2,526 matches
-
pacientului. Terapeutul explică aceste reguli pacientului. De exemplu, Martine și-a fixat drept obiectiv să "spele o mașină de rufe". Confruntată cu amploarea sarcinii, ea se blochează. Terapeutul și Martine definesc atunci împreună patru etape succesive: să ducă lenjeria în pivniță, să le separe pe cele albe de cele colorate, pe cele de bumbac de cele din alt tip de țesătură, și să înceapă cu rufele cele mai urgente. Martine îndeplinește câte o etapă în fiecare zi, până la realizarea completă a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiecare filă, dând la iveală detalii nemaiștiute din viața sa: istoria vizitei făcute de copilul Ioan Părăian, la numai șase ani, alături de părinți, lui Petrache Lupu din Maglavit, întâmplări domestice pline de umor („cum am căzut în chimniță” - adică în pivniță - sau „cum m-am suit pe casă”). În a doua jumătate a cărții, ne spune povestea unui bulgăre de zăpadă. Când primăvara mijise chiar și în zona montană a Sâmbetei, părintele a primit din partea cabanierului un dar din dar. Niște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a-i pune la curent cu intențiile sale, purcese numaidecît să-și culeagă rodul șireteniei lui diabolice. Apucîndu-și sapa ascuțită, începu să taie o gaură în trupul balenei, cam înapoia aripei dorsale. Ai fi zis că-și sapă o pivniță chiar în mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sînul familiei lui, ceea ce era și mai îngrozitor! Tîlharul acesta era Demonul vîrît într-o sticlă: destupînd-o, din ea a țîșnit Demonul și i-a mistuit casa! Din motive de economie, foarte înțelepte și chibzuite, fierarul își instalase atelierul în pivnița locuinței sale, făcîndu-i însă și o intrare separată; tînăra și iubitoarea lui soție obișnuia să asculte, cu bucurie, nu cu nervozitate, puternicele lovituri ale ciocanului mînuit de brațul tînăr al bătrînului ei soț. Ecourile lor, înăbușite de atîtea ziduri și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe bătrînul fierar, mai mult decît nefolositor acum, să-și aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul? Loviturile de ciocan deveneau din ce în ce mai rare în pivniță și se auzeau din zi în zi mai stins; nevasta ședea înghețată la fereastră, cu ochii lipsiți de lacrimi, privind fețele plînse ale copiilor; foalele se dezumflară, forja se umplu cu cenușă; casa fu vîndută; mama se nărui sub iarba
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stupeau pe șleau: ’tui dumnezeii de balaur”. (Mihail COSMA - Chiaburul. În: Flacăra, nr. l0 (62), 12 mart.) * „Fiecare casă Își are povestea eiă Aici locuiește un tovarăș de la „Dermata” Chipul lui tăiat În piatră de mic Îl cunosc de când În pivniță la noi citea cărți ciudate cu tata. (Ă). Mai Încolo, o muncitoare de la tutun, cu părul auriu, plin de vânt și soare apoi câțiva funcționari, o bătrână, un student și cântecul meu tânăr și mare. Uite prietene, din acest cartier
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
toate” sau familială (care vă permite să aveți legume tot anul și într-o cantitate suficientă pentru a putea face și conserve din ele), aveți nevoie de 80 până la 100 de metri pătrați de teren de persoană, precum și de o pivniță pentru a depozita legumele. De reținut și că grădina completă are în mod normal și pomi fructiferi: meri, peri, pruni și arbuști cu fructe roșii. Pomii fructiferi Este de preferat să fie plantați la marginea grădinii, dacă este posibil pe
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
îngrijire celor care nu se mai puteau adresa oricărui medic. Era vorba de francezi, români sau imigranți de alte naționalități care trăiau în clandestinitate, în Parisul sub ocupație germană, ascunși și în locuințe ce nu erau ale lor, în mansarde, pivnițe, șoproane, fără acte de identitate sau cu documente false. Erau bolnavi sau răniți care aveau nevoie, fără teamă de a fi denunțați, de îngrijire medicală. Unii chiar scăpaseră din ghearele nemților după ce fuseseră arestați. Astfel, îmi amintesc de ieșeanca Irina
