966 matches
-
dezordine. Descopăr astfel că literalmente "locuiesc" în acel spațiu dintre mine și oglindă, un spațiu în care se "petrec" reflecțiile. În acest spațiu, care este de fapt imaterial, ce fel de construct voi fi fiind eu nu mai contează deloc. Plonjând în timp, reflectez pentru a scrie sincer despre ceea ce am devenit, cum s-a întâmplat într-o succesiune de "momente" și cum a decurs devenirea mea. M-am format în perioada comunistă, probabil fără să-mi dau seama "rezistând prin
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
noi balcanicii, se strâng toate resturile menajere și se pun În containerele din apropiere. Totul este lăsat curat pentru familia sau perechea următoare, fără certuri sau altercații de priorități ale locului. Tineri mai curajoși și Înfierbântați, cu adrenalina În sânge, plonjează de pe malul stâncos direct În valurile argintate de razele reci ale lunii. Alții mai comozi Înoată În ștrandul din zona parcului până târziu În noapte și apoi după un duș cald la vestiarele deosebit de curate, continuă distracția Într-o discotecă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
căldura soarelui dătător de viață, florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, Își ridicau Încet către ceruri, potirul lor strălucitor Mai prozaici față de miracolul ploii și temându-ne de un nou asalt, am luat-o la pas săltat, plonjând printre băltoacele ce răsăriseră ca ciupercile, spre ieșire. Ne tragem sufletul câteva minute În buticul de la poartă cu suveniruri: cu rafturi Încărcate cu păpușele și animăluțe din pluș, de diferite mărimi și culori, statuete din lemn, vase de ceramică sau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Într-o Întrecere acerbă, supraestimându-ne posibilitățile fizice. Atmosfera rarefiată schimbă puțin culorile Împrejurimilor, steiuri pustii de piatră, ghețari cu sclipiri demonice, lacuri glaciare, oglinzi de apă fosilă ce-și trimit curenți reci spre apus, croncănit funebru de vulturi ce plonjează cu mare rapiditate spre Înșfăcarea posibilei victime...Lipsa de oxigen, altitudinea, oboseala se fac simțite, Îmi curge puțin sânge din nas și sunt amețită. Fac un popas și constat că am rămas singură, eu și pustietatea Înghețată, Într-o lume
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poate tocmai datorită acestora, poetul creează cu o luciditate ieșită din comun, cu eroziunea nesfârșită a vieții, în dauna sufletului și a trupului. Max Jacob 646, un mim fantast, creează un infim acord în oceanul dizarmonic al lumii, pentru a plonja spectaculos în spațiul interior al creierului uzat de căutătorii de incubații subliminale, avizi, la rândul lor, de viziuni obsesive, deliruri hipnagogice, stări de coșmar și premoniții: Quelquefois, je ne sais quelle clarté/ nous faisait entrevoir le sommet d-une/ vague et
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viață și venerează pe Dumnezeu. Nedefinirea și confuzia elementelor de dinaintea intervenției unui principiu organizator cum ar fi magma incandescentă în care s-au refugiat îngerii rebeli sau starea în care omul s-a aflat după alungarea sa din Eden. Voi plonja într-o astfel de apă mărită, izbindu-mă de brownienele priveliști, într-o mișcare de spor, disperată, voi face zigzaguri; lovită de mari, întunecate, reci molecule, adeptele lui Hercule. Fără putință de-nec și fără putință de mers și de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fii binecuvântată, tu,/ ce-ai urcat pe cele Șapte Serpentine/ spre Podul Curcubeu./ Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere"930. Max Jacob, un mim fantast creează un infim acord în oceanul dezacordat pentru a plonja spectaculos în spațiul interior al creierului uzat de căutătorii de incubații subliminale, avizi, la rândul lor, de viziuni obsesive, deliruri hipnagogice, stări de coșmar și premoniții: "Quelquefois, je ne sais quelle clarté/ nous faisait entrevoir le sommet d-une/ vague et
