1,048 matches
-
Apoi, din fericire, ajunseră În sala principală a jocurilor de noroc și contele Orazio se alătură soției sale ca s-o privească la ruletă, părăsindu-l pe Brunetti cu un zâmbet prietenesc și ceva care se voia a fi o plecăciune. Brunetti fusese prima dată Într-un cazinou nu În Veneția sa natală, unde nimeni În afară de jucătorii Înrăiți ori profesioniști nu acorda atenție meselor de joc, ci În Las Vegas, unde se oprise cu mulți ani În urmă pe când străbătea America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să ne presare dealurile cu silozuri de rachete, să obțină informații de la orice rezident al provinciei Vicenza, ci să le permită să aducă În țara aceasta cam tot ce-și doreau. — Inclusiv substanțe toxice? Întrebă Brunetti direct. Contele făcu o plecăciune din cap. — Așa se zvonește. — Dar de ce? Trebuie să fim nebuni să acceptăm asta. — Guido, nu e treaba unui guvern să fie sănătos la minte; treaba lor e doar să aibă succes. Renunțând la ceea ce ar fi putut fi perceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Împreună, intrară Într-un bar pe lângă care treceau și Viscardi comandă două pahare de vin alb. Când acestea veniră, Îi dădu unul lui Brunetti și-l ridică pe al său. Îl Înclină și spuse: — Cin, cin. Brunetti răspunse cu o plecăciune din cap. Vinul era tăios, deloc bun. Dacă ar fi fost singur, Brunetti l-ar fi lăsat acolo. În schimb, mai luă o gură, Întâlni privirea lui Viscardi și zâmbi. Am vorbit săptămâna trecută cu socrul dumitale, zise Viscardi. Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
impună o anumită atitudine. Un prag înalt te obligă la o anumită coregrafie cînd treci peste el. Uneori pragul este înalt iar ușa este scundă ceea ce te obligă să-ți apleci capul ca să pătrunzi în interiorul edificiului, deci să faci o plecăciune... Căline avea nevoie de o primă frază-prag și i-am dat-o... Curînd lucrurile se vor limpezi și în ceea ce vă privește. Ne vom da seama dacă aveți nevoie, pentru intrarea dumneavoastră în posteritate prin roman, de o primă frază-prag
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bătiștea. 99 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când trecură, prin poarta plumburie, în curtea de la numărul 236, invizibilii demoni de cartier înclinară mănunchiurile tufelor înflorite de cindrel și forsiția, în semn de supunere față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii călcau mândri piatra cubică. Trecătorii se salutau unul pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu câte două caturi, tencuite frumos, cu balcoane pline de iederă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
instinctelor. Se recunosc drept popor ales prin sacrificiile făcute, prin renunțarea la vițelul de aur, la icoane și alte cîrje ale credinței. Prin tradiție și supunîndu-se acelei divinități, se feresc începînd din acel moment de orice depășire a măsurii în plecăciunea în fața însemnelor puterii. Dacă acest popor are "gîtul țeapăn", după cum zice Biblia, este ca urmare a identificării cu caracterul intransigent al lui Moise și al temerii de a nu fi nedemni în fața lui. Se cuvine să subliniem cîteva concluzii. Într-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă el În altă parte, „fii milostivă”, Însă Catinca nu este. Îndrăgostitul oferă, ca jertfă, o „vecinică plecăciune”, iasă cruda femeie rămîne de piatră. Îi oferă, atunci, moartea ca semn de iubire și slavă: „Primești a mea moarte?”... CÎnd, În fine, Catinca se arată milostivă, cerurile se deschid, universul strălucește și omul Îndrăgostit uită să mai moară: „Puteri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai moară: „Puteri cerești, Îngeri, soare ............................................... Ce-arătați ca strălucire...” De la Casandra așteaptă cu răbdare aceeași decizie de milostivire (Nume). Altei femei, nenumite, Îi recomandă: „...ori te schimbă În fire Ori fii cu milostivire”.... Însă de regulă femeia arată neîndurare, plecăciunile rămîn fără ecou și, forțînd nota, Îndrăgostitul flutură steagul negru al morții: „Moarte, moarte, ce nu vii, Să mă ici dintre cei vii Și În mormînt să m-arunci, Ca să scap de-atîtea munci? Vino, vino, de mă ia, Căci tu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
del dialetto di Maffìa, Rossano, 1989; și la recentul studiu global al lui Antonio Iacopetta. Petru informații biobibliografice mai cuprinzătoare a se consulta site-ul www.dantemaffìa.it. Romanul lui Tommaso Campanella I Fra' Tommaso 1 intră, apoi făcu o plecăciune. Durerea de cap îi bubuia în tâmple încă de cu seara. Izbutise să doarmă doar câteva minute și se sculase cu un sentiment de greață ce nu-i dădea pace, moleșindu-l. Și-ar fi dorit să renunțe la vizita
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
monah. Nu ești de partea celor bogați? La Squillace Episcopul l-a pus să-și recunoască vina în public. Ar fi vrut să îngenucheze în fața călugărițelor, călugărilor, preoților și novicilor adunați în Catedrală, molipsiți de bigotism și ipocrizie. Făcu o plecăciune cu capul, convins că acum putea să se elibereze numai plănuind o răzmeriță cu acei sărmani de pe dealuri și din sate, pentru a alunga acele lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
