978 matches
-
uitarea lui Salvo, scriitorul-povestitor este conștiința ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care este chemat să contemple moartea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare, reîntoarcerea ei, admirându-i mica demonstrație de competiție cinică și amuzantă, făcu pe supăratul și, la ieșirea ei din baie, o întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe ochi și așteptam să plece „Ei”, așa le spuneam, fără să știu cine sunt. Mai ales că niciodată n-ai cum să știi care-i scândura putredă și care s-ar putea rupe sub picioarele tale, făcându-te să plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-ar trezi mort. Puterea banilor era În stare să șteargă urmele epuizării fizice date de căutarea plăcerilor. Avionul Concorde se Îndrepta vertiginos spre Paris, unde locuia cea de-a treia membră a acestei categorii de oameni privilegiați. Părea că plonjează din miezul zilei În inima nopții. Șoferul limuzinei mă aștepta la capătul terminalului de sosiri de pe Charles de Gaulle, cu o pancartă de dimensiunile unei cărți poștale pe care scria Monsieur Miyashita. Am trecut de vamă fără probleme. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
uitat drumul spre casă. Tu parcă ești roata caruselului de la răscrucile drumului. Se învârtea doar în ziua de hram. Sfântul Dumitru purta la brâu cheile. Niciodată secretarul de la primărie nu a reușită să i le fure. Sfântul descuia lacătul, copii plonjau în văzduh ca într-un râu limpede. Anul trecut, Ilie a lui badea Vasile și-a dezlegat cureaua. Ilie a zburat în cer și nu s-a mai întors. Nu, am greșit, tu parcă ești scaunul pe care a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl văzu întorcându-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn nu riscă. Nu era decât la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care săreau furioși pe gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș, cu gândurile acum limpezite și pândindu-i de după niște pomi, în continuare. Pițigoii, unul după altul, au virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se în sfârșit o mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
politicos, pentru a mai fi tandru, așa că am răspuns mai întâi împingându-i fața pe pat, trăgând de fesele ei reci spre mine și modelându-i trupul într-o poziție care mă satisfăcea. Ea țipă în momentul în care am plonjat în corpul ei, iar coapsele ei lungi tremurară minunat în timp ce ne jucarăm pantomima zgomotoasă până la finalu-i cutremurător. Am dormit până când zorii se strecurară prin țesătura subțire a draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit de culoarea sa, care era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
macara ca să-l golesc. În sinea mea, eram îngrijorată că toate astea-s invitații vădit strategice, pentru cazul că aș deveni vreodată Prințesă. Totuși, am hotărât să-mi imaginez că le primesc pentru că sunt, într-adevăr, populară. Altfel, aș fi plonjat înapoi în flaconul cu Advil. Negarea poate fi foarte benefică pentru viața ta socială. În New York, nimic nu se compară cu relația pe care-o ai cu un „de“. Lăsând la o parte faptul că Eduardo era de vis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebui să-l ia de bărbat, spuse Jolene în șoaptă. Jolene a uitat cam de multișor că-i logodită. Henry termină de vorbit și se întoarse spre Jolene. Deci, hm... Jolene? Se pare că ai ceva de spus? Vrei să plonjezi în discuție, ca să zic așa? o invită Henry. —Bine’nțeles! se entuziasmă Jolene. Ești din familia celor cu oțelul? Henry își aranjă notițele și-și drese glasul. Părea stânjenit. Da, fac parte din ramura aceea a familiei. Dar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
