină ceapă tocată mărunțel, pe urmă le așezi în tingire cu apă, sare, piper, ce-i trebuie, pătrunjel, scorțișoară și unt de nucă (cum se mânca odată), și înăcrești cu zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă. - Și pe urmă, adaugă Stănică cu apetit, presari pe deasupra tot scorțișoară pisată! - Așa mâncam noi, bătrînii! încheie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înaintea bătrânului, și cu o linguriță începu să răstoarne conținutul găoacei. Nerăbdător, bătrânul se repezi să vâre pâinea în gălbenuș, dar Paulina îl opri cu un gest blând, de infirmieră, ca să-i pună puțină sare, cernută printre degete. - Vreau și piper, ceru moș Costache. - Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, îți face rău! Marina, oprită în ușă, privea ca la panoramă, dar bătrânul era încîntat. Paulina nu se așeză la masă decât după ce moș Costache isprăvi de mâncat, apoi ciuguli
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o linguriță începu să răstoarne conținutul găoacei. Nerăbdător, bătrânul se repezi să vâre pâinea în gălbenuș, dar Paulina îl opri cu un gest blând, de infirmieră, ca să-i pună puțină sare, cernută printre degete. - Vreau și piper, ceru moș Costache. - Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, îți face rău! Marina, oprită în ușă, privea ca la panoramă, dar bătrânul era încîntat. Paulina nu se așeză la masă decât după ce moș Costache isprăvi de mâncat, apoi ciuguli și ea pe apucate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întru inima sa: nu este Dumnezeu." Părintele mușcă dintr-o bucată de cașcaval, iar popa Țuică, partener obișnuit în astfel de nevinovate dialoguri sfinte, privi cu tristețe la ceașca goală de țuică pe fundul căreia se vedea un bob de piper și aruncă ochii dezgustat la mezelurile de pe masă, cîntînd: "Pîine îngerească a mâncat omul, bucate le-au trimis lor din destul" - Asta așa e, cuvioase, mare este mila Domnului! confirmă părintele, închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu alcool, zise Olimpia. - Ce e aia, bogheano? întrebă popa Țuică, ale căruicunoștințe farmaceutice erau foarte reduse. - Îți dă de la farmacie; e ca o bucată de zahăr, care se evaporează dacă n-o ții într-o pungă cu boabe de piper. - Ptiu, bată-l gheena! se cruci popa Țuică.Părintele arătă o supărare cu totul formală, după obicei. - Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmaiacum la praznicul unui răposat. Apoi părintele crezu de datoria lui să se ocupe și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
englez? - Și-și... Diavolul poartă întotdeauna naționalitatea acoliților săi. Iar aceștia, ca furnicile, erau împrăștiați peste tot. Încercaseră de mai multe ori. 233 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pinky și le zări pe ale lui. Nu erau toate. "The Piper at the Gates of Dawn", sigilat, strălucea însă impecabil, fără amprente de picioruș de văduvioară pe folia sa. "The Dark Side of the Moon" ponosit, și încă vreo trei din comandoul acela excepțional de albume, ce-și vârâseră cu încăpățînare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doi) Pink Floyd, când se asmuțea să lucreze, se isca un vârtej ce pregătea, în doi timpi și trei mișcări, concertele lui Pink Floyd. Așeză discul. Își încălzi mâna, degetele, articulația brațului, toate încheieturile muzicale. Dădu drumul la un "The Piper at the Gates of Dawn" bestial, urmat de un "Us and Them" și de-un "Any Colour You Like", pentru a nu se mai opri decât o singură dată. (Mic incident cu sala, pe fondul în care el își fulgera
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dinți - n-aș fi putut cu o singură mână. Și apoi, și Dina ar fi înțeles lucrătura. Mâinile mi le rupeam doar pentru ea. Pentru întîiași oară de când aterizase la mine, minunatul domn Costache își descheiase un nasture de la haina piper și zâmbise fericit de ce ajunsese să facă el unui dinte. Pierderea dentară o încasase falca de sus. Pe falca de jos se mai răsfățau câțiva îndrăciți dinți galbeni, ce nu crescuseră niciodată împotriva Dinei și care se învredniciseră deci să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și zece kilograme de detergent, suficiente să curețe trotuoarul, imediat după ce-o să te aresteze... Până în acest punct al operațiunii, nu apăruse, vezi, nici vârf din necesitatea inspirației tale. Nici pericolul capetelor noastre de a fi pisate ca boabele de piper... - Da, dar până la urmă, un rahat de tovărășel de la municipiu și-a vârât coada. Și pericolul țestelor noastre de-a fi fărâmițate a apărut... - O eroare regretabilă... Dar deloc o eroare voluntară. - S-a produs o fugară disfuncționalitate de comunicare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovarășul director adjunct. Predoleanu... - Merci. - Tovarășul director adjunct Predoleanu, zise slugarnic și profesorul de construcții metalice. - Ne oprisem la inspirația dumitale, Lupașcule și la boabele de piper... La nici două ore după ce inspirația ta ți-a dat ordin, și-o mână de ajutor, mutîndu-ți calabalâcul spre stradă... Informatorii cartierului anunțaseră că se desfășura un protest. Nici nu pornisei și firul telefonic ținea să scoată scântei pe șalele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]