2,024 matches
-
jefuit un copil, și toți îl disprețuiau pentru că e atât de naiv. Îmi închipui că un hoț de buzunare, mândru de îndemânarea lui, trebuie să simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel de voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu băieții pe munți, data viitoare te și omor, să știi că telefoanele merg în orașul ăsta și eu știu tot. Da, mama asta care acuma vine la teatru ca o pensionară cuminte și zice că nu găsește invitația prin poșetă, dar că ea este mama actriței Loredana Buzescu. Vai, dar cât vă seamănă doamna Loredana, are ochii dumneavoastră de aur, poftiți!, și mama se umflă în pene ca o rață ce e... — Am dat la teatru, dar n-am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bandajată cochet, l-am invitat pe doctor la spectacol, i-am oferit două bilete în rândul întâi. Întâmplarea a folosit-o și Tina într-o piesă de teatru, așa trece ea întâmplările în ficțiune, într-o zi avea textul în poșetă, a scos nu știu ce și-au căzut niște hârtii pe jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru într-un act, i-am promis-o unei prietene, nu mie?, am sărit eu, îîîî, s-a rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iasă.) Da, draga mea, am bani, am casa mea, o vilă grozavă, atâta mi-am dorit-o, am de toate, sunt o femeie împlinită... Închide mobilul, hands-free-ul, se aude o clipă sunetul telefonului, apoi se întrerupe, iese din scenă cu poșeta și mapa plină de proiecte. Muzică.) / SFÂRȘIT 31 martie, 2005 — Lui Titus Segovia nu-i mai dau nici un text, zicea ea, că ăsta-l strică, umblă după aplauze facile, copiază din filme, a luat și din Almodovar și a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele răpitorului. Domnul Popa simțea el că ăsta cam face mișto, dar era prea important să rezolve problema. Scoase meticulos o pereche de mănuși de cauciuc galben. O băbuță cu poșeta tăiată ca o gură mare, din care ieșeau câteva pungi de plastic, se uită cu respect la el. Cu yo-yo-ul în mână, de un roșu frumos în mănușile galbene, domnul Popa fu purtat pe la toate birourile. Cel puțin îi înveselise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o puteam numi o prietenă intimă. O Întâlnisem la raionul de marochinărie al unui mare magazin pe când Încă mai lucram la institutul de consiliere. Eu căutam o servietă de până În douăzeci de mii de yeni, Akemi Yokota Își căuta o poșetă care să nu coste mai mult de treizeci de mii de yeni. Ea mi s-a adresat: — Dacă mergeți În Italia, veți găsi produse de calitate mai bună la jumătate de preț. Privind-o din cap până-n picioare, aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe peretele din spatele recepției. În timp ce eu mă ocupam de formalitățile de cazare, Akemi a intrat În vorbă cu o pereche de americani Însoțiți de un copil mic care treceau prin holul hotelului, rugându-i să se oprească, apoi Își deschise poșeta și căută cu disperare ceva ce putea să dea cadou. Își revărsă pe jos Întreg conținutul poșetei, de la portofelul cu efigia lui Snoopy, rujul de buze, niște sticluțe mici din plastic, și i le puse În mână copilului cu forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu o pereche de americani Însoțiți de un copil mic care treceau prin holul hotelului, rugându-i să se oprească, apoi Își deschise poșeta și căută cu disperare ceva ce putea să dea cadou. Își revărsă pe jos Întreg conținutul poșetei, de la portofelul cu efigia lui Snoopy, rujul de buze, niște sticluțe mici din plastic, și i le puse În mână copilului cu forța. În lift ne-am oferit să le ducem bagajul unui cuplu de bătrâni de origine hispanică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și Întreaga ei vestimentație Îmi lăsa impresia de a fi transpus cu exactitate vocea de la telefon. Avea părul scurt, cu o coafură pe care o vezi des prin reviste. Și-a scos o țigară fără filtru, cu miros puternic, din poșeta din piele de crocodil de un roșu Închis, a tras cu putere fumul În piept, apoi l-a expirat pe Îndelete. Pielea de pe obrazul stâng părea puțin