2,526 matches
-
utilizare neautorizată a programelor sau pe cele de piraterie. Există, însă, unele firme care motivează imposibilitatea de a face față pierderilor cauzate de concurență pe seama unor astfel de activități. Deci, pentru astfel de firme activitățile ilegale pot constitui o scuză plauzibilă în fața publicului pentru incapacitatea lor de a obține profit din comercializarea produselor lor. Bibliografie generalătc "Bibliografie generală" 1. Allen, J.H., The CERT Guide to System and Network Security Practice, Addison-Wesley Publishing Company, Inc., Reading, Massachusetts, 2001. 2. Anderson, R., Security
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de supunere și dominație, în care subiectul și obiectul se generează reciproc, și este privită, în introducerea la Poezia unei generații (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), ca imagine paradigmatică a criticii înseși: „Lectură trăită, în actul căreia cititorul reface un model plauzibil al operei, lăsându-se însă deopotrivă el însuși «modelat», critica presupune în egală măsură orgoliul și umilința, curajul stăpânirii și al aservirii.” Prin urmare, atât poezia, cât și critica presupun o modelare concomitentă a eului și a lumii, a poetului
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
sale: sinucigașul Radu Comșa din Întunecare (I-II, 1927-1928), retrasul din lume Paul I. Năgară din Cheia visurilor (1935), iluminații tranșeelor din Ochii strigoiului (I-III, 1942) ș.a. Fatalitatea este însă justificarea „planetară” a crizei. Pentru a o face mai plauzibilă, prozatorul îi găsește și o justificare specific autohtonă. El vede iradiind și lucrând în insul carpato-pontic, sub forma unui conflict temperamental, milenarul dualism geografic Occident - Orient. Cu cel de-al treilea volum de nuvele și povestiri, Omul din vis (1925
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
să fie executați. Reuniți seara în casa preotului, vinovații îl conving, cu viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își fac scrupule din a sacrifica un inocent ies la lumină într-un mod ce amintește de Boule-de-Suif, nuvela lui Maupassant. Din perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
studiului monografic, desfășurându-se pe două planuri (viața și opera) și speculând interferențele dintre acestea. Construită pe o bază documentară solidă, lucrarea corectează o serie de erori biografice, reconstituie atmosfera ideologică a perioadei iluministe și oferă un portret coerent și plauzibil al cărturarului ardelean. P. nu se rezumă la factologia seacă, întrucât, pe lângă abordarea sursologică și stilistică a textelor lui Petru Maior, întreprinde o analiză complexă a gândirii autorului, relevând conexiunile invizibile dintre feluritele compartimente ale operei. Totodată, interpretarea vizează desprinderea
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
la o școală catolică, unde superioara vrea să o călugărească. Evadează și de acolo, traversează un episod erotic degradant, din care, spre deosebire de Milly, reușește să iasă relativ teafără sufletește, spre a se consacra integral muzicii. Ceea ce ține romanul e descifrarea plauzibilă a proceselor sufletești străbătute de personajele feminine. Al doilea roman, Marele ospăț (1947), reeditat cu titlul Viața în oglinzi (1970), e construit cu tehnica lui Proust. Grigore Olmazu, moșier, avocat, fost ministru, revede, la vârste diferite, propriul trecut. Resuscită în
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
pe capitole, alternate cu grupaje de fragmente din textele lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol, București
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
Negruzzi și Flaubert); fie scrierea autohtonă e prezentată ca excepție ireductibilă în opoziție cu opera străină, mereu raliată la o tipologie anume (e cazul lecturii la O scrisoare pierdută, unde eseistul exagerează importanța Cetățeanului turmentat). Astfel, deși cuprinde și interpretări plauzibile, cartea este alterată în esența ei de caracterul tezist. Din păcate, lucrurile nu se opresc aici, pentru că protocronismul lui P. va fi adoptat și transformat într-o armă de luptă ideologică de criticii din jurul revistei „Săptămâna” (Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
este reluată în Permis de conducere (1997), probabil cea mai izbutită carte a autoarei, dintre cele cu subiecte de actualitate. Romanul, cu substrat autobiografic nedisimulat (protagonista-naratoare lucrează ca medic anestezist într-un spital și se numește chiar Luminița Petru), reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama unui scenariu axat pe aspirația spre realizare umană și pe propensiunea structurală a autoarei către intransigență morală
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