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ei bine, am să Îți fac cunoștință cu zipioții. „Zipioții sunt printre noi“, declara revista indiană săptămânală Outlook. Zipioții sunt valul enorm de tineri indieni care au ajuns la această vârstă de când India a lăsat În urmă socialismul și a plonjat cu capul Înainte În comerțul global și În revoluția informației, transformându-se În centrul de servicii al lumii. Outlook i-a numit pe zipioți „Copiii Liberalizării“ și a definit zipiotul ca fiind „un tânăr locuitor dintr-un oraș mare sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
care am tânjit în trecut, deși niciodată n-aș fi crezut că le pot dori cu atâta ardoare, încât până la urmă să ajung la ele. Am înotat iar, dar încă n-am putut descoperi locul cel mai potrivit. Azi-dimineață am plonjat în apa adâncă din vecinătatea stâncii mai apropiate de casă, care se precipită abrupt, totuși are niște scobituri și niște proeminențe suficiente pentru a încropi câteva trepte precare. Am numit-o „muntele“ meu, deși abia de atinge șapte metri, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăcerea decât în teatru. Marea e nervoasă, de un albastru foarte închis, cu creste albe. Am pornit-o în căutare de lemne aruncate de valuri, până am ajuns la mica plajă de piatră. Valurile erau joase așa încât nu am putut plonja de pe treptele turnului, și până când n-am să-mi fixez câteva proptele pentru mâini, cred că am să evit „muntele“ meu, cu excepția zilelor foarte calme. Am înotat în dreptul plajei, dar n-a fost un succes. Pietrele ascuțite mi-au rănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi crezut despre mine că mă voi lăsa captat de atâta interes. Am avut intenția să scriu despre Clement. Oare doresc într-adevăr să-mi descriu copilăria? Azi nu am înotat. După-masă m-am dus la treptele turnului, gata să plonjez, dar, spre enervarea mea, am descoperit că funia pe care am legat-o de balustradă s-a deznodat, nu știu cum, și a fost luată de valuri. Nu mă pricep la noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din apă. Totuși, de fiecare dată mă aleg cu zgârieturi și tăieturi. Stâncile gălbui, care de la distanță par atât de netede, au o suprafață aspră, zgrunțuroasă, de parcă-ar fi acoperite cu milioane de țăndări de minuscule scoici colțuroase. Ieri am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte, și am reușit să ies cu bine din mare, deși plăcerea înotului mi-a fost adumbrită de oarecare temeri. Oricum, n-am de gând să mă înjosesc în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Gărdulețul ăsta arată cam bizar. Când va fi terminat, voi decide dacă îmi place sau nu. E un mijloc bun de a-mi expune pietrele, dar nu cumva pământul o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja se află cam la o milă depărtare de casa mea, în direcția satului, așa încât mi-am luat chiloții de baie, dar cum nu era țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pe urmă, mi-am spus că sufletul meu o să se simtă mai liniștit după o partidă de înot. Era plin flux și marea arăta foarte calmă și mai cristalină ca de obicei. Privind în jos, de pe „muntele“ meu, înainte de a plonja, vedeam încrengăturile întunecate ale ierburilor de mare legănându-se încet, și peștii săgetând printre ele. Am înotat liniștit, urmărind acea „viziune a înotătorului“ asupra mării și simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urmă, mi-am dat drumul de-a rostogolul și apoi m-am târât pe pajiștea tunsă, udă, scăldată de lună. M-am ridicat țeapăn în picioare, am ieșit din grădină și am pornit să alerg pe potecă, în fața lunii care plonja în mare. Drumul spre casă l-am străbătut alergând. Am luat o gură de whisky și un somnifer, m-am vârât în pat și m-am cufundat în somn. Am visat că am descoperit o încăpere nouă la Capul Shruff
