3,174 matches
-
aflat și el în casa fostului primar, Petre Mincioagă, deportat cu toată familia în Siberia. Stătea aici fiind cumnat cu cel aflat în suferința deportării. Acasă, alături de ai mei se afla familia Uzunov, fiindcă un descreierat de comandant de jandarmi, plutonierul major Bucșă, semănase teroare printre oameni. El ordonase, între altele, împușcarea armonistului Iașa din Câșlița fiindcă, probabil, nu voise să-i cânte la comandă. Prima noapte am dormit atât de profund de n-am simțit nici cum arde moara de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se temea de dânsul. Lică avea și un alt fel de a fi, neobservat de duduia Mari. Totuși moșica avea dreptate. Ar fi fost greu să găsești în toată armata un plutonier mai fin ca Lică. Nu bătea soldații; o singură dată pălmuise o femeie, ce nu-și luase palma degeaba, și tot numai o dată sucise cam nervos gâtul unuia ce se amestecase unde nu-i era locul. Cum insă Lică plecase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reîntoarce cu amănunte. Moșica Mari anunțase din primul moment pe Lică; nu mai avea cine zice: nu. Lică venise la spital îndată, acum când Sia nu-1 mai putea împiedica și când el nu mai putea sta la îndoială. Lică fusese plutonier în cavalerie și văzuse multe, dar confruntarea cu Sia moartă nu fusese o întrevedere lesnicioasă; cadavrul proaspăt al nenorocitei era "teribil". Venise totuși la timp. După el nimeni nu mai putuse privi "hoitul", cum ziceau oamenii de serviciu, fumând, ca să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
amintise: copilul luat în birjă ca un pachet, doicile la mahala, fata târâtă apoi pretutindeni de mână, legată de traiul lui vagabond ... Și mai pe urmă acea Sie grosolană, care creștea și-i ofensa gustul de Trubadur mahalagiu și de plutonier subțire: camarada credincioasă și arțăgoasă ca uri câine-lup . Apoi, ruda proastă care făcea de râs pe profesorul de echitație, și fata aceea asasinată într-o aventură neomenoasă, care refuzase să-1 vadă pentru că-1 iubea și-1 temea, și pe care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
atentă prin împotrivirea tacită pe care am manifestat-o în toată perioada de timp cuprinsă între 1946-1989. Ca tânăr perfect sănătos am satisfăcut stagiul militar ca elev al Școlii de Ofițeri de rezervă din Bacău și apoi în calitate de concentrat ca plutonier T.R. și ulterior sublocotenent și locotenent de rezervă, făcându-mi datoria patriotică de apărător al țării în perioada septembrie 1939 - mai 1945. În tot acest timp nu am fost de acord cu unele măsuri draconice în stil cazon și am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu plapuma larg desfăcută, îmi creau o atmosferă cât mai îmbietoare spre odihna binemeritată, însă renunț la odihnă... Trebuie să merg în partea de nord-nord-vest a satului spre viile nobile de la Decuseară, foste imediat după Primul Război Mondial ale unui plutonier care a trudit din greu săracul... în timpul războiului și-a adunat o sumă apreciabilă. Ținea evidența ostașilor pe care-i avea în subzistența sa, câștigând de pe urma fiecărui ostaș în viață, dar mai ales al celor morți, pe care-i ținea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
evidența ostașilor pe care-i avea în subzistența sa, câștigând de pe urma fiecărui ostaș în viață, dar mai ales al celor morți, pe care-i ținea prezenți, sporindu-și câștigul și mai substanțial. Așa s-a ales cu via nobilă fostul plutonier Alexandru Agapie, în suprafață de circa 10-15 ha. Prin 1939 am cunoscut pe urmașul vrednicului luptător din război. Foarte amabil, prietenos atât el cât și soția lui. Le-am fost și musafir de câteva ori în vară. La începutul lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
bâzâia o negură de muște. De supat pândește mâța. S-aude dintr-o dată o surpare de cratițe. Pe ușă, vinovata țâșnește cu coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât la mâță și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se de centiron, ea fuge în odaia mare ca să plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă „profisor” și de asta îl respectă. Mama nu scoate capul din bucătărie și, până la masă, nu-i are grija. Jandarmeria e pustie. Prostul, Ion, și sergentul Avram sunt plecați cu plutonierul într-o cercetare. Înainte de a trece la faptă, Lică, cu un aer preocupat, începu să inspecteze casa. Din bucătărie mama îl dădu afară după ce, pe o farfurioară, i-a pus o chiftea fierbinte. Grav, Lică intră cu mâinile în buzunare
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
i-a pus o chiftea fierbinte. Grav, Lică intră cu mâinile în buzunare în sfatul celor doi jandarmi întrebându-i dacă știu cum se pescuiesc balenele. Obtuzi, moșnegii răspunseră în doi peri : - Dă, don’ ingineri de unde, păcatele, să știm !... Când plutonierul sosi din cercetare, întrebarea lui Lică a fost ultimul semn reconstituit asupra dispariției. Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cercetare, întrebarea lui Lică a fost ultimul semn reconstituit asupra dispariției. Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-ar fi luat undița, după cum a văzut „fimeia de servici”. Așa o fi, măi Vasî
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe front. În greaua încercare de a dezlega enigmele vieții, între cutele groase ale frunții i se încrunta un buburuz de piele. Deplin, știa doar patru lucruri : să aducă apă, să curețe cizmele plutonierului, să taie lemne în șopron și să poarte arma când încheia patrula de jandarmi. Chiar dacă uniforma poate înlocui un creier strălucitor, Ion nu scăpase de porecla „nerodul ăla”. Dând supărat la o parte paharul pe care-l întindea nevasta, Iosifan
