1,380 matches
-
funcționalității musculare se ocupă în acest secol și italianul Giovanni Alfonso Borreli (1608 - 1679), medic și fiziolog, reprezentant al curentului iatro-mecanc. Elev al lui Galilei și magistru al lui Morgagni din secolul următor, Borreli este profesor la Messina, Florența și Pisa. El aplică legile mecanicei și fizicii la organismul uman, distingând între motilitatea autonomă și cea voluntară. în lucrarea De Motu Animalium, apărută postum (1679), el calculează forța fiecărui mușchi în raport cu greutatea. Explică rolul diafragmei și mișcarea intercostală în procesul respirației
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mult cu comediile tradiționale ale histrionilor, chiar dacă mi se pare lipsită de toate impertinențele grosolane pe care le-am condamnat în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de om al legii, din amuzament
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de om al legii, din amuzament și pentru a-mi urma geniul, nu am scris-o așa cum este citită aici. Cu excepția a trei sau patru scene pe Act, cele mai interesante pentru rolurile serioase, tot restul Comediei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu Blanchard călare pe mine. Îmi suna apa-n cap și urechile-mi țiuiau de parcă niște avioane de luptă japoneze intrate în picaj mi-ar fi lansat bombe în creier. Am ținut garda sus, să-mi apăr fața. Blanchard mă pisa cu croșee de stânga-dreapta în brațe, doar-doar o să mi le cobor. Am început să-mi revin, am sărit din colț, l-am prins pe domnul Foc într-un clinci sănătos și l-am strâns în brațe cât am putut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
distanță, profitând de alonja mea, și nu i-am permis lui Blanchard să mă prindă în clinci sau să mă înghesuie în corzi. Mi-am fixat un singur obiectiv - arcadele lui cu urme mai vechi de răni - și l-am pisat cu lovituri scurte, trimise cu stânga. Când directa îl lovea din plin și el ridica garda într-un gest reflex, micșoram distanța și-i trimiteam câte un croșeu de dreapta la pipotă. În jumătate din aceste combinații reușea să contreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Billy, te ajut să-l găsești pe partenerul tău. Am aprobat tăcut din cap, iar Koenig m-a eliberat. — Mergem cu mașina mea, spuse Fritzie. Nu pari în stare să conduci. • • • Fritzie conducea, iar eu scrutam străzile. El mă pisa la cap cu cazul Short și gradul de locotenent pe care i-l va aduce acesta. Eu îi urmăream pe cerșetorii care nu-i slăbeau pe turiști, pe curvele care cântau la flautul cu gușă pe scaunul pasagerului, pe tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al puterii de care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști. Între zăpadă și cer nu este nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sensibil... făcu Leigh. — Ce? Te referi la Yani? Mi-a trecut definitiv. Adriana își îndreptă picioarele cu vârfurile întinse. — S-a mai întâmplat ceva cu Yani? întrebă Emmy curioasă. De ce eu aflu mereu ultima? Adriana oftă. — Nu știu de ce mă pisați cu chestia asta. I-am dat numărul meu de telefon săptămâna trecută și i-am spus să mă sune. — Și? — Mi l-a dat înapoi. Adriana încercă să pară extrem plictisită, dar prietenele ei o cunoșteau foarte bine: o chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
scapi, dar te ajung din urmă, o palmă ca un trăznet te pune la pământ și ei te calcă În picioare și te tăvălesc prin noroi și nu mai spui nimic, și nici ei nu mai spun nimic și te pisează și te biciuie cu palmele și te frământă prin noroiul negru ca nămolul și gâfâie și-ți smulg ceasul de la mână și dispar la fel de repede cum au apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tristă, Ruby o Întreba cu blândețe dacă vroia să discute despre asta, dar Întotdeauna Chanel o Îndeparta, ciripind „Lasă, nu te Îngrijora, sunt În regulă“. Ruby știa că era oricum, numai În regulă nu. Mai știa și că, dacă o pisa să-i vorbească când ea nu vroia, Chanel s-ar everva. Dacă n-ar fi salvat-o Ronnie, Chanel s-ar fi putut cufunda Într-o depresie de proporții. A intrat În magazin Într-o după-amiază, când se Întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
