1,687 matches
-
în ziua de Înălțarea Sf. Cruci, pe la amiază. Zi de toamnă tristă... Din nourii cerului ploua mărunt, liniștit, ca un plâns de mamă îndoliată. Frunzele copacilor se desprind de crengi, parcă ar încerca să zboare... trecând apoi ușor într-o plutire lină până la pământ. Clopotul de la Biserică bate de sfârșit de Liturghie. Astăzi e sărbătoarea busuiocului, Lacrimile Maicii Domnului, se pun buchețele de busuioc la Sf. Icoană și se ține acolo până la anul viitor, când se punde alt buchețel. Oamenii veniți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu era în cimitirul ”Etemitatea”la mormântul Vasilicăi. In cimitir e o liniște adâncă, atât de adâncă încât și gândurile tac... Doar copacii suspină. Frunzele se desprind de pe crengi, parcă ar încerca să zboare, pentru ca apoi, trecând ușor într-o plutire lină să cadă la pământ. După ce a udat florile și a aprins candela, a început să se închine: Tatăl nostru, care ești în Ceruri, Sfințească-se numele Tău... Odihnește-o, Doamne în pace pe Fata mea, și iartă-i păcatele. Iartă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si va fi bine!” zise el privind îngrijorat către infirmieră. La difuzor, slujba Sfintei Liturghii de la Biserică, a luat sfârsit. Peste câteva clipe, în cameră, apăru Sora Elisabetta. În straie scumpe, de duminică, venea direct de la biserică. Parcă afost o plutire, nici nu i-a auzit pasii. Pentru o clipă avu revelația unei apariții aievea... cu zâmbetul ei bun, blând si cald în chip de icoană. Iorgu a fost surprins. Sora Elisabetta lasă impresia a nepământeană, și totuși atât de reală
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar fi vrut să le întindă mâna... să le spuie ceva de mulțumire... de iertare!... Obrazul i se trăgea clipă cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la fereastră... Era în timpul amiezii. Afară era liniște și la fiecare adiere de vânt, din copaci plutind ușor frunzele cădeau la pământ. Bătrânul Iorgu simți ca o durere în suflet la vederea acestui apus de viață... Căderea frunzelor până la pământ... plutirea lor ca niște păsări lovite în aripi, l-a înduioșat mult. -Fata... Fata!.. a murmurat el. A venit toamna... a trecut "Schimbarea la Față”!.. Si berzele s-au călătorit! Mai zise el, și mulțumindu-i că l-a strigat s-a întors
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pace!.. se închină el la Sf. Icoană. Era ora două și jumătate, puțin după miezul nopții... Nu mai adormi. In fața ferestrei privea cum frunzele se desprind de crengi, parcă ar fi încercat să zboare, apoi, trecând ușor într-o plutire lină până la pământ. Gândul îl purtă la vis și la Vasilica. -Mi-e dor de tine, Fata... mi-e dor ca de întâia mea dragoste și cea din urmă!.. Când nu te visez... în noaptea de tuci de caut treaz, dincolo de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fie întreg universul un mort care se umflă ? Pentru că la mine așa sunt traduse în cuvinte semnalele tale vagi și discordante, ca o expansiune prin rarefiere. aș spune că te rarefiezi, GUȚĂ, de unde această impresie că te afli în plină plutire... nu știu dacă tu erai la curent, GUȚĂ, dar ultimele patch-uri pe care le-ai adoptat, sau, mai bine zis, asimilat, erau „proteice” și urmau să facă, într-un fel, corp comun cu tine. în ultimele trei luni, de exemplu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul plutirii voastre! Ce Nord mi se lasă-n sînge! A fi? O lipsă de pudoare. Aerul îmi pare o mânăstire în care Nebunia e stareț. Tot ce nu-i fericire este un minus de iubire. Omul nu poate crea nimic fără
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mentală a victoriei pentru Red. Practic, el Își vedea idealul În minte Înainte de a se Împlini. De la Red Auerbach am Învățat trei reguli care conduc la o carieră reușită și de succes: 1) Nimic nu se Întâmplă fără un țel. Plutirea În derivă spre anumite obiective de obicei se sfârșește În eșec; 2) Nu este important doar să urmărești un țel, ci să și crezi că el va fi atins. În fiecare zi, mă imaginez atingând obiectivele pe care mi le-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fie deja subminată printr-un salt către „altceva”, rămas În nedefinitul mereu promițător, nicicînd coagulat În forme sortite perenității. „Să fie cu neputință oare - se Întrebase Voronca În același poem-eseu, Între mine și mine - o dezbărare definitivă de formulă, o plutire perpetuă deasupra raporturilor mai mult sau mai puțin admise, o respirație neîntreruptă Într-o atmosferă alta decît aceea a principiilor și regulamentelor incontestabil arbitrare?” (s.n.) Dincolo de astfel de Întrebări traducînd teama de recuperare, de includerea Într-o tradiție-convenție, Într-un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul Îndrăgostit Își pierde individualitatea, eurile interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
angajeze lumea Într-un proces de radicală transformare: „În fulgerul unei imagini, toate fîntînile universului reînnoite”. Le regăsim, ambele, În, bunăoară, ramificata Întrebare din eseul-poem Între mine și mine: „Să fie cu neputință oare o dezbărare definitivă de formulă, o plutire perpetuă deasupra raporturilor mai mult sau mai puțin admise, o respirație neîntreruptă Într-o atmosferă alta decît aceea a principiilor și regulamentelor incontestabil arbitrare?” Ele definesc Însă, dincolo de transparența conceptuală a manifestelor, o formă mentis caracteristică poetului, un model generator