citit azi un editorial al CTP-ului (probabil în România o să citesc New York Times). Sinistru. O nebunie supărată foc, plină de adevăruri de tot jegul. Ce am mai deschis, la fel. Nu știu de ce, uneori mă simt invadată, ca și când aș plonja înapoi la sursele tuturor depresiilor mele. Ioana îmi scrie că organizațiile de femei se dezbină. Andrei, că studenții citesc tot mai puțin. Doar mama ce mai zice că e frumos acasă și „Da’ vino odată, mamă!”. Cred că ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai multe butoane. Unul dintre ecranele video ale pasarelei se lumină; imaginea tremură o secundă, apoi un punct strălucitor le apăru în fața ochilor. ― Albedo mare ― poți mări definiția obiectivului? ― Nu. De la distanța asta trebuie s-o priviți. Zoomul camerei video plonjă pe acest punct de lumină, scoțând în evidență o formă banală, ușor turtită la poli, atârnată în vid. ― Mișto fund, zise Dallas fără răutate. Ești sigură că ăsta-i obiectivul nostru? Sunt miliarde de stele în galaxia asta! ― Acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de vinuri. Auzi, dom’le, îndeletnicire pentru filozoful Marcu Vancea! Bărbatul grav, elegant, seducător, dintr-odată clătinat în toate certitudinile, plonjând într-o astfel de ocupație! ...Și l-a convins și pe fratele său, Bob Vancea, să părăsească în grabă spitalul, clinica și facultatea și să se retragă la un mic spital de țară, pierdut între nămeți și dealuri. Protejat, spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înainte de a începe. Începeam să fiu înfășurat în acea mătase imposibil de rupt. Voința sa! Aluneca! Eram prea rapid și prea incontrolabil ca să mă prindă îndeajuns de bine și să mă imobilizeze. Scăpasem ca prin urechile acului și acum cădeam. Plonjam prin abis, nedându-mi seama de acest lucru. Am lăsat rapid în urmă marginea prăpastiei, care se îndepărta, devenind din ce în ce mai mică, până când dispăru cu totul din ochii mei. Eram înconjurat numai de întuneric și nu era nimic care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vedea cum pe geamurile din fața noastră încep să răsară flori de gheață! Porneau de jos timid și în câteva secunde se răspândeau pe toată suprafața sticlei, lăsând pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pământ!" "Rămâneți naibii culcați!" "N-avem grenade?" Oare ce se întâmpla acolo? Se omorau unul pe altul? Începând cu etajul doi se puteau auzi focurile de armă! E nasol! Trecând de jumătatea etajului secundar, mâncând pământul spre al treilea, am plonjat spre marmura de pe jos, mai mult din greșeală, căci mă împiedicasem, când pe lângă urechi îmi șuieră un glonț! Acolo era capul meu cu o fracțiune de secundă înainte! M-am târât până la baricada cea mai apropiată. În aer plutea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a dus la Chaquie, a luat-o în brațe și a dus-o să bea o ceașcă de ceai am fost eu. 41tc "41" Pe parcursul următoarelor ședințe de grup, urmând un scenariu care îmi era de-acum familiar, Josephine a plonjat în psihicul lui Chaquie, scoțând din joben tot felul de iepuri. S-a dovedit clar că Dermot, așa antipatic cum era el, totuși nu mințise. Josephine a presat-o pe Chaquie și a tot presat-o până când aceasta a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lumânărele, prezervative și prăjitură cu ciocolată. Care era toată numai pentru mine. Chiar atunci a sunat telefonul, trezindu-mă din reveria în care mă aruncase amintirea lui Luke. Brigit a ajuns în mijlocul camerei dintr-un singur salt, după care a plonjat după telefon. Era Josie. în timp ce ea discuta extrem de animată cu Josie, mi-am dat seama care era principala problemă cu mine și cu Luke. Nu era ceva care să-ți sară în ochi. Adică nu faptul că mie mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-l durea nimic, dar nici măcar hainele de pe el nu îi erai sfâșiate. Nu-i venea să creadă, se afla pe pajiștea ierboasă, foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-un coșmar? Poate din cauza oboselii i se întâmplaseră toate acestea? Condusese toată noaptea spre Baia de Sus, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe pajiștea ierboasă, foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-un coșmar? Poate din cauza oboselii i se întâmplaseră toate acestea? Condusese toată noaptea spre Baia de Sus, după care lucrase în cimitir noaptea următoare și apoi, tot fără să se odihnească, venise aici. Nu, exclus! Nu era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III-a primară, când pregăteam la școală o scenetă pentru Sărbătoarea Pomului, evident Anul Nou, doar eu sunt dintre decrețeii care au ratat vreo douăzeci și... de Crăciunuri, probabil de aia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]