KorAP: Find »[drukola/base=plenipotențiar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...139 >

3,457 matches

Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

rămânea în continuare ferm hotărâtă a se opune proiectului care, la fel ca și cel austriac, atingea grav suveranitatea statelor riverane. Acest fapt reiese cu claritate din adresa și telegrama expediate de ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, ministrului plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica, la 6 septembrie și 7 octombrie 1881, din care redăm două fragmente reprezentative: "Desigur că dvs. nu ignorați - subliniază Eugeniu Stătescu în primul document diplomatic, din 6 septembrie (n.n.) - că în conformitate cu proiectul care a

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
noului post diplomatic, lăsându-l în locul lui, în calitate de Consul General în exercițiu al Marii Britanii la Galați, pe viceconsulul Arthur Hermann Vecqueray 162. * * * Anul 1882 s-a deschis cu memoriul înaintat, la 6 ianuarie, șefului diplomației engleze, lordul Granville, de către ministrul plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica 163. De la începutul documentului, autorul lui precizează că "de la ultima sesiune a Comisiei Europene a Dunării, Guvernul Austro-Ungar nu a încetat să insiste pe lângă cabinetele Europei în favoarea anteproiectului comitetului numit de Comisia Europaenă, comitet

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
care i l-ar asigura preponderența în cadrul Comisiei Mixte, fapt care ar echivala cu "recunoașterea unei veritabile supremații, al unui protectorat asupra Statelor de la Dunărea de Jos"171. În ultima parte a memoriului, trecând din nou în domeniul juridic, ministrul plenipotențiar al României la Londra demonstrează, făcând apel la conținutul Tratatelor de la Viena (1815), Paris (1856) și Berlin (1878), faptul că "Austro-Ungaria, neputându-și baza pretențiile pe conținutul tratatelor, reclamă această poziție în cadrul Comisiei Mixte (de membru și președinte în același

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
174. "Dacă România va reuși pe această cale - se arată în continuarea raportului diplomatic -, Franța va renunța de bună voie la propunerea ei și ne va seconda cu sinceritate, din toate puterile ei"175. Din Berlin, la 23 ianuarie, ministrul plenipotențiar Gheorghe Vârnav-Liteanu raporta că avusese "o nouă discuție"176 cu contele Maximilian von Hatzfeldt, căruia i-a făcut din nou cunoscută poziția României în problema Dunării. După ce l-a ascultat cu atenție și cu răbdare, înaltul demnitar i-a răspuns

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
La 8 martie (1882), delegatul Franței în CED, Camille Barrère, a propus "convocarea delegaților, în sesiune extraordinară, în ziua de luni, 24 aprilie", în vederea "reglării chestiunilor prevăzute în articolul 55 al Tratatului din 1878"188. La 23 martie (1882), ministrul plenipotențiar al României la Paris, Mihail Pherekyde, comunica sosirea delegatului Austro-Ungariei în CED, contele Wolkenstein, în capitala Franței, precum și faptul că ministrul de externe francez "l-a autorizat pe Barrère să stea de vorbă cu el, ratificând tot ce vor fi

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
delegatului Austro-Ungariei în CED, contele Wolkenstein, în capitala Franței, precum și faptul că ministrul de externe francez "l-a autorizat pe Barrère să stea de vorbă cu el, ratificând tot ce vor fi convenit cei doi"189. A doua zi, ministrul plenipotențiar al României la Berlin, Gheorghe Vârnav-Liteanu, trimitea, la rândul lui, un mesaj deloc liniștitor: "Domnul Busch mi-a comunicat că o antantă între Germania și Austria în problema Dunării a fost stabilită pe baza sugestiei Barrère"190. Nemaiputându-și stăpâni

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
putea el pronunța asupra unei combinații căreia nu-i cunoaște modalitățile pe baza cărora s-a ajuns la înțelegerea de la Berlin"191? Punctul de vedere oficial al guvernului român reiese cu claritate din circulara ministrului de externe român, adresată miniștrilor plenipotențiari ai României la Paris, Londra, Berlin și Viena la 29 martie 1882, document în care se arăta în mod clar, răspicat și categoric că "în prezența negocierilor care au loc în lipsa noastră asupra chestiunilor reglementării navigației între Galați și Porțile

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
navigației danubiene în aval de Porțile de Fier. Durata desfășurării a fost scurtă, comisia întrunindu-se în plen de numai patru ori. Înainte de a analiza acest subiect, ne vom referi la o frumoasă și nobilă inițiativă umanitară, aparținându-i ministrului plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica, din primăvara anului 1882. În cadrul discuțiilor purtate cu lordul Granville în anii 1882-1883 cu privire la problema Dunării, diplomatul român a abordat o seamă de subiecte "fierbinți" și anume: 1. Măsurile sanitare necesare pe parcursul fluviului, pe