strada Strauss, se opri În fața vitrinei țipătoare a unei agenții de voiaj ultrareligioase, numită Aripile Vulturilor. Rămase multă vreme și privi reclama colorată a turnului Eiffel, fixată Între Big Ben și Empire State Building. De ele se sprijinea turnul din Pisa, iar lângă acesta era o moară olandeză În fața căreia pășteau trei vaci grase, cu ochi inexpresivi. Deasupra posterului scria: „Cu voia Domnului: VINO LA BORD - CĂLĂTOREȘTE CA UN LORD!“. Iar dedesubt, cu caractere folosite de obicei numai În cărțile sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceea, cumpărase o casă pentru mai multe familii, care renta cât două posturi, o investiție sigură la o atare creștere a prețurilor imobiliare - și fratele meu i-a speriat pe toți îngrozitor, când s-a postat pe turnul înclinat din Pisa în fața unei coloane, pe partea exterioară a balustradei, și-a desprins preț de câteva secunde bune mâinile, și-a desfăcut brațele și acolo sus, crucificat pe marmură, a plutit cât îți ții respirația, înainte de a coborî cu rânjetul lui, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
simplu la fotoliul acela și se lăsase să cadă în adâncimea pernelor. Ne privi cu ochi întunecați, schițând un zâmbet mic. Înaintarăm câțiva pași și fratele meu, cu același curaj care-l făcuse să-și desprindă mâinile de pe turnul din Pisa, i-a făcut cunoscută rugămintea noastră, spunându-i că tata a suferit un atac cerebral și că acum zăcea la pat. Nici nu mai voia să ne vadă și noi ne temeam că s-ar putea să nu supraviețuiască șocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
insuficient carbonizate. El va găsi mădularele piticului, înfipt ca un uriaș păduche lat în colivia oaselor mele. Îl va recunoaște după forma de dovleac micuț a craniului și după piciorușele lui de Mickey Mouse. Cu drugul de fier să-i piseze oscioarele. Praf să se aleagă de el! Pensiunea doamnei Pipersberg Descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H. Bonciu Fr. Werfel Niemals im andern, nie im ich zu Hause! Bestand und Nichts, zugleich wie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și după copaci. Pe urmă, artileria germană a Început să ne piseze. Postul de prim-ajutor a fost lovit În plin. Zgomotul era Înfiorător. Tremuram de frică, nu mi-e rușine s-o recunosc, și nu eram singurul. Cel de lângă mine a făcut pe el - vă rog să mă iertați, domnule, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În schimb, dacă mă las la voia Întâmplării, ie o minune, ie pagini și pagini care le umplu fără să știu. Chiar tu, Carlos, mi-ai dat ca sigur că io m-am născut scriitoreasă. — Uite ce ie, Ricardo - a pisat Pumita -, În locu tău, io aș asculta decât dă sfatu meu. Tre să fii cât poți dă atent la ce să edită. Gândește-te la Bustos Domecq, ăla care ie dân Santa Fe și i-au publicat o tărășenie, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după-amiaza aceea, a fost mutilat un număr vechi din Grafic; chiar În noaptea aceea, efigia baronesei, pusă În relief de fidelitatea unui dobermann pinscher, a prezidat insomnia tânărului. O săptămână mai târziu, Ricardo mi-a zis: „O franțuzoaică nebună mă pisează cu telefoanele. O să mă văd cu ea, doar m-o lăsa În plata Domnului.“ După cum vedeți, vă repet ipsissima verba spuse de persoana În cauză. Schițez prima noapte de amor: Ricardo sosește la reședința cu pricina; urcă vertical, cu ascensorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