aspră. Avea un machiaj discret, cu un ruj de culoare naturală. — Mulțumesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vreme avem de-a face, Într-un anume sens, cu o recunoaștere a sado-masochismului, cu toate că folosirea acestui termen, recunoaștere, este nepotrivită, căci nu e vorba de o recunoaștere În sensul drepturilor civile. Seamănă oarecum cu ceea ce s-a petrecut cu poșetele Louis Vuitton, cu costumele Chanel. Datorită banilor care au Început să curgă valuri-valuri, tot ceea ce până atunci nu era accesibil decât unei categorii restrânse de oameni și-a făcut loc spre suprafață și a câștigat din ce În ce mai mulți adepți. Un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți din nou prin asta, i-am spus. Vreau doar să mă asigur că nu ne-a scăpat ceva. Ea oftă și se așeză la masa din bucătărie, deschizându-și poșeta din piele de crocodil și scoțând o tabacheră asortată. I-am aprins țigara și i-am văzut fața frumoasă încordându-se un pic. Vorbi ca și cum repetase ceea ce spunea de prea multe ori, pentru a juca rolul bine. În serile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dumneavoastră în Beobachter și sunteți cu adevărat ultima noastră speranță. Ne-am săturat să stăm doar și să așteptăm să se întâmple ceva. Nu-i așa, draga mea? — Da, așa este. — Aveți o fotografie a fiicei dumneavoastră? Hildegard își deschise poșeta și îi dădu o poză la fel ca aceea pe care i-o dăduse mai demult lui Deubel. Vogelmann o privi fără emoție: — Frumușică. Cu ce călătorea la Potsdam? — Cu trenul. — Și dumneavoastră credeți că trebuie să fi dispărut undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cravata era slăbită și nu arăta ca și cum s-ar fi aflat acolo pentru a vinde un exemplar din revista SS. — Cine e, dragule? am auzit-o pe Hildegard strigând. Am urmărit-o cum vine spre ușă, căutând încă ceva în poșetă, fără a ridica privirea decât atunci când se află doar la câțiva metri distanță. Purta un costum din tweed negru, o bluză argintie din crep și o pălărie neagră cu pene care se legănau spre partea din față a capului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noastră de gravitație. — Nu-i nimic, răspunse Getta. Fac eu cinste. Ce monedă acceptă? — Acceptă orice, numai uraniu să ai. Cu câțiva lei obișnuiți și cu cinci bani de uraniu, îți schimbă orice valută. — Perfect! zise Getta 2, deșurubându-și poșeta, aruncând o privire înăuntru și închizând-o repede la loc. Sunteți invitații mei! Episodul 20 La omuleții verzi Fără să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie la întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
face? — Plătiți cash sau prin virament? se interesă chelnerul. — Cash, răspunse Felix S 23. — Mă rog, zise chelnerul. Poftiți nota. — Ia s-o văd, ceru Getta 2. Am zis că fac eu cinste. Se uită la notă, se scotoci prin poșetă și scoase o monedă de uraniu pe care o înmână chelnerului. — Un moment, zise acesta și băgă mâna în buzunar, dând la iveală un minidetector. Apropie de el moneda și detectorul țiui tare. — Uraniu veritabil, spuse el cu admirație. Citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S 23. Noi n-avem plămâni. — Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise Getta 2. Își scoase o țigară din poșetă și și-o aprinse. O aură albăstruie de lumină se formă imediat în jurul țigării. — Ce țigări fumați? întrebă Dromiket 4. — „Fermi”, zise Getta 2. — Sunt bune? se interesă Dromiket 4. — Sunt excelente. Tutunul e prelucrat electromagnetic și, în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
înțelegere euforică se înstăpâni între ei. La ceasul serii, se adunau în jurul micului Benga și comandantul Felix S 23 îi citea copilului, cu glasul său sonor, silabisind cu tact cuvintele, povești din Wells, Asimov și Ion Hobana. Din inepuizabila ei poșetă, Getta 2 le dădea tuturor pastile de Jidvei, iar Dromiket 4 le cânta doine din jurul Centrului de Recuperare Intergalactică de la Lehliu-Gară. Privind-o pe Getta 2, pe cei trei roboți tereștri îi încercau adesea sentimente general-umane și, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