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înșirau porumburi fără de sfârșit. Zarea era închisă de maluri roase, albe în lumină. Ca să privească depărtarea, copilul se cățără în caracatița unei răchite. Ar fi dorit să rămână în această pace. Așa l-au zărit urmăritorii. Avram i-l arătă plutonierului. Acesta ridică pumnii apoi strigă ceva amenințător. Sergentului îi plăcea să ia asupra sa lucrurile pe care era convins că alții nu le-ar fi dus la bun sfârșit. Se apropie și încercă să parlamenteze cu fugarul. Lică însă se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Sergentului îi plăcea să ia asupra sa lucrurile pe care era convins că alții nu le-ar fi dus la bun sfârșit. Se apropie și încercă să parlamenteze cu fugarul. Lică însă se simți jignit de tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se simți jignit de tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și țeava rezemată sub bărbie. Bătrânii se întoarseră tăcuți și-l luară pe nerod în brațe. Nu păreau impresionați. Făceau treaba asta ca și cum acuma toate ar fi fost puse pe făgaș. În față, fără să pară că a observat ceva, plutonierul pășea îndesat. Sergentul îl urma supus. ȚINTA Sunt întâmplări care, neintrând în serie logică, te copleșesc atât de mult încât nu-ți mai rămâne alta decât să le rezumi cu un „Ce vrea să zică soarta, dom’le !” Fapte fără
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
evenimentelor, însă bunicul l-a descurajat: "Și dacă nu-i decât un zvon?" Din nenorocire, însă, nu era doar un zvon. A doua zi, au venit în Lisa furgoane de la Făgăraș, căile de acces spre munte au fost barate, un plutonier mustăcios s-a așezat pe scaunul primarului cu registrele în față și toți bărbații mobilizabili au fost obligați să plece pe front. De prin Europa, pe unde a ajuns frontul, tata trimitea părinților și surorilor vești optimiste, cum cerea cenzura
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se trădeze singur. Lăsă fulgii și planurile de reformă, se întoarse la birou, își răsuci o țigară, o aprinse, trase în piept cu mare plăcere aroma fumului și apăsă pe sonerie. Se auzi un țârâit strident. Când capul pleșuv al plutonierului se ivi în rama ușii, ceru să fie introdus Petre, zis Rusu, vizitiul familiei Inger, pe care l știa om dezghețat. Își aminti iar de reclama cofetăriei plasată lângă anunțul lui, dar alungă gândul cu mâna, ca pe-o muscă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vină de bunăvoie și că trebuie reținut cu orice chip. Trecu iar la fereastră: se așternuse un strat proaspăt de zăpadă și orașul avea o veselie neobișnuită, în acestă zi de sâmbătă. Se vede însă că-l blestemase vizitiul, fiindcă plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr, dar nu-i lucru curat, nu s-a putut afla nimic. Acum e Fane la interogatoriu. Pe fața lui Costache nu se citea nimic, însă plutonierul se grăbi să dispară din birou. Pe la ora unu i-l aduseră pe Nicu, tropăind, încadrat de doi soldați. Băiatul își rotea ochii în toate direcțiile, a fugă, iar când văzu că nu există scăpare, îl privi pe conu Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Oare ce s-ar fi întâmplat cu viața ei, dacă l-ar fi ales pe el? N-ar fi fost mai fericită? Și ce s-ar fi întâmplat cu viața lui dacă Iulia... — A venit popa de la biserica Icoanei, anunță plutonierul de la ușă. Se sculă să-l primească. În ajun, când, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le-a „scos” în cale, pe parcursul îndelungatei sale cariere. Mai întâi, s-a conșiderat dator față de toți cei alături de care a muncit și fară de a căror pricepere și dăruire profeșională, nu ar fi reușit să plece de la gradul de plutonier și să ajungă la cel de colonel, parcurgâmd un traseu continuu ascendent, până la funcția menționată mai sus. In al doilea rând, a conșiderat că este de datoria sa, ca în acest mod, și în această perioadă, cu o infracționalitate debordantă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
noi vom împlini 63 de ani de la căsătorie, având o căsnicie fericită și durabilă. La puțin timp după căsătorie mi-a venit o decizie de la Ministerul de Interne, prin care mă anunța că sunt încadrat în miliție cu gradul de plutonier, la Serviciul de evidență a popula ției a județului Baia cu sediul la Fălticeni. La sfatul președintelui de sindicat, nu m-am prezentat. De altfel nici el nu voia să se dispenseze de mine, eu fiind tânăr căsătorit cu Ortansa
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pădure și atunci bandiții le-au ieșit în întâmpinare, au ocupat loc la pândă și când le-au venit în obiectiv i-a împușcat mortal pe locotenentul Iuga Iancu, lucrător în cadrul direcției judiciare a Inspectoratului General al Miliției București și plutonierul major Haliț Dumitru de la miliția raion Tulcea, regiunea Galați. I-a dezbrăcat de haine și de ciorapi și i-a îngropat întrun făgaș, ca o groapă săpată de apă și a pus un strat de pământ de 30 cm pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
grabă o targă, iar la o distanță de 5060 metri în jurul locului am organizat un cerc de milițieni cu câini dresați de frica criminalilor, care ne putea ataca cu armament mai ales că acum avea și pistolul automat luat de la plutonierul major Haliț Dumitru. Tot acolo a fost făcută și autopșia care a stabilit că cei doi au fost omorâți prin împușcare. Cadavrele au fost transportate la morga spitalului din Tulcea pentru a-i pregăti de înmormântare,iar noi am continuat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]