793 matches
-
un motiv rațional, doar din convingerea profundă că un copil nu poate exprima lucruri rezonabile și deci nu trebuie luat în seamă. Copilul poate cere ca atunci când iese la joacă să ia anumite jucării. Părintele fie din grabă, fie din plictis, fie din calcule economice (iar va pierde jucăria!) nu ține seama de dorința copilului putând ajunge chiar la un refuz agresiv, răstit. în acel moment, ceea ce putea fi o mare bucurie, mersul la joacă, devine prilej de supărare. Exemplul dat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ale copilului cu persoana care-l îngrijește, modul în care această persoană comunica cu el, determină vulnerabilitatea sau confortul psihic și reziliența copilului. Un comportament al îngrijitorului de neglijare a nevoilor copilului sau de indisponibilitate față de copil, fie din oboseală, plictis sau ignoranță, scade șansele copilului de a-și dezvolta o platformă de stabilitate în viață. Am numit platformă de stabilitate, atașamentul securizant al copilului. Tot ceea ce se va întâmpla ulterior în viață va confirma sau va știrbi din această securitate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nirvana). Atât idealul de viat] al omului simplu, cât și al pustnicului, se opun existenței bazate doar pe senzualitate pur], lipsite de orice constrângeri etice. O viat] tr]it] doar în pl]ceri duce prin ins]și natura să la plictis și dezordine, afectând viața de familie și pe cea a colectivit]ții. Buddha a condamnat hedonismul pur prin argumente psihologice și etice. De asemenea, a criticat și atitudinea unor materialiști, care nu credeau în existența vieții de dup] moarte și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fie aceea a realismului domestic. Avînd o bună știință a înnădirii (și destrămării) relației dramatice dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul literalist. Sfîrșitul Evului Mediu a fost, potrivit lui Johan Huizinga, o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lectură directă sau orice reprezentare scenică, să dezmintă interpretările tendențioase și chiar să reveleze, prin contrast cu regimul care ostracizase râsul în zonele trecutului sau ale "imperialiștilor", o lume paradisiacă 23: "Realismul socialist este o doctrină vagă dar eminamente serioasă, plictisul și cenușiul fiind trasăturile sale dominante. Într-un astfel de spațiu, delimitat de o parte de lagărul de concentrare, de alta de moralizarea didactică și de optimismul vigilent, râsul se stinge. De aceea, comuniștii îl caută în trecut, și cred
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
act, un prolog și două tablouri Actul al șaselea, în care D. D. Pătrășcanu parodiază piesa shakespeariană Romeo și Julieta, amuzându-se prin negarea finalului tragic arhicunoscut și continuarea poveștii de dragoste prin imaginea infernului conjugal în care gelozia și plictisul pregătesc terenul unor adultere în paralel. Spre deosebire de piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil, centrată pe conflictul de natură politică între familiile celor doi, comedia lui D.D. Pătrășcanu deschide mai larg evantaiul țintelor parodice, vizând și alte mari
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis, gălăgie, coridoare, afișe, un caiet de dictando ca un recipient pentru scurgeri finale de energie.191 La distanță de câteva pagini, același procedeu este însă marcat de originalitate atunci când lista reface șirul "cuvintelor mitice", adică a acelor termeni care antrenează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de standardizare a dus deja la folosirea generalizată a mașinii de cules, la utilizarea aproape exclusivă a clonelor vegetale și la răspânirea modei actuale a vinurilor din bucăți de lemn163. Mondializarea producției vinicole este fără îndoială un element de banalizare: "Plictisul se născu într-o zi de uniformizare", vorba poetului 164. Dar trebuie să sperăm că producătorii de vin de pretutindeni vor ști să păstreze originalitatea vinului lor și să o apere printr-o formă juridică adecvată. IV. Către o protecție
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a se adapta condițiilor politice noi (...). În prima parte a romanului, autorul a urmărit migrația spre Canal ca spre un Klondike dobrogean, a tot soiul de oameni: chiaburi doritori de a câștiga bani, tineri nostalgici ca tătara Sughiran, gonită de plictisul satului natal, un șofer fugit de frica urmăririi polițienești, entuziaști ca Jurașcu, îndrăgostiți dorind a se întâlni și așa mai departe, în afara celor care vin pe șantier cu dorința vie de a înfăptui o operă socialistă. Multitudinea la început este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bine În scaun, mirată. În primul rînd, nici nu mi-a trecut prin cap că o să-mi observe cineva lipsa. Și, În al doilea rînd, de cînd Își ridică Jasmine vocea măcar cu o notă peste monosilabele ei pline de plictis? — SÎnt pe drum, zic. Ce-i? — E vorba de amicul tău, Danny Kovitz. Simt un junghi de alarmă. Te rog, Doamne, nu-mi spune că mă lasă baltă. Te rog nu-mi spune că vrea să se retragă din combinație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de întreruperi fulgerătoare. Poetul se deconspiră ca personaj: Eu, a cărui copilărie E un plictis uitat... E uitat și Eliot. Larkin se concentrează asupra unei intimități sondate cu precizie. Ideea e veche pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic este fertilă, reprezentând tocmai scrierea poeziei înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul, ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate oferi vidul sau plinul ființei proprii. Iată de ce un ratat se poate oricând sinucide, dar un leneș, niciodată. Și cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să normalizeze alternanța la putere pentru viitor, ci să pună mâna pe putere și să o folosească, aici și acum. Ei au luat În serios promisiunile de transformare radicală ale liderului, afirmația lui că va anihila nu numai corupția și plictisul anilor Giscard, ci Întregul sistem capitalist. Excluși de la putere atâta timp, militanții socialiști francezi nutriseră nestingheriți visul revoluției. Fiindcă stânga nu exercitase puterea În Franța de zeci de ani; de fapt, nu o exercitase niciodată, decât incomodată de parteneri de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Jean Moreas, În 1886, cu manifestul „Le Symbolisme”. Precursorul simbolismului Însă este considerat Charles Baudelaire, prin volumul „Corespondențe”. Trăsăturile simbolismului: - utilizarea simbolurilor; interpretări multiple; -cultivarea sugestiei; cu ajutorul acesteia sunt puse În evidență stări sufletești inedite, nedefinite, de melancolie și plictis; - cultivarea sugestiei muzicale, a sonorității verbale; - existența sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații, auditive, vizuale etc.). Apărut ca o reacție Împotriva poeziei retorice a romanticilor și a impersonalității reci a parnasienilor, simbolismul dispune de o estetică proprie. Jean
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai simțeam alta statică, de greutate. Plumbul apasă mai greu pe om... Cât privește despre mine am fost și rămân un poet al decadenței." Gama de culori este restrânsă În poezia lui Bacovia, centrată pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, monotonia. Esențial sugestivă, culoarea, În loc să reliefeze obiectul, dimpotrivă, Îi estompează conturul, Îl dizolvă, Într-un fluid unic, În stare să impună o anumită stare de spirit. Culorile, ca și instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufletească
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]