1,235 matches
-
acasă. El și Ralph sunt prieteni vechi. O să aibă el grijă de Ralph până rezolvăm problema. Slavă Domnului că e încă în vacanță. Urmă o scurtă pauză. — Ai luat decizia bună, Fran. Locul ăla e o văgăună infernală îmbrăcată în pluș. Ne vedem acasă. Fran se liniști pentru prima dată, i se părea, de câteva zile bune. Lui Ralph avea să-i placă la nebunie să stea cu Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe Ralph în camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
grădiniță, sau tatăl, nevăzut de jumătate de an, în Piața Rahova. O clipă urmăream Știrile sau un film, apoi cădeam și dormeam. Sub biroul copilului, îmbrăcat cu canadiana pe canapea, dormeam unde găseam loc liber, între urși și tigri de pluș. A doua zi, de la capăt. Izolarea în Rahova amâna în mine orice relații. Credeam că le țin într-un echilibru. Ignoram și eram ignorat. N-am știut multe despre lumea exterioară. Interviurile sau reportajele pentru Cațavencu, le făceam vinerea, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau în mine forța, schimbarea, setea, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
punte. Interiorul arăta ca un hotel impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare groase și Tomoe simțea cum i se afundă tocurile în pluș. — Tomoe, spuse Takamori ștergându-și sudoarea de pe frunte. Trebuie să merg la toaletă. Nu mai pot... — Pentru Dumnezeu! Ți-ai și găsit unde... Nu era suficient că nu-l găseau pe Gaston, mai trebuia să se poarte și Takamori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fără să mă privească și se ridică În picioare, plonjînd În piscină ca să Înoate. Lisa Îmi zîmbește. Și-a lăsat cartea pe burtă și-și ține mîinile sub cap, În timp ce Amy șade Între picioarele ei, jucîndu-se cu niște cuburi de pluș viu colorate. — O mai ții minte pe fata peste care am dat În avion? Kate? Încuviințez din cap. M-a sunat mai devreme. Se Întreba dacă am vrea să trecem pe la ei diseară, să bem ceva, după care să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
minimalist, din lemn, care și-ar găsi ușor locul În Conran Shop1 și care e foarte posibil să provină chiar de acolo. În vreme ce camera copilului meu e zugrăvită În albastru, galben și verde și Înțesată cu jucării mobile, ursuleți de pluș și tablouri, camera lui Amy e de culoarea cafelei, cu jaluzele din pînză ciocolatie și un covor din sisal. Singurul indiciu că În ea locuiește o fetiță este patul și chiar și acesta este din lemn de cireș sculptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strigă Emma din bucătărie. Însă Olimpia era prea interesată de oaspetele neașteptat și nu-i răspunse. — Ce meserie aveți? Îl Întrebă avidă. — Predau italiana, răspunse docil Sasha. Se așeză pe canapea, cufundându-se Într-o Îmbrățișare de arcuri și de pluș. Continuă să surâdă politicos mamei Emmei. Dar, Încercând să nu fie observat, după câteva clipe, Își scoase de sub el obiectele care Îl Înțepaseră atât de dureros. Un robot dezmembrat care avea În loc de braț un cârlig și - descoperire care Îl liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Jocurile și jucăriile copilăriei Aș vrea, la vârsta ce o am, Să pot și eu să fac minuni Păpușilor să le dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca atunci când va ajunge cineva în această cameră, imprimanta să-l tragă la xerox și pe copie să o trimită în locul lui și el să rămână închis cu ei, ca să nu mai fie singuri. După câteva luni, Ted ursul de pluș văzu clanța de la ușă ascunsă în perete. El, curios, deschide ușa și auzi o voce răgușită care spunea: - Ursule, Ted, vino mai aproape, vino mai aproape! Ursul Ted se apropie de vocea misterioasă. Și peste câteva secunde se trezi într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceea ce a făcut nu era bine. Imprimanta și mingea spartă își cerură scuze pentru toate necazurile pe care le cauzaseră. Ei distruseră copia lui Ted și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți împreună cu noii lor prieteni, calculatorul Semi și ursul de pluș Ted. Făt Cătălina-Elena, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Ploaia Frig - asta e tot ce simt. Totul în jurul meu e doar ceață și fum. Inima-mi sângerează de durere, de dor, de mânie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Pot să devin adult? Oare de ce îmi pun această întrebare mereu? Pentru că încă sunt un copil, încă îmi găsesc liniștea doar în brațele mamei, încă îmi doresc toate jucăriile din pluș pe care le văd in magazine. Dar nu aceasta este singura explicație... Tu te-ai gândit vreodată serios la acest lucru? Vei deveni adult. Ești pregătit să lași toate aceste lumi ale copilăriei pentru o lume monotonă si ostilă, unde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia lui? Animatoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
culegeau căpșune sau corcodușe. Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și nepoatele ei. Un psihiatru din Meaux Îi prescrisese somnifere și tranchilizante În doze destul de puternice. Oricum, dormea mult, iar visele Îi erau fericite și liniștite; puterea spiritului este imensă, cât timp rămâne În domeniul său propriu. Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uit la imaginea stranie pe care mi-o arată oglinda, simt că în suflet mi se întărește și mai tare hotărârea. N-o să-i dau voie s-o șteargă și să le lase tuturor impresia că e un ursuleț de pluș amuzant, uzat și inofensiv. N-o să-l las să scape. La șase fără zece ne strângem cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercînd să nu mă gîndesc cît de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scîncet nervos. — Emma, spune Jack. O să ne distrăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decît budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gîndul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu Jack. Cu Jack ? — Te-ai Întîlnit cu el ? — A venit să... Își ceară scuze, bănuiesc. Lissy și Jemima schimbă priviri Între ele. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos. N-am să mă Înjosesc scormonind după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfîrșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atît de catastrofală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur că nici unul nici cealaltă nu au habar care ingredient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu prea cred. Dar vaza aia chinezească a mamei, de ce ai spart-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vrut s-o azvârle spre el. Silică repetă semnul că o va suna. Un taxiu, văzând agitația fetei opri. Șoferul deschise portiera și îi arătă fetei să se așeze lângă el, în față. O studia zâmbind pofticios, bătând insistent în plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua a mesajului. Gina chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă lume. Amfiteatrul, construit pe la 1880 și restaurat de minune cu bani din loterie, era ca o cutiuță de pluș pentru bijuterii, vopsit într-un roșu intens și un roz-portocaliu închis, cu accesorii de un auriu șters, decorat bogat cu ghirlande și rozete complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
către scenă și am șoptit: „Ne vedem la pauză“, după care m-am strecurat afară, călcându-i pe câțiva vecini mai puțin atenți pe picioare. Ieșind din amfiteatru, am dat imediat colțul pe hol, am coborât câteva trepte îmbrăcate în pluș roșu, cu balustradă aurie, și am ieșit pe ușa de trecere de la capăt într-un culoar cu pereții de piatră, luminat de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Femeia a luat-o la goană pe scări. În capăt, l-a văzut pe Hugo ieșind din camera copilului. Arăta remarcabil de intact: nu avea nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]