1,866 matches
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului LUNA Luna pe un horn clocește Două ouă vechi de cioară; Mică-i cât un solz de pește, Albă e ca o fecioară. Într-un beci plesnește-o doagă Speriind stropii de rouă, Musculițe-n cor se roagă Să nu plouă, să nu plouă. Brotăcei băgați sub brusturi Își improvizează corul, Pe la becuri, firavi fluturi Trec așa cum trece dorul. Luna peste dealuri zboară, Cuibul l-a lăsat
LUNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374283_a_375612]
-
frate de ploi, Iar ochiul meu râde sau plânge, Găsind drumul drept înspre noi. Și pactul cu noaptea l-aș face, Sa stiu că-mi vei fi numai zi, Dar noaptea pe tine te place Și rodul din noi va plesni, Doar pentru că vară e vară, Când este în mine și-n noi Și noaptea mi-e sora de seară, Și vântul mi-e frate de ploi. Par toate că ne separă, Dar toate ne-aduc înapoi. 29 iulie 2016, Constantă
DECLIN OPALIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362200_a_363529]
-
e frate de ploi, Iar ochiul meu râde sau plânge,Găsind drumul drept înspre noi.Și pactul cu noaptea l-aș face,Să știu că-mi vei fi numai zi, Dar noaptea pe tine te placeși rodul din noi va plesni,Doar pentru că vară e vară,Când este în mine și-n noiși noaptea mi-e sora de seară,Și vântul mi-e frate de ploi. Par toate că ne separă,Dar toate ne-aduc înapoi.29 iulie 2016, ConstanțaSursa foto
DECLIN OPALIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362200_a_363529]
-
în Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015. E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂ E-n iunie, vară vii iară și timpul aleargă, gonește . Simt noaptea în urmă cum crește, iar dorul de voi mă doboară! O pasăre cântă voioasă, plesnește iar floarea de tei, Tu vară te-ntorci bucuroasă, crezând că acasă mă iei. . . Regret, vii și pleci fără mine și înc-o vacanță-s absent, Muncesc pentru-al puilor bine, chiar dacă rămân repetent! Lipsind vreo cinci ani de la școală, contractul
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
cum coboară, purtând un penel fermecat ... Citește mai mult E-N IUNIE, VARĂ VII IARĂE-n iunie, vară vii iară și timpul aleargă, gonește . . .Simt noaptea în urmă cum crește, iar dorul de voi mă doboară!O pasăre cântă voioasă, plesnește iar floarea de tei,Tu vară te-ntorci bucuroasă, crezând că acasă mă iei. . .Regret, vii și pleci fără mine și înc-o vacanță-s absent,Muncesc pentru-al puilor bine, chiar dacă rămân repetent! Lipsind vreo cinci ani de la școală, contractul
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
a uneia dintre laturi în cealaltă, trăim ca într-o lume de strigoi unde nici un mod determinat al formei pe care am vrea să-l reținem nu rezistă, ci se transformă subit în contrariul lui sau, umplîndu-se dincolo de orice măsură, plesnește. Deci modurile generale în care își face apariția arta índică sînt următoarele: a) Pe de o parte, reprezentarea încorporează conținutul enorm al absolutului în sensibilul nemijlocit și individual, în așa fel că acest ce individual însuși așa cum este el, trebuie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tematic: porumbei și mîneci suflecate, cer albastru și turnătorii incendiare, drapele și portrete, ciocane și seceri, curcubee și decorații... ... unde-s toate astea? în ce secol se petreceau? unde-i edenul balcanic? pe străzile inundate de lumea pestriță? în piețele plesnind de bubuitul glasurilor? în balcoane, în ganguri? pe acoperișuri? cine mai are mînă să picteze această maree nepictural revărsată, s-o transfigureze? cine mai poate sta liniștit în atelierul lui din Sofia, din Atena, din Belgrad, din București, acum cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva în premieră și să rupă gura tîrgului, să breveteze peste noapte o noutate trăsnet, să... Nu, nu-i stă lui bine să debuteze, tot ce face a mai fost făcut în trecutul său glorios. Cînd crezi că, gata, a plesnit-o, vezi că plesnitura nu e nouă, că și-a mai brevetat-o și Burebista, și Ion Vodă cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proverbiala talie a franțuzoaicelor standard! Rar, pe