1,260 matches
-
deosebit de profund. Fir-ar al dracului! 2:38 a.m. era o oră îngrozitoare ca să te ridici din pat. Și cum era limpede că Amanda nu avea să facă așa ceva, evident că Hugo trebuia să se scoale. Când, înfricoșat, a dat plapuma la o parte, frigul din dormitor i-a măturat pieptul, care era la fel de gol ca și restul trupului. Hugo dormise gol întotdeauna. Mereu gata pentru acțiune, cum le explicase de-a lungul anilor, în glumă, diverselor lui iubite. Deși acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fixau imaginile trecutului, cu cât era mai întunecată si mai pustie, cu atât imaginile se conturau mai deslusit. Gândul îl purta în urmă, demult, la anii copilăriei... când, seara îl punea mamaia să se închine, si îl culca. Și, cu plapuma trasă peste cap și cu ochii închiși, trăia în lumea lui de minuni. Se gândea la Dumnezeu: El e mare și bun, El le poate pe toate și le știe pe toate!”... În ceasurile acelea din noapte, se abăteau asupra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
își zise el, și, din nou gândul îl purtă la Vasilica. - Iartă-mă, Fată, iartă-mă!... murmură el. Te-am adorat, și ai plecat ca un gând!... Încercă să adoarmă... să doarmă fără sfârșit dar nu poate. Se răsucește sub plapumă... nu se poate liniști. - Iartă-mă, Doamne, Dumnezeule, că nu-mi pot stăpâni gândurile! Trebuie să le risipesc!... Tatăl nostru carele ești în ceruri... Prea sfțntă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi...! Tatăl nostru carele ești în ceruri, Sfințească-se numele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iisus Biserica creștină, sfânt între sfinți, și el și-a avut ceasul lui de slăbiciune, clipa de liniște... Dar, atunci, noi... noi, păcătoșii?!... Cocoșul cântă pentru fiecare din noi”, murmură Iorgu, grav. Încearcă să doarmă, să doarmă... Se răsucește sub plapumă ca un sfredel, dar nu poate. - Iartă-mă, Doamne, Dumnezeule, că nu-mi pot stăpâni gândurile. Trebuie să le risipesc... ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... Bucurăte, Fecioară, cea plină de har, Domnul este cu tine Binecuvântată ești între toate femeile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el!.. își zise Iorgu cu uruitul motorului în minte. ”...O, Doamne... O, Doamne, dacă Sfânta Ta voință m-a creat ca să sufăr; Dă-mi, Doamne, puterea de a suferi ca să nu mă doboare!” Se închină, bătrânul Iorgu, și-și trase plapuma peste cap, să poată plânge în voie. Urmă o noapte de chin cumplită... lungă, fără capăt, cu gândul la Vasilica lui. -Fata, Fata mea dragă!.. se tângui el neputincios, cu durere în suflet. Inima îi bătea cu putere în piept
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
voia să-l sperie pe tatăl ei fiind o oră destul de târzie. Se duse și se culcă în casa mare, cu poza lui George la piept, suspinând de atâta plâns. Petre nu putu să doarmă și veni peste ea. Dădu plapuma la o parte cu intenția de a face dragoste cu ea. Frusina se feri și îi căzu poza lui George pe pat. Înnebunit de gelozie, când văzu poza, o luă, o rupse în bucățele. -Tu vorbești de înșelat? Tu, care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dinții de frig - zăpada Începuse să se topească și maieul mi se făcuse leoarcă. o să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul Îmi intrase În șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se Întâlnea cu mine, pentru că știa cât Îmi place. Puloverul maro era bătrân și Înțelept, avea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sunt buni, mama vrea să-i arunce la gunoi, sunt pătați. Ușa de la camera mea e Închisă, dar prin pereții subțiri ai blocului vocile se aud de parcă ar fi În aceeași cameră. Încerc să adorm. mă fac din ce În ce mai mică sub plapumă, Îl strâng În brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sub plapumă, Îl strâng În brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste cap și plâng. lumea se face din ce În ce mai strâmtă, ca un ciorap care a intrat la apă. Nu poate să mă cuprindă. Aceeași Adina Dabija 206 senzație de Îngustare ca de atâtea ori. Singura lume posibilă devine cea de dinăuntru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dinții de frig - zăpada începuse să se topească și maieul mi se făcuse leoarcă. O să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul îmi intrase în șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sunt buni, mama vrea să-i arunce la gunoi, sunt pătați. Ușa de la camera mea e închisă, dar prin pereții subțiri ai blocului vocile se aud de parcă ar fi în aceeași cameră. Încerc să adorm. mă fac din ce în ce mai mică sub plapumă, îl strâng în brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sub plapumă, îl strâng în brațe pe Ursache cu un amestec de teamă, revoltă și neputință. Cum pot niște oameni mari să se comporte așa unul cu celălalt ? Și cine ? Proprii mei părinți ! Cerul se prăbușește peste mine. Îmi trag plapuma peste cap și plâng. lumea se face din ce în ce mai strâmtă, ca un ciorap care a intrat la apă. Nu poate să mă cuprindă. Aceeași senzație de îngustare ca de atâtea ori. Singura lume posibilă devine