1,161 matches
-
culori, e fie pentru că acesta e truvabil, "de gata", în diverse lexicoane, fie că, mai cu seamă, ceea ce,-n Craii..., are importanță e semnificația contextuală, a lor, - care se face și desface: repartiția și diseminarea acestor culori (și nuanțe) în pliurile cărții. Cifrul cromatic matein (când nu e vorba, evident, de unul propriu-zis heraldic, adică strict și imuabil) nu-i diferit, în rest, de cel comun, - în care albul, între altele, înseamnă inocență sau candoare virginală, iar roșul, pasionalitate... De unde, însăși
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de aproape încât nu-l mai putem zări în noaptea aceasta când brusc se face lumină în cotloanele cărnii când felinare de ceață se bălăngăne sub pliurile memoriei când ghilotina cade pe gâtul inocenților în subsolul întunecat al istoriei ca un ghimpe în carne simt fatalitatea de a mă fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
tine misterul ca un pîlc de răchiți la marginea unui fluviu interior ce-ți răsfață chipul chiar dacă ar vrea, ochii tăi nu mă mai pot zări pe partea nevăzută a lunii. Uită-mă spre a mă regăsi - poate - într-un pliu al memoriei din vremea cînd nopțile aduceau dinaintea noastră prietenoase incertitudini de timp guraliv peste care însă plana spaima frîntă între noi ca o pîine nici dăruită și nici primită. Ne uram reciproc cu iubirea, formă abrazivă a imposibilității de
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
invente din nou? Cine și-ar da drumul pe funia razelor ca să le cuprindă și dintr-un sărut să le redea lumii în chip de abur ori de nesfârșit și vizibil ecou? Stau și pictez aici de milenii imagini, unghiuri, pliuri, priviri. Dar ce drum, Domine, mai am să parcurg până la surâsul iscat dintr-un sfânt! - gheizer de foc din nepăsare ivit, vis neajuns pân'la scrâșnetul morții cu botul umed de miel; curată risipă în agonie, față recunoscută pretutindeni de
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul făcea, orișicît, un pliu deasupra strungăreței bucilor, ardente numai în teorie. Dar care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul nostru nu știa ce-i spuneau
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de descifrare și un gest de răzvrătire. Pentru MHS, ca și pentru George, romanul (și viața, implicit) este mai degrabă arheologie, decât stare civilă, pentru că prezentul înseamnă și trecut, dar și anticipația viitorului. Semnificațiile se lasă descifrate doar prin suprapunerea pliurilor temporale, această ecuație cu termeni reversibili fiind posibilă doar în închipuire: "Viața s-o fi derulând ea din trecut către viitor, dar nu dobândește semnificații decât dacă fiecare moment, de mult consumat, se lasă necontenit inundat de prezentul acut, de
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
autoarea, pe care l-a scris în circa trei luni, cu sentimentul de a fi fost "prinsă în curenții puternici ai unei imposibile plutiri dezlănțuite". "Recitind Casa din întuneric - își începe Aura Christi mini-confesiunea de pe coperta a IV-a -, din pliurile memoriei s-a iscat imaginea unei mari păduri nesfârșite din Germania, cu arbori negri, înfrigurați, unde am iubit, am disperat, m-am uitat îndelung în gol, am râs, am tăcut - în timp ce nimic din jur nu mai tăcea din gură - urmărind
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
urni din loc. România pierdută, a cărei nostalgie bântuie fără contenire, forfotește pretutindeni în paginile cărții. Istoria, punctul de fugă al romanului, va atrage spre lectură oameni pe care nu-i captează în mod obișnuit ficțiunea - pasionații de istorie, cu pliurile ei, îndrăgostiții de România interbelică. Dar cei fascinați de ficțiune găsesc topite miraculos într-o singură carte, de peste 440 de pagini, aventurile unui om căruia istoria îi fracturează viața, istorisirea unor iubiri, suita de inițieri ale unui străin în „misterele
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
Romanul lui Nicolae Goja, Clopotul cu două limbi, realizează, într-un proiect îndrăzneț, o formulă care aduce între aceleași coperți cele două limbi ale prozei românești actuale: scrisul dur, de influență existențialistă (colorat vag optzecist) și stilul mai relaxat, cu pliuri și jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). Narațiunea aceasta este un miriapod dintr-o specie cu zece mii de picioare, trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi de realitate căzute de la năpîrlirea timpului". Ruptura, în textura romanului, apare
