2,537 matches
-
despre asta, nu? — Sigur că nu. Vezi tu, asta era una din chestiile pe care abia le așteptam. „Da, bănuiesc că așa e“, se gîndi. „Ei, și de ce n-ar fi? Și așa o să și facem. Poate o să ne și placă pînĂ la urmă.“ — Și ce mai e cu scrisu’? o Întrebă. În afară de senzația aia că o să fie mișto și pînĂ la urmă iese o plictiseală. — La tine nu era așa la Început? — Nu. MĂ simțeam În stare de orice cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se cereau punctualitate, fermitate a opțiunilor, conectare la realitate. Fluiditatea externă a acestui personaj, în fond atât de rigid la interior, lansa suspiciunea că el s-ar fi putut complace într-un joc de aparențe, ca într-o încăpere imensă placată cu oglinzi deformante. Un inutil joc de artificii ziua-n amiaza mare, o demonstrație de pantomimă compusă din zâmbete, grimase și gesturi amenințătoare, o fărâmițare a unei personalități masive într-o sumedenie de personalități zglobii, teribiliste. Ajunsă în punctul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla de Dan Brown, care-și tot învârte personajele prin Paris, să ne arate cât de umblat, de cosmopolit e el, vorbea de un maniac albinos care sparge marmura cu care era placată catedrala Saint-Sulpice în căutarea potirului magic. Or, el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu cras de gândire politically
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond beige. Mobilierul Biedermeier, era și el ales și răspândit cu gust: Pe latura stângă, străjuia un dulap clasic, placat cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând deoparte niște mici capiteluri, reprezentând sfincși și fenicși, precum și niște stâlpișori delicați, din abanos. Lingușitorule... Sub fereastra hemiciclică, de termopan, imitând lemnul, mângâiată voluptuos de draperii matlasate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare, își dădu seama că acea creatură trăgea cu insistență de buzele lui. Se clătina prin sală, încercând cu disperare să răsucească, să sfâșie monstruozitatea placată pe fața lui. Falangele lungi și sensibile se infiltrau în deschizătura din vizieră. Îi atinseră țeasta de care se agățară, în timp ce coada se strecură și ea înăuntru și se înfășură ca o tentaculă de ceafă. Aspirând dureros aerul rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă fără viață. Dallas se aplecă deasupra golului, cu o mână gata să-l înșface de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea ocoli gura puțului. ― Ce?... Văzu creatura înfășurată în interior, ca o moluscă în cochilia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu, nu, vrem să vedem ce faceți voi de obicei, cînd sînteți doar între voi ! încearcă etnologii din capitală să-l domolească pe țăran. — Ei, că doar nu ați venit degeaba de la București ! se revoltă țăranul. O să vedeți, o să vă placă ! - și îi dă zor mai departe să se îmbrace și să se așeze în formație ca pentru televizor. — Nu trebuie să vă deranjați, faceți ca și cum noi nu am fi aici, mai încearcă etnologii să-și pledeze cauza. — Nu se poate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
străjuite de „porți de lemn”, crengi și rădăcini bine lustruite ornează tot felul de spații interioare, miniaturi de căruțe, roți, găleți și alte ustensile rurale se instalează în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate cu lemn, dacă nu-ți permiți să pui lemn masiv. Și, poate mai presus de toate, întreaga suflare drept-credincioasă din România pare să fie străbătută de fiorul mistic al unei revelații mobilizatoare : nici un spital, cazarmă sau cartier de blocuri fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu fălcile părând mereu nerase, cu mușchii masticatori proeminenți de parcă ar fi înjurat mereu printre dinți, cu ochii cam lipsiți de expresie, despre care nu poți spune decât că sânt negri. Se purta tuns cu freză. Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe litoral, și asta cam și fusese specialitatea lui pe vremea studenției. Ducea într-o mână găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și Perlan, în care se bălăcea un burete portocaliu. Se învîrtea în jurul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
precum furtul. Studiile aratată că, la început consumatorul încearcă din curiozitate, glumă sau din cauza anturajului. Cu cât individul încearcă mai des, cu atât va vrea mai mult, deoarece drogurile le dau o stare de euforie care va ajunge sa le placă, devenind dependenți. Atâta timp cât individul va consuma mai multe droguri (menționând și: țigările, cafeaua, marihuana, tutunul etc.) organismul său va slăbi treptat și, într-un final va ceda. Specialiștii spun că, anual, numărul consumatorilor de droguri crește; printre aceștia enumerându se
FII CONȘTIENT, DROGURILE ÎȚI OPRESC ZBORUL!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Grigorescu Andreea, Lemnaru Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1991]
-
întîlnit cu Narendra Sen, m-a întrebat cu cel mai firesc ton: ― Cu cine erai aseară, Allan? ― Prieteni, sir, am răspuns eu supărător de politicos. ― Dar fata din brațele dumitale? Era foarte frumoasă. Îți place? ― Sunt prea ieftine ca să-mi placă, mr. Sen. Dar a trebuit să dau un farewell-party prietenilor mei și, pentru că erau mulți și voiam să economisim mașinile, am luat fiecare câte o fată în brațe. Nimic impropriu, sir, ca să zic așa... Se vede că a simțit exagerarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
