1,034 matches
-
din Ținutul Cernăuți al Principatului Moldovei. Aici a avut o moșie boierul moldovean Dumitru Barnovschi, mare paharnic (1597) și apoi mare postelnic (1598 - 20 decembrie 1606). El a fost înmormântat în biserica din satul Toporăuți, ctitorită de el, după cum arată pisania . În această localitate, s-a născut și a crescut viitorul domn al Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, fiul boierului Dumitru Barnovschi. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți și Șipote Mănăstirii "Adormirea Maicii
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
tinda femeilor. Turnul a fost adaus înainte de 1751, posibil la data inscripției de pe ușa intrării, la 1667. Tâmpla bisericii a fost pictată în primăvara anului 1760 de pictorul itinerant Alexandru Ponehalschi. Pictorul surprinde date importante despre acest moment în două pisanii de pe tâmpla iconostasului. Se poate că aceasta s-a împlinit cu ocazia unor reparații. Lucrările de reparație sunt sugerate de lemnul mesei moșilor de sub streașina de nord, care a fost datat din 1764. De asemenea, mai multe danii de carte
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Cârste, iar ca paroh slujea preotul Ioan Mandașevschi. În anul 1895 a fost numit ca paroh preotul George Berariu, născut în 1854 și hirotonit preot în 1882, care slujea aici și în 1907. Biserica "Sf. Gheorghe" din Costâna are o pisanie cu un text în limba română cu caractere chirilice.
Biserica Sfântul Gheorghe din Costâna () [Corola-website/Science/321459_a_322788]
-
în temnița "[...] de când a murit Pătrașco voievod (Pătrașcu cel Bun, 1557 "n.a.") ... până ce a ieșit răposatul Petru voievod (Petru cel Tânăr, 1568 "n.a.") din Țară Românească și când am stat domnia mea domn a toată Țara Românească" . În textul unei pisanii puse pe o fântână din Ocnele Mari este consemnat că "[...] am fost in pribegie în Țară Arăpeasca 20 de ani si in Alep 14 ani, ca într-o închisoare [...]" Mai probabilă, în opinia istoricilor, este însă cea de a doua
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
pronaosul având și rol de gropnită pentru "conița Stanca" nepoata lui Constantin Brâncoveanu. Casa zisă a doamnei Bălașa, cu inscripția ce o datează la 1650 se datorește transformărilor făcute de N.Brătescu la 1852, prilej cu care s-au adus pisania de piatră a jupânului Manea Clucer, pisania încastrată pe fatada sudică a casei numită "a Bălașei" și piatra de mormînt a acesteia, considerând că în acest fel îi va crește importanța. Această construcție este tratată arhitectural ca niște adevărate chilii
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
conița Stanca" nepoata lui Constantin Brâncoveanu. Casa zisă a doamnei Bălașa, cu inscripția ce o datează la 1650 se datorește transformărilor făcute de N.Brătescu la 1852, prilej cu care s-au adus pisania de piatră a jupânului Manea Clucer, pisania încastrată pe fatada sudică a casei numită "a Bălașei" și piatra de mormînt a acesteia, considerând că în acest fel îi va crește importanța. Această construcție este tratată arhitectural ca niște adevărate chilii mănăstirești, cele 4 încăperi dispuse în șir
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
fără etaj, este de formă paralelipipedică, având patru camere dispuse câte două de-a lungul unui colidor central. Pardoseala este de cărămidă roșie, iar bolțile sunt "în cruce". Ca o curiozitate, Casa Bălașa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului. Foișorul, a cărui ruine sunt situate la 60m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface construcția, din zidărie, astfel devenind un superb
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
vechile lor posesiuni din Constantinopol, dar și cartierul venețian din Constantinopol dacă aveau să trimită ajutor rapid și eficace pentru recucerirea cetății. Genovezii puteau să adune mărfuri, cereale din imperiu și să le vândă liber. În plus, numai genovezi și pisani aveau dreptul de a face comerț în Bazinul Pontic. Aveau ca interdicție să vândă aur și argint , căci nu puteau scoate aur și argint din imperiu fără acordul împăratului. La sfârșitul tratului urmează și privilegiile negustorilor bizantini, având dreptul să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mitropolitului Grigorie Roșca, să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de Roman, Macarie (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, ca să zidească o nouă biserică în stilul obișnuit al epocii. În construirea bisericii, episcopul Macarie a fost ajutat de logofeții Ioan și Teodor Balș. Mănăstirea Râșca a devenit metoc al Mănăstirii Probota. Biserica construită era de dimensiuni modeste și avea