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
criticului, reacțiile sale trebuind să fie, însă, unele "justificate", cu alte cuvinte valide. Tânărul critic crede într-o literatură în care să se simtă vibrația de adâncime a vieții, în care realitatea și tempoul vieții interioare să se cuibărească în pliurile limbajului și în care existența să fie sublimată în semnificație. Această concepție asupra autenticității respiră aerul specific mentalității "trăiriste" a generației, vădind însă o moderație înțeleaptă, ce o desparte de atitudinile radicale, precum cea afișată ostentativ de Eugen Ionescu care
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
în 1941 a fost enorm". Credem că orice om avizat, de bună credință, n-ar putea decît să subscrie o asemenea judecată. însă nu mai puțin transpare o tenace intenție de delimitare a criticului de înaintașul nostru, înscrisă în numeroase pliuri ale discursului d-sale ce năzuiește, pe un plan aparent secund, la originalitate. Iată, pour la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de Călinescu"; "Lunga și cam nesărata
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
furtuna se potolește. Dacă vâslașului i se aprind oasele ca ochii bestiilor în pădure, o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează în altă boltă. Dacă pasărea devine aer, bolta se topește și munții se resorb între pliurile unei curgeri lente iar gândul cade în gând. Dacă apoi curgerea se evaporă, suflul devine ardere, dacă arderea se trezește, atomul fierbe și cerul lui se revarsă în noi, adormiți în paturi de fier. Dacă noi ne trezim, vedem cum
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
liber, pentru weekend și de seară. Piesa-vedetă a colecției este bluza, respectiv rochia gen „baby doll” din voaluri mousseline, fine și ușoare, în culori pastel, în combinație cu pantalonul drept. Nu lipsesc fustele din tafta și stofă, conice sau cu pliuri, sacourile de stofă cu elemente vintage, pardesiele și taioarele din brocart, cambrate, cu revere largi, ultramoderne, rochiile de seară abundând în detalii (combinații îndrăznețe de voal cu tafta, stofă, brocart), cămășile din dantelă cu jabouri involte de organdi, cămășile cu
Agenda2005-22-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283747_a_285076]
-
referințe la contextul de opresiune în care s-a format autorul: "Ce năpraznic îi crește barba copilului bătrîn/ îi iese din obraji ca iarba dintr-un mormînt/ primăvara un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile// pliurile pielii ascund micile vietăți care dau/ viață frumuseții eterne umane în fond la ce bun/ o floare în cazanele înfloririi pe un pumn de pămînt/ care luptă să nu se prefacă pulbere în univers" (Complicitate ș5ț). La fel de limpede e conotată
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
un hardcover, atât textul ca atare, cât și dosarul analitic corespunzător nu mi se pare numai un simplu scrupul profesional. Mai mult, s-ar putea ca autorul însuși să aibă o - fie ea și discretă - implicare creativă în toată arhitectura pliurilor finale. Dacă cea dintâi dintre poveștile en detail de aici livrează, sub numele memorabil Cheta la flegmă, un conținut cu atât mai memorabil cu cât stă la îndemâna deducției, și-a câștigat gloria neîntârziat, cea care pune capăt volumului s-a
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
culturale introiectate, păstrase cu grijă măsura, il decoro, decența convenienței. Urmînd firul unor senzații cazuale, al gîndurilor, repetînd gesturile cotidiene devenite mecanice, din frînturi disparate, protagonistul romanului în discuție își reconstituie viața. Ca toate celelalte și totuși unică, cu toate pliurile ei, este o existență dependentă de contingent, de statutul social iar, în timp, de beteșugurile vîrstei. În ciuda poziției de invidiat, obținută prin decenii de trudă, cel în cauză nu uită că fusese nevoit să-i slujească pe cei puternici, că
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
om normal.” Ori tocmai această normalitate îi este contestată de spiritul micburghez al familiei republicane pe masura ce fantezia începe să lucreze creator pentru Gil, și românul sau corectat de Gertrude Stein! Parisul nocturn apare că o lume magică ținând ascunsă între pliurile ei parfumul altor timpuri. Motivul turistului american, cu un străvechi reflex puritan, parașutat într-un oraș vulcanic unde artă și dragostea fac corp comun este și tema filmului Vicky Cristina Barcelona (2008), ale cărui ecouri sunt detectabile și în acest
