1,291 matches
-
mare, Iată și brândușa-apare, Toporașii, viorele, Îndrăznesc de ies și ele. Toate sunt flori curajoase, ... Citește mai mult Stratul moale de zăpadăLasă-ncet să se-ntrevadăVestitorul cel frumos, Ivit domol, cam sfios.Frigul este încă mare,Covorașul nu dispare,Dar plăpândul ghiocelIese ca un clopoțel.Este firav, curajos,Foarte mândru, bucuros,Este primul vestitorși al primăverii sol.Își dorește cu ardoareRaze calde și mult soare,Pentru că el știe bine,Că te bucură pe tine.Văzându-i curajul mare,Iată și brândușa-apare
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
în Ediția nr. 2254 din 03 martie 2017. Cu sfială și curată, Floarea albă, delicată, De sub plapuma cea moale, Ar dori raze de soare. Frunzulițe se ridică Pe tulpina-i mititică, Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește. Cu petalele plăpânde, Căpușorul și-l întinde; Cercelușul fin se-arată Peste neaua înghețată. Nu se teme de răceală, Deși încă-i ger afară. Primăvara o vestește, "Ghiocelul" se numește. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Cu sfială
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Cu sfială și curată,Floarea albă, delicată,De sub plapuma cea moale,Ar dori raze de soare.Frunzulițe se ridicăPe tulpina-i mititică,Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește.Cu petalele plăpânde,Căpușorul și-l întinde;Cercelușul fin se-aratăPeste neaua înghețată.Nu se teme de răceală,Deși încă-i ger afară.Primăvara o vestește,"Ghiocelul" se numește.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XIII. IEPURAȘUL LĂUDĂROS, de Marioara Ardelean
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
pe drumul destinului cu bucuriile și capcanele sale. Primul îndemn al autorului către copil este să ia exemplul celor care i-au dat viață, mama și tata: „Învață tu, copile să te renaști râzând, / Învață de la mama să fii mereu plăpând, / Învață de la tata să fii voios, viril, / Învață de la viață să fii mereu gentil” Apoi odată cu înaintarea în vârstă să învețe cum să se ferească de obstacolele inerente ale vieții și respectând valorile morale să-și atragă dragostea semenilor: La
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! Citește mai mult În seri de veri senine, pe-
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ș-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct,Un punct devine Terra, un punct e Galaxiaș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct !... II. CRISTIAN PETRU BĂLAN - SFINTELE PAȘTI - ÎNVIEREA DOMNULUI, de Cristian Petru
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva zile doar, slobozea chiote de veselie și entuziasm, era pe moarte după spusele doctorului ce o consultase cu o seară înainte. Sofia era ultima sosită în familie și adusese tuturor imensă bucurie și drăgălășenie cu frumusețea
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
valoare literară. „Femeia de zăpadă” este o carte a dorurilor nescrise, al căror timp de ieșire la lumină a sosit. Printre tenebre și angoase, printre lumini și străfulgerări mirate, construind și dărâmând - în același timp - ziduri, mugurul firav al ierbii, plăpând și bucuros, încearcă să străbată întunericul și să guste din lumină. Stările despre care se scrie în carte sunt: iluzia, oniricul, delirul creativ, dansul eteric, exercițiul hermeneutic, eul muribund, elixir, agonie, resemnare, metamorfoză, efuziuni, transfigurare. Sunt stări uneori exprimate febril
COLECŢIA LIRIK, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: FEMEIA DE ZĂPADĂ (POEME) A ANDREEI-MARIA DĂNILĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372791_a_374120]
-
nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri sfârșită de efort și opintiri începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe picioare și-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
uman Nu țin cont de vârstă sau de ani, Că e minoră, fată, ori bătrână, Ei violează fără număr. Mai nou, se violează-n grup, Nu se mai ține cont de trup. Se-ntâmplă oricând, oriunde, Căci legile ne sunt plăpânde. Nu mai există fermitate, Nici sentimentul de dreptate. Domnește voia întâmplării Și se-nmulțesc violatorii. Sunt cercetați în libertate, Fiecare face ce poate. Apă la moară li se dă, Incompetența se perpetuă. Să fim așa neputincioși Cu infractori periculoși? Cu