întâi, în reliefarea interdependenței nivelelor: „Pentru Borges, labirintul este, concomitent, tipar compozițional, temă și motiv emblematic” - scrie autoarea, relevând întreita ipostază a semnului literar, ca element semantic, referențial și autoreferențial deopotrivă. Apoi, identificarea celor șase „nivele configurative” constituie o modalitate plauzibilă de a motiva „validitatea lecturilor multiple aplicate unuia și aceluiași text literar”, în funcție de poziționarea sistemului critic pe un anumit nivel al operei. Pe de altă parte, ipoteza „modelului cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
la o analiză minuțioasă, își dezvăluie lipsa de autenticitate literară și umană”. În schimb, cea de-a treia secțiune (Teze neterminate) mizează pe avantajele fragmentarismului și pe insolitul asocierilor, fiind un montaj de texte care speculează contiguitățile imprevizibile. Captivante și plauzibile în ansamblu, unele juxtapuneri - cum ar fi analogia dintre Liviu Rebreanu și Hegel pe baza unor afirmații decontextualizate din Ion - resimt însă o aplecare excesivă către „demonul analogiei”. De un interes literar redus este partea a doua (Parva logicalia), o
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
fantasmei paterne și complexul propriei apartenențe etnice, resimțită ca factor inhibitiv și autoritar. Angajată într-un pariu metodologic în aparență perdant, altă lucrare, Filosofia lui Caragiale (2003), reușește să reconstituie din cioburile diseminate ale concepției dramaturgului un puzzle coerent și plauzibil. P. a îngrijit numeroase ediții din autori români și s-a lansat în câteva campanii de presă care au avut ecou, cea mai semnificativă fiind aceea în care a demonstrat plagiatul prelegerilor de filosofie a religiei ținute de Nae Ionescu
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
și amplul eseu Miorița - o hermeneutică ontologică (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor), care propune o reinterpretare a baladei dintr-o perspectivă estetico-filosofică, în linia Heidegger-Gadamer-Ricoeur- Vattimo. Ideea centrală, potrivit căreia corpusul mioritic ar abrevia o concepție ontologică similară celei heideggeriene, e plauzibilă, chiar dacă indică o anumită predispoziție către suprainterpretare. Eseul cuprinde și o serie de precizări substanțiale cu privire la dimensiunea inițiatică a baladei, fenomenologia morții, experiența temporalității, conceperea Mioriței ca răscruce intertextuală (și nu ca simplu evantai de variante dezvoltate în jurul unui text-cadru
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
empirice. Verificarea ipotezelor cauzale. Existența unui model explicativ plauzibil poate fi considerată drept o primă verificare a unui enunț cauzal, conferindu-i acestuia statutul unei ipoteze solide. Analiza teoretică le selectează din mulțimea ipotezelor rivale pe acelea care par mai plauzibile, propunându-le verificării empirice. Mai mult, verificarea empirică nu este nici ea absolută. Analiza teoretică poate preciza condițiile în care regularitatea empirică constatată este posibil să nu mai fivalabilă. Modelul explicativ constituie deci atât un prim test al ipotezelor cauzale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care să susțină atât o alternativă (aspirațiile sunt mai puternic determinate), cât și cealaltă (poziția socială efectivă este mai puternic determinată). În aceste condiții, analiza empirică reprezintă un test cu capacitatea de a selecta ipoteza corectă dintre ipotezele rivale, egal plauzibile teoretic. Datele empirice obținute de cercetătorii americani susțin cea de a doua ipoteză: poziția socială reală a persoanelor este mai puternic influențată de mediul de proveniență decât aspirațiile referitoare la poziția socială. Astfel, coeficientul de regresie a profesiei tatălui (indicator
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fie verificată empiric. Verificarea empirică este în mod special importantă în primele faze ale dezvoltării științelor sociale, caracterizate printr-un corp teoretic amorf, în care formulările vagi și imprecise se amestecă cu prejudecățile. Verificarea empirică a diferitelor ipoteze ce par plauzibile, „rezonabile”, curăță terenul teoretic, eliminând cele mai multe dintre presupozițiile eronate și întărind rivalele lor. Dificultățile stabilirii cauzalitățiitc "Dificultățile stabilirii cauzalității" Practica sociologică a scos la iveală faptul că explicația cauzală, atât de simplu de mânuit la prima vedere, ridică în fapt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de-a face cu procese sociale de lungă durată, în care cauza coexistă cu efectul. Măsurarea făcută la un moment dat nu poate detecta nici un fel de decalaj în timp. Presupunerea unui proces de producere. Dacă putem imagina un proces plauzibil de producere a variației unui fenomen de către un altul, acest lucru reprezintă o garanție relativă pentru adoptarea unui sens al cauzării. Să reluăm exemplul relației dintre satisfacția muncii și performanță. Măsurarea empirică nu este capabilă să determine, de regulă, aici