Avenue Grammont, cîte una, dar din cele deja ușor fanate. Pentru că fetele (băieții mai puțin) au aerul că dintr-un moment în altul sînt gata să-și ia zborul: baloane pe care ginșii plesnesc. Fete drăgălașe, normale, puse nemilos pe socluri de celulită. Incredibil! Negresele însele, mlădii în imagistica tradițională, se leagănă pe tortuare ca niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-o omucidă,din împreunarea celor patru buze ieșind mai ales gemetele lui de mameluc stătut, fata lăsînd chiar impresia că ar vrea să fie omucisă de mîna (buza) lui. 2. fata, de obicei subnutrită, dar cu ginșii (pardon, blugii) plesnindu-i pe, pardon, fese, e cea activă: se uită în dreapta, în stînga și cînd constată că trotuarul s-a aglomerat la maximum, tabără pe scumpetea de băiat (căruai i se vede negrul de sub unghie de pe celălalt trotuar) și oricît ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
își întinse masă larg; Noaptea, o cupă de argint 340 Umpluta cu vinul suferinței, veghé la sărbătoarea cea de aur, Dar Soarele cel luminos nu era încă; el, toată-întinderea umplînd-o, Dormea precum o pasăre-n găoacea cea albastră care curînd plesni-va. Los văzu rană loviturii sale: vedea, i se făcea milă și plîngea. Los se caia acum că o lovise pe Enitharmon; simțea iubire 345 Ridicîndu-se prin toate Vinele-i; își aruncă brațele-n jurul pîntecelor ei Ca să tămăduiască rană
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chipu' acela minunat de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu: ...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce; știi că refuzasem rolul secretarului de partid..., Pavel..., și că, pentru a avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vine cu argumentul următor: „Pune o săgeată În arcul tău și Întinde”, Îi spune acestuia unui vânător. El a făcut Întocmai. Apoi: „Întinde și mai mult!”. Acesta a Întins. Și Încă o dată: „Întinde!”. Atunci vânătorul spune: „Dacă Întind peste măsură, plesnește arcul!”. Bătrânul răspunde: „Tot așa se Întâmplă cu lucrul lui Dumnezeu. Dacă ne Întindem cu frații peste măsură, Îndată se rup. Trebuie ca, din când În când, să lăsăm de la noi”. Nu este vorba despre o bagatelizare sau o relativizare
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Orsay și de alte doamne ale scrisului. Simte că e impunătoare, plină de vitalitate, dominând peisajul. Dar tocmai pentru că aparține simultan și lumii de jos, și celei Înalte, Catherine Gore vede ca nimeni alta, cu ochi scrutător, cum sub luciul (plesnit pe alocuri) al dandysmului se pot citi semnele unei societăți ce riscă să Încremenească În formalismul său, ba chiar să se stingă de atâta suficientă autocontemplare. Nu altceva notează ea În Album cu schițe despre modă (din 1833) sau În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un dandy? Cu piciorele lui scurte și butucănoase? Și totuși, câtă strădanie pentru a intra În rândul Eleganților, cu nenumăratele-i mănuși pastelate, cu inelele prea mari, strangulând cel puțin trei-patru degete, cu nasturii de aur ai vestei (e drept, plesnind peste pântecul rotofei). Puțin mai contează Însă dacă a fost un dandy autentic zi și noapte, câtă vreme de sub pana lui au ieșit seducătorii Lucien de Rubempré, Eugène de Rastignac sau Henry de Marsay. Modele pentru orice aspirant la gloria
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
permanenta atitudine de frondă juvenilă a „noului Rimbaud român”, farmecul irepresibil al omului, jovialitatea ghidușă, corozivă și cinică în același timp l-au propulsat în centrul atenției scriitoricești, al criticii literare, dar și al vigilenței conducerii superioare de partid. Omul „plesnea” de talent și tinerețe, iar anii exploziei în poezie a lui Nichita Stănescu trecuseră. Lumea literară care avusese nevoie de un Nicolae Labiș, apoi de un Nichita Stănescu s-a năpustit pe noul apărut, sânge tânăr, de Slobozia, cum nota
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