ZODIA VIOLULUI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373281_a_374610]
-
cândva? Aș vrea să-ntreb nemurirea: Sunt eu sau amintirea sa? Pe unde-am mers ori cum trăiesc în acest destin pământesc, simt că vine din astral ceresc și curge-n prea-plinul sufletesc. În suflet, idei abundă cu o lumină plăpândă. În gândirea mea fecundă să rodească har de trudă. Cine am fost sau voi mai fi, să duc lumina nopții-n zi... să-mi zburde doruri pe câmpii... numai Dumnezeu poate ști. Întrebările-mi voi duce cu-a vieții povară
ÎNTREBĂRI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372113_a_373442]
-
să crăpi, nu alta? - În credința mea, oamenii nu se închină! Răspunse fata cu tristețe, fără s-o privească, și tăcu. „Cum adică, de ce să nu să închine? se miră baba, oprindu-se din mers și uitându-se spre ființa plăpândă de lângă ea. Cum o să ghicească în cărți? Cărțile și ghiocul, dacă nu sânt închinate, n-o să-i spuie ce vrea ea, de la ele!” - Da de ce nu vă închinați, fă? Că așa-i creștinește! Maia se uită cu blândețe la femeia
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
corpul tremurând Cu un suflu lent, profund Rugăciuni alese murmurând Mi-am întins ochii mari Înlăcrimați și uimiți de fericire Către un răi la început Mișcat mereu de devenire Și l-am închis cu pleoapele tremurânde În versuri și simțiri plăpânde Izbucnind eliberare, mulțumire, dăruire Spre un unic Dumnezeu, ce expiră încântare Văzând lumea în mișcare! Citește mai mult M-am așezat subtil într-un colț de raiSă nu-mi fac simțită prezențaPoate doar reverențaInspirând profund credințaGustându-i sățios esențaM-am
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
gheață... Seninul mă doare ascuns uneori De nori, de furtuni și de ceață... Mă doare cântarea ce nu am cântat Și ruga rostită în grabă... Mă doare Cuvântul rămas necitit Când duhul de Tine întreabă... Mă doare durerea din trupul plăpând În nopțile lungi și pustii Când strig către Tine, Părinte din slavă Sperând că m-auzi...c-ai să vii... O, câtă durere mă-ncearcă în viață Cum oare-aș putea suporta De n-ai fi Tu Domnul ce-aduci
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
Zbor țesut în veșnicii, Elixir al fericirii Presărând melancolii. Curge un izvor de vise Împletind cărări de dor, Pietrele adorm aprinse De-un fior nepierior. Mai suspină câte-o floare În mătase lăcrimând, Vântul treieră prin boare Bobul de nectar plăpând. Clipe-au înghețat în stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. CÂNTECUL IUBIRII Inima cântă astăzi la vioară Un cântec renăscut de primăvară; Un sunet magic îmi străpunge timpul Și-n flori curate îmi aprinde câmpul
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
căutare, neobosită și obositoare. Acel ceva nu se lasă lesne găsit. Spre final, cu făclia încă aprinsă, o predă celuilalt maratonist, s-o ducă mai departe. Alte căutări, alte popasuri, alți oameni. Ceva însă, din rădăcini, răzbate până la mugur. Ceva plăpând, înaripat și sacru, ceva ce trebuie păzit și adăugat, cu propria ființă. E poezia, cea care încurajează soarele să răsară și femeia să nască. Așa a spus fratele nostru Grigore Vieru, domnul cel mai iubit din republicile moldovenești ale poeziei
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
cerești... Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fii Pe creanga toamnei bântuită de stihii... E necesar, în viscol, să fii un fulg de nea Și sufletul din tine să-l simți o albă stea... E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzești Și epopeea vieții spre soare s-o pornești... E bine cu un val să te lovești de stânci Și-n marea vieții aspre cu-avânt să te arunci... Și-arzând ca flacăra, să te prefaci în
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