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
majorități românești - cu componența consiliului propusă de Ion Ghica, respingând și cererea cu privire la utilizarea taxelor sanitare, în care se prevedea constituirea unui fond sanitar care să rămână la dispoziția comisiei 196. Deși soldată cu un eșec, această primă inițiativă a plenipotențiarului român la Londra nu a stopat neobosita activitate diplomatică care, în toamna anului 1882 și în primele luni ale anului 1883, va înregistra noi momente de vârf. * * * Înainte de a intra în analiza sesiunii Comisiei Europene a Dunării din primăvara anului

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Comisiei Europene a Dunării din primăvara anului 1882, să luăm cunoștință de starea de spirit care domnea la București, redată cu fidelitate în rapoartele diplomatice ale lui William Arthur White, din primele luni ale acelui an. La 7 ianuarie (1882), plenipotențiarul Marii Britanii acreditat în capitala României încunoștiința în mod confidențial Foreign Office despre plângerile adresate de unii "români cu poziție" cu privire la "apatia domnului Brătianu și a Guvernului" în fața "gravelor exigențe ale cabinetului austro-ungar"197. Diplomatul englez remarca astfel că "un sentiment

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
umbră? Relatând în telegrama secretă din 24 martie plecarea contelui Hoyos la Viena la terminarea misiunii sale la București, pentru a fi numit subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe de la Viena 205, White ține să sublinieze că fostul ministru plenipotențiar al monarhiei bicefale, urmând instrucțiunile contelui Kàlnoky, l-a asigurat pe premierul Brătianu că "la ora actuală nu există nici un fel de pericol de război" și i-a sugerat ca România, "în timp ce întreține relații strânse cu Austro-Ungaria, să caute în

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
că "la ora actuală nu există nici un fel de pericol de război" și i-a sugerat ca România, "în timp ce întreține relații strânse cu Austro-Ungaria, să caute în același timp să mențină cei mai buni termeni cu Rusia"206. Noul ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei la București, baronul Mayr, care și-a prezentat scrisorile de acreditare regelui Carol I la 26 aprilie 1882, a depus și el, la rândul lui, eforturi considerabile pentru a convinge cabinetul Brătianu de utilitatea propunerii Barrère. Truda i-

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
decizie asupra viitorului CED, al cărei mandat ar fi urmat, în caz contrar, să expire la 24 aprilie 1883. Principala inițiativă în convocarea forumului internațional au avut-o guvernele de la Paris și Londra. De altfel, la 22 iunie 1882, ministrul plenipotențiar al României la Viena, Ion Bălăceanu, l-a anunțat pe ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, că șeful diplomației vieneze, contele Gustav Kálnoky, îl înștiințase despre o posibilă inițiativă de a convoca o comisie internațională sau o conferință a

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
ambasadorului Regatului Unit la Paris, lordul Lyons, să încunoștiințeze cabinetul francez că Londra era dispusă să găzduiască viitoarea conferință a Marilor Puteri 216. Această intenție a fost repetată și în nota circulară din 11 decembrie (1882), trimisă de lordul Granville plenipotențiarilor Marii Britanii în capitalele europene 217. Prin acest document diplomatic, statele semnatare ale Tratatului de la Berlin erau invitate să participe la Conferința internațională de la Londra, preconizată a avea loc la începutul anului 1883, ea având pe ordinea de zi prorogarea Comisiei

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Brăila și aprobarea regulamentului de navigație și de poliție fluvială pentru sectorul Porțile de Fier-Brăila. În această conjunctură, realizând izolarea diplomatică în care se afla și intuind că Marile Puteri în mod cert nu îi vor invita la conferință pe plenipotențiarii României, diplomația țării noastre s-a adresat Vienei. Noul ministru al Afacerilor Străine, Dimitrie A. Sturdza, printr-o scrisoare trimisă plenipotențiarului român la Viena, Petre P. Carp, a formulat o soluție de compromis, în sensul acceptării Austro-Ungariei drept președinte permanent

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
în care se afla și intuind că Marile Puteri în mod cert nu îi vor invita la conferință pe plenipotențiarii României, diplomația țării noastre s-a adresat Vienei. Noul ministru al Afacerilor Străine, Dimitrie A. Sturdza, printr-o scrisoare trimisă plenipotențiarului român la Viena, Petre P. Carp, a formulat o soluție de compromis, în sensul acceptării Austro-Ungariei drept președinte permanent al preconizatei Comisii Mixte, dar numai cu titlul de mandatar al CED218. Contele Kálnoky a respins însă din capul locului propunerile

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
drept președinte permanent al preconizatei Comisii Mixte, dar numai cu titlul de mandatar al CED218. Contele Kálnoky a respins însă din capul locului propunerile românești 219. În același timp, pe 25 noiembrie 1882, Dimitrie A. Sturdza i se adresa ministrului plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica, în termenii următori: "Tratatul de la Berlin a introdus România în Comisia Europeană a Dunării cu același titlu ca și Marile Puteri participante la Tratatul de la Paris. Era un act de justiție și echitate recunoașterea