l-au demontat, se pusese pe băut și nu mai era economic. Fiind totuși fosta lui soție, firma mi-a trimis ca moștenire câteva componente, am și-acum una ca amintire, fie-i piesele ușoare! spuse Getta și scoase din poșetă, arătându-le-o, o șaibă drăguță, lustruită. Episodul 36 Planeta tălâmbilor Povestea pe care le-o spusese Getta 2 despre soțul ei în impresionase vădit pe cei trei roboți pământeni. Se gândeau că, la urma urmei, într-un viitor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fin, în degradeuri pastelate, în ton cu pălărioara elegantă, încadrau un profil de o frumusețe serafică ce nu putea trece neobservată de privirile bărbaților aflați la plimbare la ora aceea. Era imposibil să nu remarci eleganța cu care-și purta poșeta fină, în aceeași nuanță cu cizmulițele moi, cu șnururi lungi ce se petreceau de jos și până sus ca într-un dans plăcut, șerpuitor, prin butonierele protejate de o cusătură artizanală foarte reușită sub aspect artistic. Înaltă, suplă, cu părul
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
viața ei... Se dusese direct la spital să-și facă analizele pe loc.Peste nici două zile avea plicul în buzunar...se întorcea de la spital , cu pași rari, contemplând frumusețea vieții al cărei drum mai departe era în plicul din poșeta ei... Țipătul unui copil o trezi din gânduri; o fetiță blondă , cu părul numai bucle se împiedicase în fuga ei să descopere lumea și acum îi curgea sânge din năsuc; mama ei, o tânără frumoasă și elegantă o luă în
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
dispusă și să nu mă lași cu ochii-n soare... - Mulțumesc, doctore! La revedere! Mergea cu pași mici și repezi. Ar fi dorit să alerge. Parcă o luase cu frig. Până să ajungă în fața blocului, a sunat telefonul. A scotocit poșeta cu grabă. Mâinile-i tremurau. „Doamne, bine că am avut puterea să plec!”, a murmurat Anca, bucuroasă că telefonul o scoate din starea aceea. Surprinzător, era Fănel... - Da, dragule! - Anca, nu am timp să vin la masă. Vin să te
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
Munca mea nu este remunerată. Eu fac totul din pasiune. Din pură pasiune. De amorul artei. Așa să știi. Împărțim patul. Asta e: una caldă, una rece. Și mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
apoi, cât mai diplomat, să-i solicite lui Mircea să o însoțească până acasă, pentru că era noapte, putea să fie mușcată de câini sau acostată de vreun sătean băut. După câteva minute petrecute în sala de banchet, și-a așezat poșeta pe umăr și, luându-și la revedere de la cei prezenți în sală, a părăsit incinta căminului cultural, însoțită de Mircea, care locuia în gazdă cam în aceeași zonă, dar ceva mai aproape de școala din centrul comunei. Afară în stradă, Mircea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
la fața locului, cei din echipajul medical și cel al pompierilor au constatat că o doamnă în vârstă de 71 de ani pusese colivia de călătorie cu papagalul în mașină, a fixat-o cu centura de siguranță, și-a aruncat poșeta în mașină, a blocat ușa, după care a realizat că își lăsase cheile în mașină. Doamna Doyle a sunat la firma de asigurări „AAA" (triple A), care oferă soluții logistice în astfel de situații. Operatorul i-a spus însă că
SURPRISE, ARIZONA: PASĂRE EXOTICĂ SALVATĂ DE O ECHIPĂ DE PARAMEDICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363953_a_365282]
-
în trombă, sfâșiind întunericul străzilor cu lumina farurilor. Am zărit în fugă reclama companiei aviatice „Interflug”. Apoi șoferița coti pe o străduță pietruită, unde ne-am oprit în fața unei porți din fier forjat. Râzând în hohote, femeia își scoase din poșetă un obiect nichelat, cu ajutorul căruia deschise porțile de la distanță, fără a mai coborî din mașină. Demară zgomotos, acceleră, apoi ca o săgeată, cu farul stâng, se opri în trunchiul unui arbore. Frânele scrâșniră prea târziu. Eram deja cu capul în
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]