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă o garanție relativă pentru adoptarea unui sens al cauzării. Să reluăm exemplul relației dintre satisfacția muncii și performanță. Măsurarea empirică nu este capabilă să determine, de regulă, aici o secvență temporară. Orientarea relațiilor umane a avansat un model explicativ plauzibil al procedurii performanțelor de către satisfacție: insatisfacția este un demotivator, generează atitudini negative față de muncă, pe când satisfacția, dimpotrivă, motivează performanța, creează o atitudine pozitivă față de muncă, susține asumarea de responsabilități. Dacă vrem deci să creștem performanța, trebuie să acționăm asupra satisfacției
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
economice, cât și social-morale, care, la rândul lor, sunt responsabile de nivelul de satisfacție a muncii. Putem deci presupune în mod rezonabil că performanțele sunt cauza nivelului de satisfacție a muncii. Ambele modele explicative ale procesului de cauzare sunt înalt plauzibile încât, principial, trebuie să acceptăm existența ambelor sensuri de cauzare, într-o relație circulară de determinare reciprocă: satisfacția muncii este o sursă cauzală a performanței, dar totodată și performanța reprezintă o sursă cauzală a satisfacției. Putem însă presupune că, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o ipoteză destul de sigură cu privire la independența/dependența reciprocă a celor două variabile. Stilul de conducere al direcției întreprinderii poate fi presupus a fi independent în raport cu stilul de conducere de la nivelurile inferioare. Și, pe această bază, putem accepta ca fiind mai plauzibilă ipoteza că primul este cauza celui din urmă. Într-o cercetare asupra calității vieții, se determină o corelație între venitul economic și atitudinea optimistă/pesimistă asupra viitorului. Deși este destul de greu să se facă presupoziții asupra mecanismelor prin care nivelul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Premiul „I. Heliade-Rădulescu” al Academiei Române, Studii în folclor sunt respinse, cu argumente judicioase, de Andrei Bârseanu. Mai târziu, Ovidiu Bârlea avea să sublinieze că valoarea lor „stă în bogăția variantelor inedite, nu în interpretările care, de cele mai multe ori, nu sunt plauzibile”. A lăsat în manuscris o amplă lucrare intitulată Studii de folclor (basme, povești, superstiții, mitologie), însumând peste cinci sute cincizeci de pagini. SCRIERI: Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Cernăuți, 1903; ed. I-II, îngr
NICULIŢA-VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
depresiei” alcătuită dintr-o imagine negativă despre sine, despre lume și în ceea ce privește viitorul. Aceste cogniții pot fi clasate în funcție de erorile sistematice subiacente logicii. Li se recunosc, însă, și unele caracteristici formale: ele sunt resimțite de către subiect ca involuntare, automate și plauzibile și fac dovada unei perseverări stereotipe. Puțin mai târziu, Beck formulează definiția cogniției: „Orice activitate mentală care are un conținut verbal (idei, judecăți, autoînvățări, autocritici, dorințe articulate verbal)”. Mai recent, cogniția este descrisă, pe rând, ca fiind „conținutul gândirii” și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cogniție și motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire și afect, răspunsul afectiv este, de fapt, produs și determinat prin maniera în care subiectul își structurează din punct de vedere intelectual experiența. Pentru pacient, intensitatea reacției depinde de caracterul plauzibil al cogniției depresive. Invers, cu cât activarea unui afect depresiv prin intermendiul unei cogniții este mai intens, cu atât mai mult aprecierea „rezonabil” privitor la validitatea acestuia devine dificilă pentru pacient. Mai mult chiar, caracterul plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reacției depinde de caracterul plauzibil al cogniției depresive. Invers, cu cât activarea unui afect depresiv prin intermendiul unei cogniții este mai intens, cu atât mai mult aprecierea „rezonabil” privitor la validitatea acestuia devine dificilă pentru pacient. Mai mult chiar, caracterul plauzibil al distorsiunilor cognitive depresogene ulterioare este amplificat. Această interrelație este concepută de către Beck ca un model de retroacțiune circulară. Relația dintre cogniție și motivație poate fi observată în două situații. O primă situație ar fi acea în care, cunoscând cognițiile
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
că rezultatul a fost doar o variație aleatorie sau că, poate, cobaii din grupul S au un prag al durerii/plăcerii diferit, sau un alt nivel de inteligență. În știință, câteodată, trebuie să preferăm respingerea unei probe discordante, în locul teoriei plauzibile. Ideea fundamentală este că probele în sine nu pot demonstra ele însele falsitatea. Demonstrarea falsității depinde de judecata omului de știință. Rațiunea este aceea care crează o legătură între testarea științifică și ipoteză, iar nu faptele. Astfel,testarea poate să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]