1,160 matches
-
ținuta și mai luă un pahar de whisky și deodată o zări În fund pe Finita și Își dădu seama că Încă nu stătuse de vorbă cu ea. Se Îndreptă Într-acolo și, din pricina grabei și tot salutînd și făcînd plecăciuni În dreapta și În stînga, era gata să pice În nas, dar cum În ultimul timp devenise coleg de club cu Juan Lucas nu mai era atît de ridicol și reuși să ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl salută de parcă i-ar fi spus: nu te apropia, iar grăsanul Îi răspunse cu un dispreț și mai mare și fără să-i dea de Înțeles că ar avea nevoie de bani. Pe Susan o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească uimit, acum și mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Julius și-i făcu cu ochiul. Julius se uită la Susan, Susan la Juan Lucas și Juan Lucas abia atunci băgă de seamă că bogătașul ăsta era cineva cunoscut: domnul cu băieții și iubitele lor Îl saluta cu o plecăciune respectuoasă, pe urmă se Îndrepta din șale, privea surîzător la băieții lui și la fete, aștepta ceva: una, două, trei: ce tînăr ești, tată, pe zi ce trece ești mai tînăr, e de necrezut cît de tînăr te menții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîntară cu toții imnul național și imnul colegiului Inmaculado Corazón. Pe urmă maica stareță Începu din nou să vorbească; mai serioasă de data asta și Roșcova Îi Încuviința din cap cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arate că e de acord Întru totul cu don Juan Lucas. — Minunat. Atunci asta-i tot. Mergi să-ți vezi de treburile dumitale și mîine așteptăm să vedem dacă ne pregătești o masă vrednică de faima dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
face pentru el cît o seară de balet: „CÎnd François descoperă păpușile surorii lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a stat aici prințul? îl întrebă el sever pe valet. — V-am spus că așa a dorit dumnealui... În acest timp, ușa cabinetului se deschise brusc și ieși un militar cu o servietă în mână, care vorbea tare și făcea plecăciuni de rămas-bun. — Ești aici, Ganea? se auzi o voce strigând din cabinet. Ia vino încoace! Gavrila Ardalionovici îi făcu prințului un semn cu capul și intră grăbit în birou. Peste vreo două minute ușa se deschise din nou și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot și că acum ei o iubesc, o compătimesc și așa va fi mereu. Apoi veneau în fugă la mine și, cu chipurile bucuroase, preocupate, îmi spuneau că de-abia au văzut-o pe Marie și că Marie îmi trimite plecăciuni. Seara mă duceam la cascadă; era acolo un loc bine ferit dinspre sat, cu plopi de jur-împrejur; acolo dădeau și ei, seara, fuga să se întâlnească cu mine, uneori chiar pe furiș. Mi se pare că dragostea mea pentru Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mintea și cu poliloghia voastră și o să vedem, mult stimată Alexandra Ivanovna, dacă o să fii fericită cu onorabilul dumitale domn... A! exclamă ea, văzându-l intrând pe Ganea. Uite că mai vine încă o alianță matrimonială. Bună ziua! răspunse ea, la plecăciunea lui Ganea, fără să-l invite să ia loc. Te căsătorești? Dacă mă căsătoresc?... Cum?... Care căsătorie?... bâigui, zguduit, Gavrila Ardalionovici. Era grozav de intimidat. Întreb dacă te însori; poate-ți place mai mult această expresie... — N-nu... eu... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le văzu pe Nina Alexandrovna și pe Varia și se opri, intimidat puțin, cu toată tulburarea sa. Îl urmă Lebedev, care se ținea ca umbra de el și era beat criță; intrară apoi studentul, domnul cu pumnii, Zaliojev, care făcu plecăciuni în dreapta și în stânga, și, în sfârșit, se strecură și grăsanul cel mic de statură. Prezența doamnelor încă îi mai făcea să fie reținuți și se vedea că îi deranjează foarte mult, desigur, doar pentru moment, până la primul pretext de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e cu ei! Doamne, ce ghinion! Și, imaginați-vă, doamnă, totdeauna mă paște acest ghinion! Vă rog din suflet să le transmiteți plecăciuni din partea mea, iar Alexandrei Mihailovna să-i amintiți... într-un cuvânt, transmiteți-i că-i doresc din toată inima ceea ce și dumneaei și-a dorit joi seara, în sunetele baladei lui Chopin; n-a uitat... Cele mai sincere urări! Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga mea! Lenocika, o fetiță de opt ani, dădu imediat fuga după pernă, o aduse și o puse pe canapeaua tare, jerpelită, cu tapițeria din mușama. Generalul se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă nu era întreagă la minte (e bolnavă), iar după moartea tatei s-a prefăcut de tot într-un prunc, nu mai vorbește: stă mereu într-un fotoliu pentru că n-o mai țin picioarele și, de la locul ei, le face plecăciuni tuturor celor pe care-i vede; cred că, dacă trei zile nu i-aș da mâncare, ea nici n-ar observa. Am luat mâna dreaptă a mamei, i-am împreunat degetele: „Binecuvânteaz-o, mamă, zic, merge cu mine la altar“; i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Traversară palierul