2,366 matches
-
acest context, educația - prin sistemul instituționalizat În mod deosebit - are o mare importanță pentru afirmarea spiritului tolerant. Societatea trebuie să ceară școlii o educație multiculturală: “... punctul de vedere multicultural este de a preda elevilor despre cultura tuturor, de a aduce pluralismul societății ... În sălile de clasă.” Analizând situația sistemului educațional american, Michael Walzer insistă pe necesitatea unui program distinct de formare a copiilor În spiritul interculturalismului, apreciind că școlile de stat trebuie folosite și pentru a Întări identități comunitare amenințate sau
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
colectivități au dreptul de a fi Înscrise În sistemul de valori la care se raportează societatea În ansamblul ei. Este evident că o asemenea atitudine nu este posibilă decât În societățile democratice. Dimpotrivă, societățile totalitare se relevă Întotdeauna intolerante. Chiar dacă pluralismul - propriu societăților democratice - constituie numai premisa, nu și garantarea unui spirit tolerant, respingerea pluralismului este - după Isaiah Berlin- sursa sigură a intoleranței pentru că, negând posibilitatea unei pluralități de valori morale, se poate cu ușurință accepta că „adevăratele” valori trebuie impuse
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
raportează societatea În ansamblul ei. Este evident că o asemenea atitudine nu este posibilă decât În societățile democratice. Dimpotrivă, societățile totalitare se relevă Întotdeauna intolerante. Chiar dacă pluralismul - propriu societăților democratice - constituie numai premisa, nu și garantarea unui spirit tolerant, respingerea pluralismului este - după Isaiah Berlin- sursa sigură a intoleranței pentru că, negând posibilitatea unei pluralități de valori morale, se poate cu ușurință accepta că „adevăratele” valori trebuie impuse și celorlalți, la nevoie chiar cu forța, Întrucât sunt singurele acceptabile și dezirabile social
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cf. /www. rostonline.org/; Dumistrăcel 2006 = Stelian Dumistrăcel, Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcționale, Iași, Institutul European; Dumistrăcel 2012 = Stelian Dumistrăcel, Spații pragmatico-discursive ale generării idiotismelor: o înscenare caragialescă, în "Studii și cercetări științifice", seria Filologie, nr. 28/2012, Pluralism și interculturalitate Stelian Dumistrăcel 75, Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău, Facultatea de Litere, p. 4572; Dumistrăcel et alii 2011 = Stelian Dumistrăcel, Luminița Botoșineanu, Oana Cenac, Variație diastratică și variație diafazică în comunicarea specializată: paliere terminologice. Spațiul discursiv al publicațiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
după cum nici distincțiile ce separă în mod net postmodernismul de modernism un pot fi făcute utilizând cele 11 trăsături. Totuși, ele sînt evocate întrucât fac posibilă susținerea argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernism un pot fi făcute utilizând cele 11 trăsături. Totuși, ele sînt evocate întrucât fac posibilă susținerea argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de importantă pentru demersul Cameliei Grădinaru, întrucât este avansată ca perspectivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
32. Charles Jencks 33 discută relația dintre trecut și prezent pornind de la discursul arhitectural, dar observațiile sale pot fi extrapolate întregului discurs postmodern. El găsește în această relaționare sursa parodiei, nostalgiei, pastișei și a ceea ce numește "alegoria enigmatică", prin intermediul cărora pluralismul interpretării justifică o multitudine de lecturi ale semnificațiilor divergente. Deși accentuează faptul că ironia și ambiguitatea au fost concepte-cheie în literatura modernă, iar ideea dublului sens și a coincidentia oppositorum coboară către Heraclit și Nicolaus Cusanus, aceste metode au fost