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a lupta cu inamicul în regiuni infestate. Femeile tinere îi observă, le întâlnesc privirile, zăresc primele trepte ale scării care se pierde în tenebre și întorc ochii, ca niște copii care ar cuteza să facă primii pași pe scara unei pivnițe. Pe un drum transversal, care vine dinspre nord, se vede apărând o lungă dâră de praf: o companie trimisă în recunoaștere. Un blindat ușor, o mașină de teren, soldați care sar deja din ea, aleargă spre mulțimea adunată la răspântia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înfăptuit colectivizarea agriculturii cu pistolul, distrugând oamenii și tot ce întemeiaseră ei în satul ardelenesc, victima este Carol Măgureanu, ultimul fiu al unei familii de țărani gospodari, care s-a salvat de la moarte petrecându-și toată tinerețea închis, ascuns în pivnița casei părintești. Radu pozează el însuși în victimă - i-a fost incendiată casa în care voia să-și petreacă anii de pensie, în satul pe care îl colectivizase și care, evident, îl refuză și nu îl iartă, Măgureanu a devenit
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
A doua zi era rândul feciorului cel mare. Ca un viteaz a stat toată ziua, a îngrijit oile cumsecade, dar noaptea s-a plictisit rău de tot, de singurătate. Ce s-a gândit, că dacă-și aduce ceva vinișor din pivnița tatălui, o să treacă noaptea mai ușor. Dar sa înșelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil și numai cântatul cocoșilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o oiță în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
venit și s-a plâns mamei că făcând datorii la cârciumă, Gheorghe a obligat-o să vândă casa și acum a rămas pe drumuri. Deocamdată trăia din mila noilor proprietari care o mai lăsau să doarmă într-un colț din pivniță. Cu timpul, vârsta, noile condiții de trai au împiedicat-o să mai poată fi de ajutor la spălat, pentru mama. Cu toate acestea, periodic, venea să vadă ce mai facem. Slăbise mult, nu prea avea cu ce să se întrețină
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
scula dimineața ca să-i pregătească soțului ei micul dejun și pachetul pentru prânz, apoi marina o pulpă de miel cu vin și usturoi. După-amiaza făcea cârnați de casă, condimentați cu chimion dulce, și Îi atârna deasupra țevilor de Încălzire din pivniță. La ora trei Începea să pregătească cina și doar În timp ce aceasta fierbea Își Îngăduia să ia o pauză, șezând la masa din bucătărie și consultându-și cartea de vise, ca să afle semnificația viselor din noaptea precedentă. Niciodată nu erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton ca să cumpere pepeni galbeni și-l Învăța pe Milton cum să-i aleagă pe cei dulci, uitându-se după Înțepături mici, făcute de albine. Mai Încolo, pe Trumbull, locuia doamna Tsatsarakis. Întotdeauna mă ruga să-i aduc bere din pivniță, gândi Milton. Nu mai putea urca scările. Pe colțul dintre Sterling și Commonwealth era vechiul Templu Masonic, unde, Într-o după-amiază de sâmbătă, cu treizeci și cinci de ani În urmă, Milton ieșise al doilea Într-un concurs de scriere literă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încărcătură purtată de cinci corăbii reprezintă 30 de milioane de sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acolo mă opream și Începeam să mă rog pentru ei. Despre noua casă Îmi amintesc cum spăla mama mereu câte ceva și cum făcea curățenie generală. Odată, când tata era plecat la vânătoare, ea a făcut o curățenie pe cinste În pivniță și a ars toate lucrurile care n-aveau ce căuta acolo. Când s-a Întors tata și s-a dat jos din cabrioletă smucind calul, focul ardea Încă În drumul care trecea pe lângă casa noastră. I-am ieșit În Întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dat jos din cabrioletă smucind calul, focul ardea Încă În drumul care trecea pe lângă casa noastră. I-am ieșit În Întâmpinare. Mi-a dat pușca și s-a uitat la foc. — Ce-i asta? a Întrebat. — Am făcut curat În pivniță, dragă, i-a răspuns mama de pe verandă. Stătea acolo zâmbindu-i. Tata s-a uitat la foc și a dat cu piciorul În ceva. Apoi s-a aplecat și a cules ceva din cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