limpezimile oglinzilor cerești...Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fiiPe creanga toamnei bântuită de stihii...E necesar, în viscol, să fii un fulg de neași sufletul din tine să-l simți o albă stea...E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzeștiși epopeea vieții spre soare s-o pornești...E bine cu un val să te lovești de stânciși-n marea vieții aspre cu-avânt să te arunci...Și-arzând ca flacăra, să te prefaci în scrum,Să te înalți
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Desigur că-n zadar mi-aș folosi cuvântul, Spre-a zugrăvi magia și acel sfânt fior, Ce mă cuprinde iarăși, când de poet mi-e dor... Și, dacă de pe cer, regina nopții blândă Contur de aur țese cu raza ei plăpândă Celor doi tineri singuri, aflați sub mândrul tei, E semn că Eminescu...s-a pogorât în ei... Iar dacă-n cei doi tineri m-oi regăsi și eu, Cu părul nins de floare și stele-n gând mereu, Atunci...pe
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
muzică nescrisă...!’’ -maestro Eugen Doga -“All the beauty and attractiveness of the world around us in aesthetic sense is a mystery, and only by comprehending it you feel infinity.” - compozitorul Eugen Doga Nota ce începe tremurândă, întocmai că e muzica plăpândă, ce alunecă și se strânge în suflet revelândă, ca sunetul făcut duios printr-un compozit drăgăstos, ce nu e nici muieros, ci dătător de pace, totul poate să împace, de întâlnește o ureche deschisă și o minte necompromisă... aceasta este
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
suficient spațiu în care să-mi desfășor activitățile diurne, căutam diverse locuri de joacă, marcându-le cu dezordine de fiecare dată când treceam pe-acolo. Ce conta dacă unele erau mai periculoase? Târziu am înțeles ce înseamnă „periculos”. Corpul meu plăpând avea nevoie să-și elibereze cât mai multe energii latente. Uneori, credeam că soarta e vinovată de faptul că mă răneam cu vreo așchie în talpă sau că brusc mă trezeam cu mâinile înroșite, biciuite, de parcă un animal invizibil, ca
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
mister...Sub fruntea ei senina Invaluite-n șoapte, durerile se-alina... Purtând pe bratele-i întinse, parfum suav de flori Ea reclădește vise, împrumutând din curcubeu, culori... Femeia e dorința...Pe buza ei arzanda De-o să așezi sărutul, din flacăra plăpânda Ce pâlpâie sub genele-i umbrițe de-o dulce încântare Vor apărea scântei, si darul ei v-a fi o stea din Carul mare. Referință Bibliografica: Femeia e... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2021, Anul VI, 13
FEMEIA E... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375750_a_377079]
-
lumea aceasta s-a lepădat ca de niște leproși, erau de fapt părinții noștri duhovnicești, doctori ai sufletelor care primiseră darul și harul să vindece chiar și pe cei care se cred sănătoși, deși nu sunt, și să îndrume turma plăpândă și rătăcită spre potecile metafizice pe care din când în când se vedeau în nisip pașii lui Dumnezeu. Pe aceia de care lumea aceasta s-a lepădat Iisus i-a vizitat pre când El Insuși s-a dus în pustie
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
rămas doar mama, care mă întâmpină cu lacrimi de bucurie în priviri. O Îmbrățișez cu duioșie și inima-mi începe să bată mai grăbită, înecată de căldura lacrimilor simțind alături pâlpâirea domoală de iubire ce mă învăluie , emanând din fibrele plăpânde ale acelui trup împuținat de eroziunile agresive ale vieții trăite într-o continuă luptă cu vicisitudinile. -Sărut mâna mamă și bine te-am găsit! -Îi spun cu emoție în voce. -Bun venit acasă, fata mea! -Îmi șoptește ea, zâmbind printre
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
plăcere spectacolul pe care ți l-a pregătit strămoșul tău! În câteva minute se dezlănțuiră fulgere și trăsnete înfricoșătoare urmate de o ploaie torențială, în rafale. Deodată de lângă ei, la rădăcina unui stejar secular, apăru ca din senin o flacără plăpândă a cărei vâlvătaie se ridică treptat cam la un metru. - Sper că ai auzit de jocul galbenilor? Dar atenție că banul e ochiul meu! Dracul bagă gheara în pământ la rădăcina unui stejar bătrân și de acolo scoate un galben
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]