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu antimodernismul, și mai degrabă câștigarea obiectivității, în lipsa unei goane de nestăvilit (tipic moderniste) după noutate și înnoire. La polul opus, Monica Spiridon vede în postmodernism "un mit cultural de sfârșit de mileniu"81 și își exprimă neîncrederea în consecințele pluralismului adoptat de către postmodernism, care ar duce la un feyerabendian "anything goes", concluzia aplicată literaturii 82 și criticii literare fiind aceea că " Nu cred că avem o literatură postmodernistă și cu atât mai puțin o "generație" de autori postmoderni (să nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii, Vattimo insistă asupra unui postmodernism activ. Dacă disoluția valorilor poate fi preluată sub forma
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile pe care le-au
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
statutul închegării vreunei definiții coerente sau al explicitării finale a diferențelor dintre modernism și postmodernism. Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de remarcat este o altă concluzie la care acest critic ajunge la sfârșitul articolului său "From
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
A se vedea cap. "Habermas, Critical Theory and Postmodernism", în Douglas Kellner, "Postmodernism as Social Theory: Some Challenges and Problems", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Newbury Park, Beverly Hills and New Delhi, vol. 5, 1988, pp. 262-268. 113 În "Pluralism in Postmodern Perspective" din The Postmodern Turn, p. 168, Hassan notează că "un filosof "radical", Jürgen Habermas, încearcă să distingă în zadar, după părerea mea între "premodernismul vechilor conservatori", "antimodernismul tinerilor conservatori" și "postmodernismul neoconservatorilor"". 114 Este deosebit de interesat de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Curtea de Justiție condamnă un stat membru sau atunci cînd Parlamentul și Consiliul exprimă păreri divergente asupra unui proiect de directivă. Popoarele noastre, formate în interiorul unor state moniste, se vor obișnui cu dificultate cu acest sistem de subsidiaritate și de pluralism instituțional. Cetățeanul european va trebui să se obișnuiască să trăiască într-un spațiu public care nu mai este redus la confruntarea unor mari partide. Acest spațiu a de-venit "rețeaua comunicațională a unei sfere politice publice difuze, care cuprinde toată
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
constă în suprimarea barierelor în schimburile comerciale, dar nu permite crearea unor noi politici pozitive (Scharpf 1999). Aplicarea unui model majoritar fondat pe modul de scrutin care îi poartă numele și pe o diviziune suplă a puterilor a permis depășirea pluralismului în mare parte a statelor europene. Fiecare scrutin face imposibilă formarea unei majorități guvernante, pe care opoziția minoritară o obligă să se justifice, așteptînd să o înlocuiască la putere. Alternanța la putere face posibilă în practică asimilarea voinței majorității la
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
Prin urmare, nu există nici un argument care să ne facă să credem că ceea ce nu a fost posibil în cadrul statului național poate fi posibil în cadrul Uniunii. Ea pare să fie condamnată la un regim de compromis. Dar nu înseamnă că pluralismul este singurul model care îi corespunde. Soluția unei schimbări stă, fără îndoială, în puterea parlamentului, însă la nivelul Uniunii această instituție nu este foarte bine concepută. Parlamentarii europeni, multă vreme considerați ca avînd un rol decorativ, au luptat atît de
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
legislației și dezinteresul autorităților locale pentru încurajarea inițiativelor, rămân factorii majori ai regresiunilor. Căci inerția prelungită caracterizează morții, nu vii, vârstnicii, nu tinerii, lașii, nu curajoșii. La acestea, se adaugă restructurările însoțite de prea multe pierderi materiale și energetic-umane. La pluralismul ideologic și la sensurile globaliste ale acțiunilor, UE adaugă însă noi competențe comunitare instituțiilor croite în localități apusene intrate în istorie. După adoptarea tratatului de la Maastricht în 1992-1993, Consiuliul Europei a stabilit trei criterii ferme pentru primirea de noi membri