verandă. Stătea acolo zâmbindu-i. Tata s-a uitat la foc și a dat cu piciorul În ceva. Apoi s-a aplecat și a cules ceva din cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-a zis. M-am dus până În pivniță și m-am Întors cu o greblă, iar tata a trecut-o prin cenușă cu mare grijă. A scos niște topoare de piatră, niște cuțite pentru jupuit, tot din piatră, unelte din care se fac vârfurile de săgeți, niște bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
drum și toate casele mici de lemn de la marginea orașului se coceau În soare. Un copac făcea umbră pe veranda din spatele casei lui Fontan și acolo stăteam eu, la o masă, iar madam Fontan mi-aduse o bere rece din pivniță. O mașină ieși de pe șoseaua principală și Întoarse pe drumul lăturalnic, oprindu-se În dreptul casei. Doi bărbați se dădură jos din mașină și intrară pe poartă. Băgai sticlele sub masă. Madam Fontan se ridică. — Unde-i Sam? Întrebă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cărțile, Îi explică din nou lui madam. — Tu scrii cărțile? mă-ntrebă madam. — Câteodată. — Aha! O! Dumneata le scrii. Aha! Ei, păi și asta tre’ să-ți facă foame. Mangez! Je vais chercher de la bière. Am auzit-o coborând În pivniță. Fontan Îmi zâmbi. Era foarte tolerant cu oamenii care nu aveau aceeași experiență și cunoaștere de viață pe care o poseda el. Când se-ntoarse André de la spectacol, noi eram Încă În bucătărie și discutam despre vânătoare. — De ziua muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu zece ani... mai aproape de personajele sale. în orice caz, textul nu are nici un rid; ca simbolică a timpului netimp și a eului ca sumă de milenii, "cutia cu bătrâni" ne cheamă din cufărul infinit, ascuns, cum spunea Jung, în pivnița ființei noastre. Căci omul cu etaje știe foarte bine că, fără subterane, acoperișul n-ar fi cu putință. P.S. Septembrie 2005. Uite că au trecut alți zece ani de la rândurile de mai sus și nu știu cum se face dar amândoi împricinații
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să te creadă periculos." M-am dus cu toată timiditatea mea, din curiozitate. O casă cu trei etaje, subțire și înaltă ca un joben, cu o scară învîrtindu-se în loc, păsări și oameni peste tot. Voci care întrebau de la acoperiș la pivniță: "Cine-i acolo?" Apoi un tril de pian și apoi o ocară care n-avea înțeles. Însoțit de Irina, am intrat într-un salonaș, și, la intrarea mea, am auzit cele patru uși ale camerei închizîndu-se în grabă. Am început
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când spunea câte o vorbă: "Fantastic!" "Năprasnic!" "Bombastic!" Își întărea astfel moliciunea galbenă prin cuvinte energice. Am plecat cu frică să nu strivesc păsările și oamenii, amețit, învîrtindu-mă pe scara învîrtită, pe când, pe deasupra capului meu, reîncepuseră conversațiile dintre pod și pivniță. În poartă, Irina îmi spuse: "A apărut luna!" Vorba mi se păru fără nici o noimă. Irina vorbea deseori de rudele ei și totdeauna le critica sau se amuza pe socoteala lor. Nu o dată punea în mișcare scene hazlii. Am avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
erau robuste și că poarta - cum văzuseră cu toții mai înainte - era solidă și ar fi rezistat multă vreme; arătă într-un colț al încăperii o deschizătură în podea acoperită cu un grătar, explicându-le că pe acolo se cobora în pivniță, unde erau conservate provizii ce le-ar fi permis să reziste chiar și la un asediu mai lung; în afară de asta, pivnița era construită deasupra unui torent subteran, de la care un mic puț le permitea să ia oricând apă. Cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
colț al încăperii o deschizătură în podea acoperită cu un grătar, explicându-le că pe acolo se cobora în pivniță, unde erau conservate provizii ce le-ar fi permis să reziste chiar și la un asediu mai lung; în afară de asta, pivnița era construită deasupra unui torent subteran, de la care un mic puț le permitea să ia oricând apă. Cel care construise reduta fusese prevăzător și prevăzuse și o mică provizie de arme, un cuptor cu horn îambele se găseau la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]