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceea i-am scris lui Hartley scrisoarea al cărei text îl voi reproduce puțin mai încolo. După aceea mi-am spălat o sumedenie de rufe și le-am pus la uscat în soare. După aceea m-am dus să înot, plonjând de la scările turnului. După aceea m-am așezat lângă turn și am privit la soarele după-amiezei târzii, care răspândea mari bălți de umbră în spatele stâncilor sferice de la Golful Raven. După aceea, zărind niște turiști apropiindu-se, și cum eu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Fluxul continuase să înainteze și marea ajunsese acum la vreo trei metri sub noi. Era mai liniștită decât fusese dimineața și, în lumina puternică a soarelui, apa era de un verde închis, semitransparent. — Aici înotați? E minunat. Și se poate plonja. Ador să plonjez de la înălțime. Nu era momentul unor avertismente plicticoase. De altfel, n-aș fi admis ideea că Titus poate întâmpina vreo dificultate sau că îi este teamă de mare. — Da, ăsta-i locul cel mai bun. Titus fremăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainteze și marea ajunsese acum la vreo trei metri sub noi. Era mai liniștită decât fusese dimineața și, în lumina puternică a soarelui, apa era de un verde închis, semitransparent. — Aici înotați? E minunat. Și se poate plonja. Ador să plonjez de la înălțime. Nu era momentul unor avertismente plicticoase. De altfel, n-aș fi admis ideea că Titus poate întâmpina vreo dificultate sau că îi este teamă de mare. — Da, ăsta-i locul cel mai bun. Titus fremăta de nerăbdare. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Foarte bine, dar fii cu ochii-n patru! Am ieșit pe ușa de la bucătărie, am luat-o prin iarbă și am urcat pe stânci până la „muntele“ meu, ca să văd gambele lungi și albe ale lui Titus, înălțate spre cer, în timp ce plonja în apa verde. Mi-l evoca pe Icar al lui Breughel. Absit omen. Nu mă trăgea inima să înot și, în orice caz, n-aș fi vrut ca Ben să mă găsească fără pantaloni, și apoi apele erau destul de umflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și de mine, se comportau ca și cum ar fi fost în vacanță. Titus nu avea chef să discute despre mama sau despre tatăl lui. Optase împotriva acestor probleme. Înota în fiecare zi, uneori de două sau chiar trei ori pe zi, plonjând întotdeauna de pe „muntele“ meu. Se ungea cu o soluție împotriva insolației și zăcea gol la soare, întins pe stânci. Păruse să-i fi pierit orice scrupul cu privire la „cerșetorie“, îmi accepta ospitalitatea ca pe ceva ce i se cuvenea de drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine, o halcă mare de carne albă, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am întocmit o lungă listă de cumpărături, astfel încât să-mi pot face o provizie de alimente și de băuturi cât mai aveam o mașină la dispoziție. După aceea, Gilbert a plecat din nou în sat. Titus s-a dus să plonjeze de pe „munte“. Peregrine, cu pielea de culoarea racului și uns cu soluție împotriva arsurilor, zăcea pe iarbă, lângă turn. James s-a așezat pe podea în camera-bibliotecă și a început să-mi răsfoiască volumele, citind ici-colo câte un pasaj. Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Răspunderea mea pentru moartea lui Titus, care îmi copleșea mintea, luase acum următoarea formă: nu l-am avertizat niciodată asupra primejdiilor mării în acele locuri. Și de ce? Din vanitate. Îmi aminteam cu precizie de prima zi când eu și Titus plonjasem de pe „munte“. Voisem să-i demonstrez că și eu eram puternic și neînfricat. Aș fi ratat tot farmecul momentului dacă i-aș fi spus: „Să știi că-i periculos“ sau „E foarte greu să te cațări afară din apă“ sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu eram puternic și neînfricat. Aș fi ratat tot farmecul momentului dacă i-aș fi spus: „Să știi că-i periculos“ sau „E foarte greu să te cațări afară din apă“ sau „Eu n-o să înot în locul acesta“. Trebuia să plonjez laolaltă cu el și să-i ascund greutățile pe care le întâmpinasem de atâtea ori. Nu i-am vorbit niciodată de imposibilitatea de a ieși din mare în alte locuri. Niciodată nu i-am recomandat să folosească treptele de lângă turn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din simplă vanitate și dintr-o stupidă mândrie indirectă pe care mi-o însușisem din încrederea lui Titus în tinerețea și vigoarea lui, din agilitatea de care dăduse dovadă în prima zi, când coborâse de pe turn. Firește, voise mereu să plonjeze de sus. Nici un tânăr n-o să intre prudent în mare, cățărându-se pe stânci, când are posibilitatea să plonjeze de la înălțime. Iar eu nu voisem să minimalizez, prin precauții meschine, imaginea mea despre Titus, sau imaginea pe care [i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]