1,180 matches
-
avea ochi pentru nimeni și nimic în afară de Lea, ai fi putut să-i dai și rahat să mănânce și n-ar fi băgat de seamă. Când am coborât din mașină, noi ne-am depărtat îndată de ceilalți și ne-am pitit în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dar mai pe urmă, pentru maică-mea și unchiu'. EMMA: Pe ei cum i-ai omorît? ION: La o nuntă, cu secera. Zice unchiu': lasă Ioane, și nu mai fi supărat că nu știu ce... Atunci am băgat secera-n ei. Se piteau bine, nu-i bănuiam. Dacă nu venea Taica... Scoate un fluier.) EMMA: Ioane! ION: Da. EMMA: Tu ești nebun? ION: Sînt. De cîțiva ani. EMMA: Bine. Dar să nu cînți, că-l scoli pe bărba-tu-meu. ION: Aha, ești măritată? EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele - și țipă și la mine, fiindcă, dacă stau să mă gândesc mai bine, descopăr că, în tip ce Hannah se pitește în spatele mamei, eu unul mă refugiez drept în spatele acuzatului. Ei, hai că-i pură fantezie, parcă-i luată dintr-un dosar de caz, nu? Nu, nu, nu e vorba de tatăl altcuiva, ci de-al meu, el e cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Păvălache și Greuceanu și care era scopul lor; însă era clar că incinta galbenă suferise unele transformări, ca de pildă în cazul ferestrelor asimetrice și puțin ridicate față de nivelul ochilor. N-am înțeles la ce ajuta asta. Într-un ungher, pitit sub un frigider antic, am văzut un aparat complicat, care după toate probabilitățile era un automat de apă conectat la un rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicațiile de pe spatele mașinăriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie 1963, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și în stânga, ar arunca scandalul în familii, ar grăbi dizolvarea Societății - ar trebui ucis ca un câine turbat. Dacă într-o bună dimineață oamenii ar începe să-și poată citi gândurile unul altuia, toți ar umplea pădurile și văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare în câte o ascunzătoare nebănuită. Societatea s-ar desființa și rasa omenească ar pieri în curând. Femeile caste, din lipsă de temperament, au mai puțin dezvoltată pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite în conștiința lor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am văzut pe tata fugind înapoi, iar în spatele lui, se auzeau mai multe tropăituri. Mi-am dat seama că după tata veneau mai mulți oameni. Întâi a apărut tata, ușor gâfâind, a luat bastonul în mâna dreaptă și s-a pitit dincolo de poartă, la întuneric. Imediat după el a apărut în fugă o șleahtă de indivizi care, cum ajungeau în dreptul porții, cădeau ca secerați, iar tata, în clipa următoare îi binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nebunu”. Acest Popa era frizer și avea casa și frizeria pe strada Socola, cam vizavi de școala unde învățam noi carte. Livada din spatele casei se întindea până în fundul grădinii lui Țuți, care stătea pe strada Arapului. După ce se înnopta, mergeam pitiți printre meri, spre unul, care era văratic și avea merele foarte dulci. Ne umpleam sânul cu mere, pe care le mâncam în tihnă apoi, ascunși în tufele de cătină. O dată, Popa Nebunu era cât pe ce să ne prindă. A
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
treabă, nici măcar nu ne-a dojenit. În schimb, de la tata lui Victor, care avea o fâșie de pământ cu legume și niște pruni în dreapta casei lui Țuți, am încasat o dată un lat de hârleț în fund. Nu știam că stă pitit după niște tufe de fasole. M-am apropiat de pom, avea niște prune mari, albe, mi se pare că se numeau avrame și am luat una pe care o gustam cu plăcere. Când să mai iau câteva, a apărut tata
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pline de păienjeniș, lada vămii, cântarul, sacii și-n cele din urmă oamenii se prindeau în ritmul acela care înveselea lumea, zvonind că toate au pornit, iar ciclurile se întemeiază. Cărunțind-o cu licheni, trecuse vreme peste moara care se pitea în gropul cu arini. Dar, la sfaturile care se încingeau acolo, îmbătrânea și acuma lumea de mirare. Mai ales când afară cântau ploile, pe măsură ce roata lopăta, timpul se închega, picurând în durata vorbei. Se încrucea tot natul de minunile ce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tot mereu și o vulpe care era cu flori și un băiețel. El a încercat să fugă și să facă gunoi da nu a reușit. Totu era de-adevăratelea. Atunci a fugit cu Luminița până la o stradă și s-a pitit. Vânătoru s-a îmbolnăvit de la furnici și-a murit dup-aia. Și băiețelu cu vulpea l-a îngropat da pe urmă pe mormântu lui s-a făcut numai gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pipiță, 2-0. Se repetă. Nu se repetă nimic. Migu și Pipiță au început să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul a aruncat mingea greșit, până la mine, eram singur, la pomană, 3-0. Portarul și-a pus mâinile-n cap, mingea se pitise sub Wartburg-ul lui Florea de la parter. Acum du-te după ea, a urlat Migu, se vedea oftica. Cristos a încercat din nou să-mi treacă mingea printre picioare, de data asta n-a mai fost aut, pasă la Bebe, 4-0