va fi o mare dezamăgire pentru mine. Probabil că nu voi muri, nu mai sunt bolnavă, cum credeți voi, tata și cu tine. Lucrul e mult mai simplu: îmi placi. Vrând să dea accidentului o întorsătură amabilă, Ioanide făcu o plecăciune ceremonioasă. Dar n-avu vreme s-o dezvolte, căci Sultana îl prinse în brațe cu o forță de înotătoare voinică. Ioanide nu respinse îmbrățișarea, ci o acceptă, dezvoltînd-o și profitând de ea. Însă după câteva secunde de ardență, se desfăcu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise Pomponescu cam sceptic, se promite un proces. Gulimănescu luă o mină extrem de gravă. - De data asta se pare că este foarte serios, faci rău că iei lucrurile în glumă. Pomponescu nu scoase nici un cuvânt, dar cu un fel de plecăciune exprimă ideea: Fie ce-o fi!" . - Gavrilcea spune peste tot că se va institui anume pedeapsa cu moartea. Pomponescu mușcă puțin buza de sus, nu de spaimă, ci din neplăcerea de a se vedea astfel minimalizat de Gulimănescu. . - Plecarea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu acest prilej, Pomponescu schimbă unele vorbe cu câțiva din colegii săi. După ce ieși pe poarta principală, se reîntoarse și dădu portarului o mie de lei, sumă destul de apreciabilă încă pentru acea vreme și care smulse de la acesta saluturi și plecăciuni. Acasă, în birou, Pomponescu părea a studia ceva în secret, căci când intra cineva, își schimba repede poziția și se făcea a privi la altceva, împingînd totodată discret cu mâna sertarul în care ținea flacoanele. Lua cu grijă cheile de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dobitoace care vorbesc. Tu ești năzdravan de bună samă! '' "Ba nicidecum - adăogi el - eu sint un bătrâne iepure a lui Donici". Zău nu mai era de vorbă, rămăsesem încremenit. Mi-am zvârlit pușca și m-am închinat lui cu multă plecăciune: i-am cerut iertăciune că nu l-am cunoscut, bănuindu-l că se pusese în primejdie de a se face ostropăț. "Și pentru ce acest dezgust de trăit? " îl întrebai. "Of, sânt satul de cele ce văd", zise el. -,. Cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
istoric N. Iorga „interesantă și cu totul neașteptată scrisoare” și pe care o publică atât în „Neamul Românesc” din august 1917, cât și în „Revista Istorică”, nr. VII (1921) și, din care, reproducem mai jos cele ce urmează: „Cu frățască plecăciune mă închin dumitali, bădiță Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la loc și deveniți abia atunci o fecioară de aur. HERTA (rea): Nu iubesc, nu iubesc niciodată. Obez, neimportant, flasc. (Karli și Schweindi se prăbușesc la picioarele Hertei și le ling. Fotzi se apropie și ea și sărută cu o plecăciune mâna Hertei. Hasi își scoate pantofii și ciorapii și îi trage un picior în spate lui Schweindi. Când Schweindi bruscat se întoarce, Hasi îi vâră piciorul în bot) SCHWEINDI (scuipă): Pfui, Dumnezeule, cum poate să pută un picior, nespălat de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de astă dată, o dublă interpretare: fie ridiculizează, întrucâtva, modul lingușitor de comportament al cetății romane față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune însuși soarele să pregătească intrarea în scenă a cezarului Nero, a cărui histrionică autoadmirație era recunoscută ("Febus le spune: trăiască mai mult decât toți muritorii/ Cel care-mi seamănă mie la chip și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul de narator auctorial care se ascunde și el în spatele anagramei face întotdeauna "onorurile" introducerii în universul livresc propriu, dar și ultimele plecăciuni înainte de ieșirea din scena epică. Astfel, "Cuvântul înainte al scriitorului" din Cartea întâi se deschide printr-o intervenție redundantă în trimiteri la lumea filozofiei grecești, naratorul-autor folosind "pilda lui Platon din cartea a treia despre Republica" pentru a trezi interesul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pictat și scena care apare în cadrul ferestrei. Thomas crede că acest tablou solicită într-un fel special lectura scenei în care copilul din stânga intră cu timiditate în clasă, în timp ce este privit, cu nervozitate, de colegi, în timp ce profesorul, nemulțumit face o plecăciune ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
pictat și scena care apare în cadrul ferestrei. Thomas crede că acest tablou solicită într-un fel special lectura scenei în care copilul din stânga intră cu timiditate în clasă, în timp ce este privit, cu nervozitate, de colegi, în timp ce profesorul, nemulțumit face o plecăciune ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
pictat și scena care apare în cadrul ferestrei. Thomas crede că acest tablou solicită într-un fel special lectura scenei în care copilul din stânga intră cu timiditate în clasă, în timp ce este privit, cu nervozitate, de colegi, în timp ce profesorul, nemulțumit face o plecăciune ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cel strâns în jurul lui Eugen Barbu. Pe noul tip de scriitor, autoarea îl caracterizează drept păgubos, deoarece " Tablourile cu îngerași și voievozi înconjurând cuplul prezidențial nu mai sunt cumpărate la preț gros sau modest, de putere, trebuie oferite. Articolele de plecăciune nu sunt mai bine plătite decât cele fără concesii. Cvasigratuitatea elogiului începe să fie regula de aur a puterii, care se vrea ridicată în slăvi pentru Ea însăși și nu pentru dinarii răsplătiți"95. Scriitoarea expune portretul aproape fiziologic al
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
scos nici un cuvânt, totul petrecându-se într-o tăcere deplină, mama dirijându-și copiii doar din priviri. După ce femeia a introdus o monedă în cutia pentru danii, a ieșit împreună cu băieții făcând semnul crucii și schițând, din cap, o ușoară plecăciune către noi, care urmăream cu deplină aprobare acest fapt plin de semnificații. Din păcate, în acele vremuri, prea puțini părinți își duceau odraslele la Biserică pentru a le apropia de Credință și de valorile morale. Mama, despre care am relatat
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]