județul Timiș (1955-1959), urmând apoi studii de profil economic. Colaborează la reviste și publicații cotidiene din România și din fosta Iugoslavie. Debutează publicistic în gazeta „Banatske novine” (Timișoara, 1967), iar editorial cu volumul în limba sârbă, Kad pucaju pupolci [Când plesnesc mugurii]. A publicat în limba română volumul Nemuririle ierbii (1984). În poezia de confesiune și de notație, bucolică în esență, ca și în versurile care interoghează asupra veacului și a civilizației moderne - construite, epic și epigramatic, în jurul câte unui simbol
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
munți se ridica între viața ei franțuzească și viața lor. Căuta cuvintele care să spună ceea ce în curând avea să pară atât de firesc: cortina de fier. 6 Cămilele în viscol, gerurile care înghețau seva copacilor și făceau să le plesnească trunchiurile, mâinile înțepenite de frig ale Charlottei, care prindeau buștenii lungi zvârliți de pe un vagon... Astfel renăștea trecutul acela nemaipomenit în bucătăria noastră afumată, în lungile seri de iarnă. Dincolo de fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vei ști cuprinsul acestei epistole înainte de a-ți sosi. De n-ai fi presimțit-o aceasta, atunci crede că am fost numai o machină orologică care a cântat urechei d-tale ascultînde o mulțime de cântece de sirene... peana a plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce a fost odinioară amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
faci. Crey se ridică de pe scaunul său și veni până aproape de Isidor. Ca și cum ar fi dorit să sublinieze diferența de înălțime dintre ei, se băgă chiar sub nasul călugărului și privi în sus. ― Spune-mi ce i-ai scris Abatelui! plesni ca un bici vocea guvernatorului. ― Eu nu i-am... Crey pocni cu tocul cizmei sale înflorate de podeaua de oțel. ― N-ai pic de rușine, popo! Toată viața mea am crezut că voi, călugării, în general oamenii religioși, aveți un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
intime cotloane ale gândurilor celuilalt, departe în ann, imaginîndu-și că mintea adversarului e o livadă de arbori negri în care el intră înarmat cu un ciocan imens cu care sparge fructe negre. Sub loviturile lui năprasnice, coaja întunecată și lucioasă plesnea, lăsând să țâșnească lichidul acela gălbui pe carc-l denumeau supă și care constituia hrana lor de zi cu zi. Știa că furia lui e doar o abstracție, doar un model care-i înlesnea atacul și că, în realitate, mintea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
suntem disponibili și credem că Maestrului ar trebui să i se dea o navă, urmă impasibil Perse. - Bine, dar nici măcar nu l-ați întrebat unde vrea să se ducă! Sau poate că totul nu este decât un complot, zise Bella plesnindu-se peste frunte. Am înțeles, ați urzit asta mai demult! - Nu, Sire. Noi avem încredere în Maestrul nostru, zise Heyyn Tars. Nu avem nevoie de explicații din partea lui, așa cum nu am cerut nici înălțimii voastre să ne motivați de ce doriți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de câtva timp un sentiment ciudat, dar pe care îl putea defini. Avea senzația că este păcălit cu nerușinare, dus de nas într-o maniera insidioasă, subtilă și extrem de periculoasă. - Pe părul blond al maică-mii! O erezie perfectă! își plesni mâinile Diribal. Știam eu că nu sunteți decât niște poponari fățarnici! - Hulești din ignoranță, spuse calm Abatele. Dumnezeu a prevăzut încă înainte de facerea lumii toate acțiunile noastre. Nimic din ceea ce facem nu iese din ordinea Lui. De aceea ne și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fond, exprimau operațiuni financiare speculative; operațiunile se derulau, prețurile la care aveau loc erau din ce în ce mai mari, dar succesiunea operațiilor respective nu adăuga, ca valoare materială, nimic suplimentar. Prima înțepătură, reprezentată în acest caz de blocaje, a făcut ca baloanele să plesnească. Bubbles-urile au fost mai spectaculoase în domeniul imobiliar, pentru că aici s-au acordat credite mai numeroase, pornindu-se și de la un program al administrației Bush, "O casă pentru fiecare american" ("A Home of Your Own"). Sunt acțiuni și practici care
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]