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
radical înfățișarea biserici lui Petru Rareș. El a dispus repararea pe cheltuiala sa și a celorlalte corpuri ale mănăstirii: chiliile și clopotnița, precum și zidul înconjurător. Pe peretele sudic al pridvorului, deasupra ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie cu caractere slavone, având următorul cuprins: ""Cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început acest pridvor și cu stăruință s-a zidit în numele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cu zidirea și cu ordinul dumnealui Costea Băcioc, mare
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
precum și pe episcopul Macarie. Tot în timpul egumenului Isaia s-au construit și actualele chilii de pe latura sudică și estică, lărgindu-se totodată și vechea trapeză din 1765. Cu prilejul acestor lucrări, s-a amplasat pe peretele sudic al pridvorului o pisanie cu caractere chirilice, având următorul text: ""Întru cinstea și mărirea sfântului ierarh Nicolae, patronul acestii monastiri, la anul 1827 în zilele preasfințitului mitropolit Veniamin Costache, cu osărdia și cheltueala preacuviosului arhimandrit Kir Isaia egumenul acestui sfănt lăcaș care sau prefăcut
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
să cunoscŭ și păn' într-acéște vremi. Și odihnindŭ Ștefan vodă acolo cu oștile sale și râvnindŭ cu nevoință a să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă”." În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai
Ținutul Vasluiului () [Corola-website/Science/334499_a_335828]
-
acolo cu oștile sale și râvnindŭ cu nevoință a să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă”." În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul
Ținutul Vasluiului () [Corola-website/Science/334499_a_335828]
-
părintelui paroh ... Pictura în frescă s-a executat de către pictorul Roman Valeriu, ajutat de Faur Mihai și s-a sfințit azi 29 iunie 1997, de către p.s. Gherasim, episcopul Râmnicului”". Biserica a fost așadar ridicată în anul 1822, fapt susținut de pisania veche, copiată cu multă vreme în urmă, și care avea următorul conținut: "„Această sfântă și dumnezăiască biserică, ce să prăznuește hramul Sfinților Voivozi s-au făcut la l[ea]t 1822, de Vasile Tecioiu și Boieri Radu, ajutorând și ceilalți
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
ajutorând și ceilalți lăcuitori ...”". În forma prezentă, biserica a fost modelată la sfârșitul secolului 19, inspirată de modelul fixat la biserica de lemn din Măgureni în 1887, care imită bisericile de zid din zonă. Evenimentele din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice, de la 1896. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează mai degrabă
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Istoricul Bisericii de lemn, Sfântul Gheorghe, cătunul Boașca, sat Frâncești, comuna Peștișani, județul Gorj Biserica a fost construită în anul 1823, sub arhipăstoria episcopului P.S.Calinic (1823-1855), dezvoltată ca dimensiune așa cum există și astăzi. Pisania bisericii, scrisă cu litere chirilice: „Această sfântă și Dumnezeiască biserică s-au făcutu la leatu 1823, cu toată cheltuială și osteneală, și toată din lemn, a dumnealor postelnicul Ioan Brădiceanu și cu a lu(i) Co(n)standin Tivig; au
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
ajutorat logofătul Frumușanu (și) Logofătul Șerban Brăiceanu și a (dumnea)lor care se vor așeza în pomelnicele (și) Co(n)sta(n)din Apostoiu; au lucrat cu mâinile den început prin săvârșitu și cu tot satul+Deaconul Zamfir, zograf, 1823”. Pisania bisericii nu menționează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 și dacă Boașca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii. Din declarațiile Legioarei Mocioi și ale Nataliei Coteț, ambele descendente ale familiilor preoțești care au
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