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre cea de-a doua. Așa că am supus-o la niște teste ca să ne dăm seama, atunci ori niciodată, cine are dreptate: am fugit în zigzag, apoi invers, ne-am târât pe burtă, am mers în patru labe, ne-am pitit și i-am zis uș: nimic, orice am fi făcut, ne urma peste tot. Avea și viteză. Era un câine rotund. Pipiță însă avea și el dreptate: era totuși o lună, mai întâi că știa el și știam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ne mutaserăm deja în Dristor, ori pentru că nu le plăcea cartierul - prăfos, murdar, nou -, ori pentru că mi-a trecut prin cap o teorie bălmăjită care se sfârșea cu de ce?, n-au mai trecut să mă vadă și s-au pitit probabil prin borcanele de muștar ale altor țări, continente sau lumi. Așa trebuia să fie, n-am ce să explic mai mult. Oriunde s-ar afla acum, sunt convins că și ei, și nevestele lor fac bine. Și nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-l abandonez pe Rahan cu păpușile și pterodactilii lui și s-o ușchesc afară. Să nu care cumva să credeți că-mi acord vreo șansă, că vreau s-o tund din fața mamei și a lui Filip și să mă pitesc pe după Wartburgul lui Florea ca să stau acolo până vine noaptea și se termină capitolul. Nu, mi-am jurat să nu mai fentez pe nimeni, iar dacă la etajul doi vă voi spune că o să sun la ușa lui Migu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niciodată de ele. CÎnd am ajuns la ghișeul de bilete, Jerry m-a Împins mai bine În buzunar, așa că n-am apucat să văd afișele și n-aveam nici cea mai mică idee ce film e În program. Am rămas pitit așa cît și-a cumpărat o cutie de floricele și o Cola, după care ne-am dus pe rîndul din față. În afară de noi, erau doar cîteva persoane În toată sala. Filmul a Început aproape imediat și, ghinion curat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi simțurile, lăsîndu-le pradă iluziei. Mă îndrept spre gura peșterii din insula de smarald, în jurul deschiderii aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
contractul pentru o sumă considerabilă, pe doi ani, mai departe va vedea! Lucrurile au mers repede. Amândoi erau grăbiți. După ce termină cu actele, plecă cu mașina "în cercetare" și, pe lângă Văleni, se opri la Bucura, un sat cu case frumoase, pitit la o poală de pădure. Norocul îi surâse. Undeva, pe o colină, zări o casă cu parter, etaj și mansardă cu lucarnă, cu livadă. Mai văzuse și alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Radu, care sosise mai devreme de la Constanța îi aștepta în gară. Părea deodată întinerită, ca o soră a lor. Emana o fericire deplină. Erau primii ei născuți, ce putea fi mai frumos! Ceva mai încolo o vede pe Ana, micuță, pitită într-un scaun cu un caiet de schițe în fața ei, ca de obicei, pe care desigur, până la Bușteni, îl va umple. Prindea instantanee de pe fereastră, din fuga trenului, ceva care-i atrăgea atenția sau figurile celor din tren. Alice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
genericul de la Dallas. „Totul e Jethro-Tull-izat!“, strigă un tip, încântat la culme. Fiecare cotitură muzicală e primită cu hohote de râs și aplauze cu mâinile ridicate deasupra capetelor. „Vino și aici!“ Bis-ul este cerut aproape cu furie, iar Anderson, pitit după scenă, se întoarce în forță. Apoi, Jethro Tull pleacă în spatele scenei, la cabine. Zeci de fani îi așteaptă, fâlfâind afișe pe deasupra capetelor, pentru autografe. Anderson apare ultimul. „Ian, te-am așteptat 30 de ani! Vino și aici!“, strigă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
un fost membru al Societății Timișoara și că a plecat speriat de lipsa de democrație în primele două cazuri, și de angajarea secesionistă, prin colaborări cu servicii străine, în al treilea. Nici până astăzi nu pricep de ce, totuși, nu a pitit pe undeva o armă compromițătoare în sediul Societății, prin care ar fi putut cu ușurință să ne însceneze ceva care ar fi justificat arestarea noastră. Probabil că aceia care l-au trimis aveau în vedere doar compromiterea Societății și nicidecum
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, tel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, tel. 0253/131924 PITEȘTI Librăria Casa Cărții, Bd. Republicii, bl. G1, parter, tel. 0248/214679 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului nr. 1, tel. 0261/717503 SIBIU Librăria Polsib, Șos. Alba Iulia nr. 40, tel. 0269/210058 SUCEAVA Librăria Casa Cărții, str. N. Bălcescu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-a ademenit îndată... Ne-am așezat și am rămas o vreme în contemplare... Priveam din când în când la bătrân. Se vedea ușor că poartă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Iașului” din anul 1936. Îl salut cu condescendență și n-am încotro... îmi văd de drum. În scurtă vreme dau buzna pe poarta Grădinii Botanice. Străbat aleile ei cu pas vioi și la un moment dat zăresc mănăstirea sfântul Atanasie, pitită printre vii în umbra dealului Muntenilor. Mă apropii de ea cu spusa lui Nicolae Iorga din 1907 în minte: „O mână de călugări a ridicat aici în codrii Iașilor un schit din scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232/270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232/412712 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, tel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, tel. 0253/131924 PITEȘTI Librăria Casa Cărții, Bd. Republicii, bl. G1, parter, tel. 0248/214679 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului nr. 1, tel. 0261/717503 SIBIU Librăria Polsib, Șos. Alba Iulia nr. 40, tel. 0269/210058 SUCEAVA Librăria Casa Cărții, str. N. Bălcescu
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
casă tot ce găsea : bucățele de pâine, și petice, și hârtiuțe, și dopuri de sticle, și scobitori... Ce nici nu ți-ar fi trecut pân cap, ea aduna și strângea într-o boccea, își făcuse, așa, o bocceluță și o pitea. Ea știa unde-o pitea, de nu o mai găsea ăilanți, să-i dea de urmă. Vezi că tot mai ținea ea minte ceva, dacă își mai aducea aminte de bocceluță. — Sunt necăjită cu Muti, mă tem că s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]