scării de la parter și sunară la ușa aflată față în față cu cea pe care ieșiseră. Li se deschise repede. O femeie bătrână, gârbovită de tot și îmbrăcată în negru, îmbrobodită cu o basma, îi făcu, tăcută, o plecăciune adâncă lui Rogojin; acesta o întrebă ceva în grabă și, fără să se oprească pentru a auzi răspunsul, îl conduse pe prinț mai departe prin camere. Se perindară iarăși niște încăperi întunecoase, de o curățenie neobișnuită, reci, ticsite cu piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu este deloc primejdioasă. Iar după vreo oră, când prințul începu să înțeleagă destul de bine ce se întâmplă, Kolea luă o trăsură și îl duse de la hotel acasă la Lebedev. Lebedev îl întâmpină pe bolnav cu înflăcărarea obișnuită și cu plecăciuni. Pentru el își grăbi mutarea la casa de vară; în a treia zi erau deja cu toții la Pavlovsk. VItc "VI" Casa de vară a lui Lebedev era mică, dar confortabilă și chiar frumoasă. O parte a ei, destinată închirierii, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult decât soră... nu mai mult... — Iar tu, domnul meu, nu ești decât un prost, scuză-mă. Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de dumneavoastră. S-a scris și în ziare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru el, fervoare pe care o manifesta soția lui față de interesele personale ale prințului. De altminteri, rămăsese atât din curiozitate, cât și datorită bunătății inimii, sperând să ajute și în orice caz să fie de folos cu autoritatea lui; însă plecăciunea pe care, intrând, i-o făcu generalul Ivolghin de la distanță îl indignă din nou; se încruntă și se decise îndârjit să tacă. Dintre cei patru tineri vizitatori, unul avea, de fapt, vreo treizeci de ani și era „locotenentul în retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rata și toate speranțele s-ar putea dovedi deșarte, am adăugat că, dacă nu trec pe la ei a doua zi dimineață, înseamnă că totul s-a sfârșit și nu se mai poate aștepta la nimic bun. M-au condus cu plecăciuni, aproape că nu mai erau în toate mințile de bucurie. N-o să uit niciodată expresia de pe chipurile lor. Am luat o birjă și am plecat imediat spre Vasilievski Ostrov. În decursul celor câtorva ani de gimnaziu, tot timpul am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te-ai fi bucurat de asta, îi răspunse povățuitor Lizaveta Prokofievna. La revedere, prințe; scuză-mă că te-am deranjat. Sper că vei rămâne convins de stima statornică pe care ți-o port. Imediat, prințul le făcu amândurora câte o plecăciune și ieși tăcut. Alexandra și Adelaida râseră și făcură un schimb de șoapte. Lizaveta Prokofievna le aruncă o privire severă. — Maman, râse Adelaida, nu ziceam decât că prințul s-a înclinat splendid; uneori e ca un sac, iar acum, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dădu să-și exprime părerea că ar fi extrem de utilă repararea căii ferate, însă Adelaida izbucni deodată în râs și prințul se simți iarăși distrus. Chiar în clipa aceea intră Aglaia, liniștită și plină de importanță, îi făcu prințului o plecăciune ceremonioasă și își ocupă solemn locul cel mai la vedere de la masa rotundă. Îl privi întrebător pe prinț. Toți pricepură că venise momentul dezlegării tuturor nedumeririlor. — Ai primit ariciul meu? îl întrebă ea pe un ton ferm și aproape supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru că eu eram acolo sau pur și simplu văzându-l pe Gavrila Ardalionovici, căci e oricum bărbat frumos, așa că a roșit de tot și a pus capăt întrevederii într-o secundă, foarte nostim: s-a ridicat puțin, a răspuns la plecăciunea lui Gavrila Ardalionovici, la surâsul jucăuș al Varvarei Ardalionovna și dintr-odată le-a trântit-o: „V-am chemat numai ca să-mi exprim personal satisfacția pentru sentimentele dumneavoastră sincere și prietenești, de care, dacă voi avea nevoie, fiți siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împărăteasa. — Trec și mâine, rostește după o clipă de tăcere. Evită intenționat orice aluzie la confratele său. — Am să fac între timp niște calcule astrologice să văd ce mâncăruri ți-ar putea ușura digestia în contextul zodiacal actual. Face o plecăciune adâncă în fața cuplului imperial și iese, mânându-și de la spate, ca pe o turmă, discipolii. După ce-i vede pe Themison și pe asistenții săi retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ai mult. Antonius Musa se așteaptă la o explozie de mânie din partea ei, dar bătrâna doamnă începe să râdă încetișor. Îndrăznește atunci temător: — Din experiența mea, aș spune că sănătatea întregului organism constă într-o alimentație variată. Face o plecăciune în direcția ei. — Cel mai bine e ca vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Amenințarea e de-abia voalată. Principele tace. Începe să se simtă vulnerabil. Cu un zgrepțănat ușor la ușă, Parthenicus își face din nou apariția. — Senatorii și cavalerii așteaptă de mai bine de o oră în fața ușii, se scuză cu o plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]