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
toate eforturile în vederea stabilirii unei înțelegeri conforme cu dorințele legitime ale României 220. Justețea punctului de vedere românesc și legitimitatea participării României la o viitoare conferință internațională în problema Dunării au fost expuse și argumentate de ministrul român de externe plenipotențiarilor României în străinătate în notele circulare din 25 noiembrie și 10 decembrie 1882, aceștia având misiunea de a le face cunoscute autorităților din țara de reședință 221. În urma primirii depeșei lui D.A. Sturdza, Ion Ghica, care sesizase deja guvernul român

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Galați și a Comisiei Europene a Dunării pentru cursul Danubiului între Galați și Marea Neagră. Or Austro-Ungaria, stat neriveran pe aceste sectoare, avea președinția și automat preponderența, lezând de drept interesele și drepturile suverane ale statelor riverane. Cu deplin temei - argumenta plenipotențiarul român acreditat în capitala Regatului Unit - Comisia Mixtă nu i se putea substitui CED În cazul neinvitării României pentru a participa la conferință, rezultatele practice ale deciziilor nu ar avea aplicabilitate, din punct de vedere juridic, pentru un stat suveran

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
să adere la proiectul Barrère înainte de conferința din capitala Marii Britanii (s.n.). Astfel, la 25 ianuarie (1883), ambasadorul Regatului Unit la Viena, Sir Henry Elliot, îi făcea cunoscută lordului Granville rugămintea autorităților austro-ungare de a-i trasa lui William Arthur White, plenipotențiarul Marii Britanii la București, instrucțiunea de a insista pe lângă cabinetul Brătianu de a adopta proiectul Barrère231. Lordul Granville, receptiv, patru zile mai târziu punea în practică solicitarea omologului său austro-ungar, expediindu-i lui White următoarea depeșă: "Vă rog faceți uz de

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
acesta a fost supus de comisarul francez în ședința din 27 mai"232. Poziția guvernului de la București era însă clară și intransigentă, ea fiind reflectată în telegrama circulară din 8 ianuarie 1883, expediată de ministrul Afacerilor Străine, Dimitrie A. Sturdza, plenipotențiarilor României de la Londra, Paris, Roma, Viena, Berlin, Sankt Petersburg și Constantinopol: "Având în vedere zvonurile atribuind Puterilor intenția de a nu oferi României, în perioada Conferinței de la Londra, decât o participare cu un titlu inferior și sub o modalitate specială

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
a nu se separa de Europa...; noi însă nu vom ceda, deoarece drepturile și interesele noastre sunt contradictorii cu cele două pretenții"237. Înainte de a trece la analiza Conferinței de la Londra, să ne referim la ultimul demers diplomatic al ministrului plenipotențiar al României în capitala Marii Britanii, Ion Ghica. Acesta, la 1 februarie 1883, adresa o scurtă, sintetică notă lordului Granville, desprinzând ideile esențiale din memoriul din 31 decembrie 1882238. Servindu-se de aceleași argumente care figurau în documentul anterior, ilustrul diplomat

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
sa de a nu recunoaște și, în consecință, de a nu aplica tratatul care urma să încheie reuniunea ambasadorilor Marilor Puteri 240. După ce a fost chemat, împreună cu omologul său sârb, la 10 februarie 1883, spre a fi încunoștințat de hotărârea plenipotențiarilor Marilor Puteri ca cei doi diplomați să fie invitați numai cu titlu consultativ, Ion Ghica a solicitat o declarație scrisă, după care, două zile mai târziu, i-a prezentat o notă de protest lordului Granville, anunțând retragerea sa de la lucrările

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
242. La 20 februarie 1883, Ghica îi făcea cunoscut lui Sturdza conținutul notei primite din partea lordului Granville, prin care demnitarul britanic își exprima regretul față de decizia guvernului român, motivând în același timp atitudinea colegilor lui: Rațiunea care a determinat pe plenipotențiarii puterilor să adopte în a doua ședință hotărârea în ce privește România consistă în faptul că Conferința a crezut că trebuie să se considere oarecum drept prelungirea și urmarea Congresului de la Berlin, la care România nu a participat ca semnatară. Îmi face

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
fiecare dată însă, acestea s-au soldat cu un eșec. Până la Primul Război Mondial, România își va exercita dreptul său legitim de stat suveran în apele sale teritoriale danubiene, de la Turnu Severin la Galați 253. Și William Arthur White, ministrul plenipotențiar al Marii Britanii la București, făcea cunoscută la Foreign Office, pe 14 martie (1883), starea de profundă nemulțumire care domnea în capitala României, în rândul oamenilor politici, de stat și al poporului român, la aflarea veștii semnării Tratatului de la Londra 254

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]