pentru acest lăcaș realizarea picturii. Întreg interiorul bisericii este pictat cu scene biblice din Noul Testament, de către pictorul popular Popa Gheorghe din Șerbeni. Nu se știe însă nici cine a sfințit-o, nici data sfințirii. În altarul bisericii poate fi citită pisania: „Această Sfântă Biserică s-au lărgit în anul 1848, s-au gătit cu zugrăvit cu tot, 1851 noimebrie 1 în zilele înălțatului împărat Iosif I și a mării sale Vlădica Alexandru Suluț, fiind protopop Eparhii Mihail Crișan și parohu satului
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
după cum afirmă Aron Pumnul în lucrarea despre proprietățile Mănăstirii Putna apărută la Cernăuți în 1865. Biserica veche de lemn din Frătăuții Noi a fost construită în jurul anului 1744 și se află astăzi în cimitirul satului. Dorinel Ichim menționează existența unei pisanii la această biserică, dar nu o datează. Conform acesteia, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc. Lângă peretele absidei laterale sudice a bisericii se află o cruce
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
în comuna Sagna. Abia în aprilie 2004 a fost reînființată comuna Gâdinți, în urma unui referendum. Biserica “Sf. Dumitru” din Gâdinți a fost construită între anii 1806-1812, având drept ctitori pe marele vornic Dimitrie (Emanoil) Bogdan (+1820) și soția sa, Georgeta. Pisania aflată în biserică are următorul text: "„Această Sfântă Biserică este ridicată în anul 1812 de Emanoil și Georgeta Bogdan”". La construirea edificiului a fost folosită piatra adusă din zidurile Cetății Noi a Romanului, zidită de Ștefan cel Mare (1457-1504) pe
Biserica Sfântul Dumitru din Gâdinți () [Corola-website/Science/321745_a_323074]
-
în fața tendințelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine de la întemeietoarea acestei familii , boieroaica Păușa. Un document datat 15 ianuarie 1695 vorbește despre vânzarea unei livezi la Păușești-Măglași. Este prima dată când într-un document apar
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
decorului, care întrec pe cele de la foarte bine păstrata biserică de lemn din Jupânești, una dintre cele mai valoroase biserici de lemn din Muntenia. Momentul renovării acestui lăcaș în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare: "„Cu vrerea Tatălui și cu a Fiului și S[fântului] Duh amin, ridicatusau această sfântă și Dumnezeiască biserică din nou din temelie întru ci[n]stea și lauda hramurilor a Duminici[i] Tuturor Sfinților și la Buna Vestire
Biserica de lemn din Cerșani Vale () [Corola-website/Science/322769_a_324098]
-
joc de asize de cărămizi aparente și casete de tencuială, având două rânduri de firide despărțite de un brâu simplu de cărămidă. Pictura interioară, de dată recentă, nu mai păstrează decât în spirit pe cea originală. Astfel, tabloul votiv și pisania îi prezintă pe presupușii ctitori din relatările celor ce văzuseră vechea frescă. În partea de nord a bisericii, spre șosea, în 1964, încă mai puteau fi zărite ruinele unor construcții aprținând fostelor chilii. Anul presupus al construirii lăcașului este 1647
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
ot Ruda și Curtișoara". Același cognomen avea să-l poarte și cel de-al doilea său fiu, Chirca postelnic, moștenitorul domeniului Curtișoara. Este posibil ca numele de "Ghica" să fie o interpretare greșită a aceluia de "Chirca" din cauza deteriorării vechii pisanii și a rescrierilor succesive. Cu toate acestea, în textul unei inscripții a unei icoane a Maicii Domnului datată 1624-1625 aparținând bisericii satului Rudeni, moșia de baștină a boierilor Rudeanu, criticul de artă G. Teodorescu descifra în 1929, într-o listă
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
temelie de piatră, având formă de corabie, cu panțe repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie. Monumentul istoric este construit în anul 1779, în timpul domnitorului Constantin Moruzi; așa cum se menționează în pisania aflată deasupra intrării, fiind a doua biserică construită în oraș. O altă ipoteză referitoare la anul construcției face referire la o dată mult mai veche; în anul 1779 ea fiind de fapt reconstruită. Ultimele cercetări făcute de pr. paroh Ifrim Cătălin
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]