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
timp și iți dau posibilitatea să decizi mai repede și mai eficient; • luptă împotriva birocrației; • schimbă mereu și orice: - tot ceea ce este prezent este perimat; - aducând schimbări permanente în sistemul pe care îl conduci, te vei menține pe linia de plutire a eficienței; • fii american: - lucrează mereu după un plan; - lucrează step by step: „un tun îl dai o dată în viață; al doilea tun este o plasă”; • împarte în sferturi: - împarte-ți programul zilnic în diviziuni de câte 15 minute; fragmentează
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se simte un Părinte: „Nod și mai tare după-asta vine, Minuturi sfinte sărbătorim: Cerul ne face părinți să fim, Brațele noastre acum sînt pline.” Iubirea, care de regulă este un zbor, o plutire peste greaua materie, nu apare decît rar și superficial În aceste poeme ce fac elogiul tihnei casnice. Versurile: „Ți-ndreptezi zborul fără așteptare/ Și iar la postu-ți drept te oprești” nu arată o dorință de evaziune, de plutire, cum se zice
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un zbor, o plutire peste greaua materie, nu apare decît rar și superficial În aceste poeme ce fac elogiul tihnei casnice. Versurile: „Ți-ndreptezi zborul fără așteptare/ Și iar la postu-ți drept te oprești” nu arată o dorință de evaziune, de plutire, cum se zice, cu capul În nori. Așezat, mulțumit, Îndrăgostitul elegiac se gîndește deja la moarte: „sosească ceasul, noi ne gătim”. O moarte calmă, un sfîrșit aproape mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
hotarele și Înfrînge teama de nemărginit. Reveria pietrificantă și reveria cristalizantă se unesc Într-o reverie a monumentalului strălucitor cu vaste deschideri spre universul mare. Frigul provoacă, În planul imaginarului, două figuri: una a retragerii, a solitudinii tihnite, alta a plutirii, evaziunii sub forma plimbării. Pentru cea dintîi caracteristică este imaginea cabinetului (iar În interiorul cabinetului imaginea ocrotitoare, stimulativă a focului), pentru cea de a doua este imaginea saniei ușoare. Cabinetul este, cum am discutat deja, un spațiu ocrotitor și un cronotop
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă și altă reacție a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumină, nu știa că tot în întuneric se afla. Îl intriga, îl dorea și îl ura. Dorea să își simtă tălpile plantate în pămăntul maro și umed nu pe această adiere albă și ușoara ce îl menținea într-o continuă plutire. Conchise că era ferecat între doua lumi și blestemat să fie un înger bastard. Gavriel era o mediocritate căt și o parte integrantă a cortului îngerilor bastarzi. Dar cine sunt ei? Îngeri bastarzi? Sunt copii tăi, mama și tata, ce
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Papi, pe rând nudă și îmbrăcată, întinsă pe sofa, maestrul privind și privindu-se în atelierul său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu mai putea să zboare, ar fi vrut să reia plutirea și atunci, cu gesturi largi, nefirești, cu fața dintr-odată luminată și îmbrăcat cu o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac, Ionuț o pofti în balconul garsonierei lui. Vântul le șuiera pe la urechi, orașul se întindea într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar auzi ceva sau pe cineva urcând treptele și atunci știu că e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare.1 Înaintea Genezei, "duhul lui Dumnezeu se purta peste ape". Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desăvârșită făurită în Atelierul divin al creației, reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sunet secund. Mi-aduc aminte de primele pagini din Nostos-ul tău, când mi le-ai adus în '68. Acolo am simțit mai întîi sunetul secund. Sau, am să-ți explic altfel. Până acum, îmi plăcea să vorbesc despre linia de plutire; îmi spuneam că trebuie să vezi în celălalt, tânărul în speță, dacă e "pe linia de plutire". Acum am altă imagine: a mașinii. Unul are un motor, altul câteva piese, câte o roată. Tu ai mașina. Uneori nu are benzină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
68. Acolo am simțit mai întîi sunetul secund. Sau, am să-ți explic altfel. Până acum, îmi plăcea să vorbesc despre linia de plutire; îmi spuneam că trebuie să vezi în celălalt, tânărul în speță, dacă e "pe linia de plutire". Acum am altă imagine: a mașinii. Unul are un motor, altul câteva piese, câte o roată. Tu ai mașina. Uneori nu are benzină, alteori se mai strică, dar ai mașina care merge." Și-a terminat de tradus în franceză un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu este om. Filozofia, arătând cine este om, dă o șansă celor ce nu sânt de a deveni. Iar pentru a reveni la suferință: când suprimi suferința, așa cum face medicul de pildă, readuci la gradul zero, pui pe linia de plutire, nu faci însă să plutească. Spiritul în schimb suflă în pânzele omului. Îmi plăcea să râd de Burghele, spunîndu-i că meseria lor e de tipul "pun coadă la topor"; se rupe coada toporului și o pun la loc. Ai făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]