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tehnologii. De aceea, modernizarea concepută astfel a fost foarte aproape de ideea de progres (latinescul progressus, în avans) susținută de iluminiști precum M. de Condorcet din secolul al XVIII-lea. Însă postmodernismul a cam părăsit ideea sintetică de progres, insistând pe pluralismul progresului: al științei, tehnologiei, modernizării, libertății, democrației, calității vieții etc. Iar teoria modernizării considera drept cauze ale subdezvoltării incapacitatea de a aplica politici adecvate pentru dezvoltarea infrastructurii, administrației, economiei și culturii. Dacă ținem seama de realitățile noastre, ar rezulta că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
armată din lume, iar în ultimul timp a devenit o virtuală creditoare a țărilor Europei unite cu mari deficite financiar-economice. Modelul economiei socialiste de piață a influențat cercetători și politicieni din țările occidentale, bazate pe economii capitaliste și pe un pluralism ideologic amintit în paginile anterioare: neomarxiști, neoliberali, conservatori, social-creștini și alții. Una din scrierile socio-economice și politologice ale conaționalului Mattei Dogan (1920-2010) a fost tradusă prin sintagma "economia mixtă". (18) În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale din sociologia și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
corporatizare. (18, pp. 100, 115) Analiști de inspirație marxistă ca Miliband, Habermas, Poulantzas (1936- 1979) consideră neocorporatizarea ca o formă sub care se menține dominația capitalistă. De pe alte poziții ideologice se consideră că ea are roluri funcționale, pentru că permite supraviețuirea pluralismului tot mai amenințat de mișcările protestatare (18, p. 190), iar marile organizații integrate în stat își asumă responsabilități economice globale. Paradigma corporatistă este imaginea capitalismului avansat, care integrează producătorii organizați în grupuri socio-economice, facilitează interacțiunile conducătorilor, mobilizează și controlează social
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și M. Antoniade, Mircea Djuvara, Mircea Florian au întregit creațiile în disciplinele liberal-umanistice. Încă nu s-a produs intrarea în circuite continentale și mondiale. Barierele lingvistice au și ele un rol. La aproape un sfert de secol după revenirea la pluralismul politico- cultural, modelele umane pentru generațiile României intrată din anul 2007 în UE sunt în curs de cernere și de validare într-un cadru socio-cultural dominat de redistribuirea avuțiilor între familii (clanuri, interlopi etc.). Vechile grupuri și clase sociale s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
efectuat de vreme ce este vorba despre subiectul uman, singularizat în cutare sau cutare cultură și pentru care trebuie luată în considerare orice consistență semantică a "profilului epistemologic". (Op. cit., p. 193) În medicină, fostul său coleg F. Dagognet înlocuia cauzalitatea bolii cu pluralismul și ciclicitatea "materiei" bolii, adică istoria, cultura și evoluția ei. Un pluralism epistemologic îmbinat cu simbolul a susținut și E. Cassirer. După toate aceste contribuții reținem sinteza: "Întreaga "criză a sociologiei" și a ansamblului științelor umane avea să rezulte din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cultură și pentru care trebuie luată în considerare orice consistență semantică a "profilului epistemologic". (Op. cit., p. 193) În medicină, fostul său coleg F. Dagognet înlocuia cauzalitatea bolii cu pluralismul și ciclicitatea "materiei" bolii, adică istoria, cultura și evoluția ei. Un pluralism epistemologic îmbinat cu simbolul a susținut și E. Cassirer. După toate aceste contribuții reținem sinteza: "Întreaga "criză a sociologiei" și a ansamblului științelor umane avea să rezulte din această distorsiune dintre specificitatea obiectului lor și imperialismul totalitar ale metodei științelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin "acea violare permanentă a conștiințelor pe care o constituie mass-media și așa-zisa "informație", în care omul își mistifică propriile aspirații...". (Idem., p. 241) Se menționează, fără alte explicații, că limbajul sportului și cel politic, limbajul faptului divers distrug pluralismul, produc maladii sociale infecțioase (tot mai frecventele violențe din parlamente ori de pe stadioane, din scările blocurilor și asociații), seamănă "veșnicul război al Troiei printre oameni", adică "psihopatologia societăților noastre". (Idem., p. 242) Se manifestă demența și delirul secretat de "monoteismul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]