preocupare era să-și taie venele. Guvernul vrea să introducă taxa pe ghiocei. Pătrunde alături de mine În lumea desfrîului și a poftelor trupești. VÎnd mochetă la preț incredibil. Un fost bărbat s-a măritat cu o fostă femeie. Turnul din Pisa s-a Îndreptat cu 21 de centimetri. Pe Hsing-Hsing l-au lăsat rinichii. Decupează acest tablou și du-te cu el la MYX. Rezultate catastrofale la bacalaureat. Materii fecale În frigiderul celei mai mari cofetării din Iași: 81 de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colaterale pe care, pe de altă parte, nici n-a avut eleganța să le inventeze, le omora fără să bănuiască o clipă că-s colaterale, și nici n-a fost auzit spunînd la megafon că iubește poporul sîrb În timp ce-l pisa din Messerschmidt. Wag the Dog, filmul din 1997 al lui Barry Levinson, În traducere cam liberă Înscenarea, șochează prin faptul c-a fost făcut avant la lettre, Înainte de basmul horror Kosovo, după An American Hero, o carte scrisă pe la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vizionăm și nunta trasă pe casetă de Florian ce-și filmează cam lasciv nora, aflăm că Mihăiță cînta la clarinet, Într-o discuție mai aprinsă Flo Încearcă să-i avarieze colonelului imaginea despre armata română la momentul 23 august, Îl pisează, Îl irită, făcîndu-l să se simtă inutil și imbecil, fata Îi scrie lui taică-su doar o ilustrată din America invitîndu-i Însă acolo pe socri pentru că pe Răzvan Vasilescu Îl iubește mai mult, ceea ce-i pune capac lui Niki care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Înverșunare. Ed plăti și porni cu mașina spre Queen of Angels. *** Bud White tocmai ieșea. Se Întîlniră la lift. White vorbi primul: — Mai dă-o dracului de carieră și lasă fata să doarmă! — Ce cauți aici? N-am venit să pisez la cap un martor. Las-o În pace! O să mai ai ocazii. — Am venit Într-o simplă vizită. — Exley, fata te-a citit. Nu poți s-o cucerești cu niște ursuleți de pluș. — Tu nu vrei să se lămurească odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu cine să merg.“ A închis. „Au început iar să sune să mă-ntrebe că de ce mă duc și cum de-i las să mă taie“, a spus, întinzându-se să oprească aparatul de radio. „De două zile mă tot pisează când una, când alta.“ „Sunt îngrijorate.“ „Îngrijorate, pe naiba! N-au ce face! Și pe urmă nici nu vreau să văd pe nimeni și nici să stau de vorbă despre asta.“ Au tăcut un timp. Se simțea obosită de drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se culcă cu ea sau cu alta, între ele n-ar exista, după teoria ei, vreo diferență, nici chiar din punctul de vedere al sexului Îcare oricum nu există), și ar face, prin urmare mai bine să nu-l mai piseze cu întrebarea dacă o iubește; cine este ea? Să mai spună ceva după această întrebare? Aproape nu avea îndoieli. Doar cu greu a fost convinsă că mai important nu este ce ți se întâmplă efectiv, ci ideile, stările cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se supere pe ea ori să-i impună punctul lui de vedere. Prin felul ei de a fi, Ioana Sandi era un spectacol. „Bine“, îi zicea Ioana Sandi, „acum bătrâna s-a dus, ședința aia a trecut, nu vă mai pisează nimeni sau, cel puțin, așa sper, de ce nu te destinzi? De ce nu dai drumul gândurilor și sentimentelor tale, de ce nu te arăți vioi și exuberant, cum bănuiesc că ești, de ce nu faci nebunii, ca mine?“ Andrei tăcea. „N-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
meu îi sclipeau ochii, ca de o mare bucurie. Stătuseră de vorbă, dar n-am aflat niciodată despre ce.“ „Du-ți mâinile la ceafă și saltă-ți puțin părul. Așa, în lumina asta.“ „După seara aceea a început să mă piseze cu sfaturi, să-l îndemn pe unchiul meu să facă un testament și alte chestii din astea. Ridicam în continuare din umeri, nu-mi păsa mie de așa ceva. Îl simțeam încordat, credeam că e doar nemulțumit că nu-i urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]