le învățase, căci erau cântece vechi, mai de nimeni cunoscute. Dar nu era numai asta, numai faptul că știa cântece și balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o văd și eu... - Dar mai era și altceva. Era farmecul ei, melancolia aceea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vestea caldă, și Leana l-a rugat să-i dea voie să cînte,adîugînd repede că nu cere nici un ban și că nu va trece cu cheta pe la mese. "Am cu ce trăi, i-a spus. Dar dacă o să vă placă, să mă lăsați să vin aici, serile, căci așa mi-a fost scris mie. Pentru păcatele mele, mi-a fost scris să cânt prin cîrciumi." - Pentru păcatele ei, repetă Cladova visător. Cine știe ce-o fi vrut să spună prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-au chemat băieții și am pierdut firul. - Ai spus tot ce trebuia spus. Ce trebuia spus deocamdată, sublinie cu înțeles. Restul ai să-l spui mai târziu. Mi l-ai mai spus, și ai să vezi că are să-ți placă și dumitale când l-oi descoperi din nou... Îl privi cu căldură, și totuși cu ironie, aproape provocator. - Când te ascult, Ivan, am impresia că ascult pe Arhip. Ultima oară când am vorbit cu el... - Când a fost asta? îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschis și nu venea nimeni în vizită, nici măcar acest nesuferit domn Ialomițeanu. Respiră adânc și gândește-te ce plăcute erau dimi nețile de acum câțiva ani, când abia vă întorseserăți din splendida Italie ! Te sculai devreme, așa cum ție are să-ți placă să o faci toată viața - oh, cerul rose-pâle, siluetele înroșindu-se ale celor doi plopi pe bolta învăpăiată, priveliștea ce o aveai de la fereastra budoarului tău, un incendiu care chiar în pieptul tău exploda, cu presimțirea unei mari iubiri ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi plac, asta e... — Eee, ho ! Că te porniși ca o moară stricată ! Ce-ai de strigi așa, ce te-apucă ? îți place, nu-ți place... Că se uită cineva la ce-ți place ție ! Că viața e ca să-ți placă !... Nu ți-o plăcea ție, da, de... în viață nu e după cum îți place... De te aș vedea liniștit odată ! Liniștit cum e alții, scăpat de griji, scăpat de necazuri... Că de aia-ți tot sare țandăra, tot... Lasă, fii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru a-și sublinia noblețea. Autoarea a făcut tocmai din acest personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales după ce te face Stancu caporal. Ovidiu tace pentru moment, dar nu e Împăcat. Freamătă și e clar că e gata să izbucnească. — Taci, boule. Nu Începe, am crezut că ți-am scos din cap prostia asta. — Terminați, zău
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu tine este că vrei ca toată lumea să te iubească. Încetează cu cicălitul, Emma. — Mă rog, n-am să mai scot o vorbă. Nu face pe bosumflatul! Cine-i tipul care-i cu ea? — Hector Gaines. Un istoric. O să-ți placă. — Prezintă-mă. — Nu acuma. — M-ai târât până aici și acum nu vrei să mă prezinți nimănui. — Uite-o pe Alex! — Unde? — Acolo. — Fata aia în costum verde care bate apa cu picioarele și se răsucește pe loc ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spune. — Și deci ție nu ți-a plăcut. Îmi pare rău. Știu că altădată n-ai vrut să-mi vorbești despre asta. Nu mi-au plăcut bărbații, acei bărbați anume - am fost o proastă. — Nu cred că mie o să-mi placă vreodată un bărbat, spuse Hattie începând să-și despletească părul cu gesturi leneșe. Pearl se ridică s-o ajute. — Pearl, dragă... — Da? — În legătură cu bunicul meu. — Da. — Îți place? — Da, desigur. Degetele repezi ale lui Pearl desfăcură frânghia de păr groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare rău că ți-am răpit timpul. Stați puțin... „Nu pot să plec acum, își spuse Tom, torturat. Pur și simplu, nu pot.“ Apoi continuă: Nu o să-i plac, de ce i-aș plăcea? Și poate că ea n-o să-mi placă mie... și, oricum, e o aiureală. Firește că nu aștept să-mi promiți că vei izbuti. Cu excepția unor cazuri extrem de simple, mă îndoiesc că, e posibil, conceptual, ca cineva să promită că va izbândi. Făcu o scurtă pauză, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucru pe îndelete. Acum înclin să cred că o universitate americană ar fi mai nimerită pentru tine decât una englezească. În câteva zile voi aranja reîntoarcerea noastră în California. Voi cumpăra o casă pentru noi în apropierea oceanului, o să-ți placă, nu ca locuința mică din Malibu, ci o casă mare, adevărată. Pe viitor am de gând să te țin lângă mine... — Asta-i foarte frumos din partea dumitale, John Robert. Hattie își lăsase mâinile pe fața de masă brodată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea crea un cămin împreună, așa cum ai spus dumneata la început. Doar mi-ai vorbit despre asta, ai și uitat? Spuneai că o să plecăm împreună în California și ai să cumperi o casă lângă ocean, o casă care o să-mi placă, și ai să mă ții alături de dumneata. — Am fost nebun, știam că așa ceva nu se poate întâmpla, că n-ar fi niciodată posibil. — Oricum, ai spus-o. — Da, dar asta a fost înainte să ... sparg bariera, să sar peste prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
obțineau copiile pozitive pe hârtie sensibilizată cu clorură de argint, ce puteau fi apoi fixate. Niépce de Saint-Victor, o rudă a întemeietorului fotografiei avea să folosească un nou suport pentru negative Ț1847), placa de sticlă cu albumină și ulterior Ț1850) placa cu colodiu. Dar abia G. Eastman, prin inventarea peliculei fotosensibile de celuloid în bobină, avea să pună la dispoziția tuturor amatorilor tehnica fotografică. Emulsia fotosensibilă, ca factor tehnic primordial în stocarea imaginii pe filmul de celuloid a ajuns astăzi la
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]