cea de dinăuntru. Ce să caut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de taxă de bară. Șiapoi - fuguța, acasă, cât mai repede, că, noaptea trece mai iute decât ai clipi de două ori dintr-un ochi beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre cerești. De inimă bună Bărbatul din fața mea, cum Îi zic ai săi, Bobu Filipel, se Întrerupe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Zuco? Să ai grijă de băiat. O să am. I-a arătat camera În care o să se culce. S-a dus acolo, după ce, toate pregătirile, În acest sens, au fost, după părerea sa, Încheiate. A stins lumina. S-a Învelit cu plapuma. N-a adormit bine, că, alături, i s-a așezat, Zuca. Dar? Dar, ce, i-a luat, ea, Întrebarea, din gură. Dar?, a repetat, timid, oarecum, Costruș. Nici un dar. Întoarce-te cu fața la mine, șiam să-ți explic. Nenea Ciocio nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Te rog. Te rog frumos, nu mă părăsi. Nu este necesar să mă rogi. Că nu te părăsesc. Rămân. Însă, cu o condiție. Zi-o. Numai pentru noaptea asta. Da. Aici, numai pentru noaptea asta. Și s-au băgat sub plapumă. În dimineața ce a urmat, Costruș s-a Întors la fostul său canton de cale ferată, lăsat, de vreme și de lume, În seama nimănui. Totul era, la fel, cum rămăsese, atunci, când nenea Ciocio venise și, și-l luase
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În mână; pe când, nenea Ciocio, a furat de la companii, de la societăți și de la indivizi, particulari, și asta e cu totul altceva. Bine. Mai vedem noi, mâine. Acum, dragule, strânge-mă-n brațe, și, să... Hai. Dar, o țâră: n-ai plapumă? Nu. Doar cearșaf și pătură. Nu-i nimic. Lasă. O să mai punem și vreo haină, mai groasă, peste noi. Asta, până mâine, că, pe urmă, o să aduc, eu, de-acolo, tot ce ne trebuie. Dar, decât să aduci, aici, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bunul mers al unui cuplu. Al omenirii. În așternut, bărbați și femei concepeau copii, aflau plăceri; iubindu-se, erau cuprinși apoi de somn, visau. Așternutul era un spațiu intim, deși nu totdeauna așa stăteau lucrurile; de multe ori, sub aceeași plapumă intrau doi dușmani. Trăiau acolo, la un loc, mii, zeci de mii de nopți, pînă cînd unul dintre ei murea sau Își lua lumea În cap. Tortura atingerilor nedorite, mincinoase ori agresive, Împreunările dintre cei doi aducînd uneori cu violurile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Scurt!” concluzionă ea cu hotărâre, întinzându-se pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la o margine la alta a patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe Marian Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a avut timp ori dispoziția necesară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să mă iertați, trebuie numaidecît să luăm o hotărîre... — Bine, domnișoară ri, vă ascult. încercați să vă ștergeți nasul, să vă opriți din plîns, să nu mai vărsați lacrimi pe pijamaua mea, pe perna mea, pe cearceaful meu și pe plapuma mea, ca să nu mai zic pe mine, concentrați-vă și povestiți-mi ce ați aflat. — am aflat că toate poveștile de dragoste se termină prost. Ce puteam să-i răspund domnișoarei ri în asemenea situații ? în general rămîneam calm și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu se zărea nici umbră de plapumă ori de întocmire pentru dormit. Otilia uitase acest amănunt. Felix se întinse puțin pe pat spre a-și odihni emoțiile neînțelese pe care le încercase de câteva ore. Un cocoș se auzi foarte pe aproape bătând din aripi și cântând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se îmbrăcară, crezând că i-a trecut rezistența. După-masă, Titi dispăru. Ceilalți își închipuiră că se-mbracă. Ieșiseră pe ușă să-l aștepte, dar Titi nu se vedea nicăieri. Aglae intră în odaia lui și-l găsi în pat, în plapumă. G. Călinescu - Dar ce faci aici, pentru Dumnezeu, nu mergi? De cem-ai făcut să mă-mbrac? - Ți-am spus că nu merg. Și Titi se-ntoarse cu capul la perete. Supărată, Aglae se dezbrăcă și nu mai merse. A doua
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de Olimpia, în vreme ce toți ceilalți, plini de curiozitate, făcuseră cerc în jurul patului. Acum, Simion se vedea răsturnat pe spate, cu ciocul în sus, răsuflând încet. Pieptul, descoperit, îi lăsa afară o perie de tuleie, un picior gol, vânos ieșea din plapumă. Doctorul îl luă cu amândouă brațele și-l așeză bine pe pernă, îi desfăcu pleoapele și-i privi ochii, apoi îi luă pulsul. În timp ce număra mintal, întrebă: - Cum i-a venit? - S-a sculat de la masă și s-a dus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe spate și căscă). Spune-mi un cuvânt și ești liberă. Îți rămân un sclav veșnic recunoscător, fiindcă, orice ai zice, tu ai fost întîia mea mare dragoste și vei fi unica. (Olimpia G. Călinescu puse picior peste picior pe deasupra plapumei, privind în gol peste tăblia patului.) A, sau poate nu vrei despărțirea, de ochii lumii, nu mă disprețuiești până acolo încît să nu mă suferi în fața ochilor tăi. Dar poți și așa să fii fericită. Poate iubești pe cineva, spune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]