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
va descoperi la buchiniștii de pe malurile Senei. Impredictibila, Adriana alege să trăiască în trecutul care-i place, si anume în La Belle Epoque alături de Gauguin, Toulouse- Lautrec etc. Și ea este o călătoare în timp, devenind captivă într-unul dintre pliurile lui. Gil se va retrage pentru a descoperi dragostea în Paris alături de o fată care vinde lucruri de anticariat, separându-se de logodnică infidela și de universul fad, convențional al familiei burgheze. Cu alte cuvinte, câștigându-și libertatea de a
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
o curiozitate mereu vie, care îl face pe autor să survoleze grațios și să hașureze cu răbdare documentară spațiul public românesc. Înainte de a face clasificări, să colecționăm experiențe", se mobilizează Andrei Pleșu, moralist veritabil, atent la cusăturile societății și la pliurile psihologiei umane. Obscenitate, da (,nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi", vituperează autorul într-o Notă introductivă, pe linia retorică a indignării maioresciene În contra direcției de astăzi
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
dacă ți-a plăcut sau nu, dar ți-a rămas cu siguranță în memorie. Îți amintești, mai întâi, cel puțin două din titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
punct de referință spațiul an care ai venit pe lume, care ati este cel mai familiar. Dar caracteristică grisonilor, grup din care provine autorul acestor eseuri, este tocmai faptul că lumea lor e, de fapt, o graniță an sine, un pliu, cum i-ar spune Deleuze, o ăntrepătrundere a mai multe universuri, care obligă la multiplicitatea perspectivei. Grisons (Graubuenden) e plasat la granița dintre nordul și sudul Europei, la un ceas de mers cu autobuzul poștal de peisajele meridionale, si mai
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
pildă, sau ale lui Braque sau Picasso. Și, pentru că vorbeam despre muzică, în multe dintre pânzele lor apar instrumente muzicale și chiar chipuri umane deloc clar conturate, deloc figurative. Ele trebuie reconstituite din multitudinea fragmentelor diseminate în diferitele unghiuri, colțuri, pliuri ale pânzei... ...caracteristic mi se pare faptul că în Franța - între cele două războaie - figurile dominante ale artei: Picasso, Matisse și, în al doilea rând Braque, Léger și alții, au refuzat să fie considerați abstracți. Chiar și atunci când pânzele lor
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
într-o lume coerentă. Transferul mental dintr-o istorie personală în alta e acompaniat, sporadic, de o meditație - nu lipsită de expresivitate - despre timp și hazard, despre felul în care istoria mare devine poveste personală. O meditație strecurată melancolic în pliurile confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și de-a pune șirul faptelor pe seama ursitoarelor sau a stelelor de pe cer. Cred eu, ceea ce pare a fi fost
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
al (micro)lecturii, în voia voluptăților analizei. Ceea ce notează, ironic, în debutul capitolului despre Hortensia („căci scrisul autoarei, utilizînd lupa, nu recomandă binoclul”) e valabil pentru fiecare capitol în parte. Explorînd intimitatea ascunsă a poeticilor implicite, detectabile mai ales în pliurile creației propriu-zise, în corespondență sau în marginea eseurilor programatice, autorul procedează ca un arheolog al eurilor creatoare, oferind, în cele șapte eseuri micromonografice, reinterpretări valoroase, cuceritoare printr-un anume detectivism al observațiilor. Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
se ținea încă la locul ei, cenușie, așa cum o vopsise ultima dată Ticu. Iar la sticla geamului se mai afla încă, precum o cămășuță de copil pe catargul unei nave care se scufundă, o perdeluță albă, apretată și călcată în pliuri. O dărîmaseră, deci. Împotriva rugăminților mele. Tinu își urma neabătut planul lui de autoreconstrucție, și nu puteam decît să mă bucur pentru el că are atîta tărie să se reconstruiască construindu-și o casă. Era dreptul lui să se vindece
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]