979 matches
-
ea dă la spoit serviciul de fier. De când a murit domnul Ursu, madam Ursu mănâncă numai cu serviciul de fier. Lingurițele de argint sau de alpaca le scoate la dulceață sau la șerbet numai când vine lumina de plată sau poștașul cu scrisori din Brazilia. Azi au venit țiganii. Așa că te-ai plictisit să vezi cum calcă mama ta cămășile apretate și te duci În curte să-i vezi pe țigani cum spoiesc lingurile de fier ale Doamnei Ursu. Totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Emmanuel, un băiat grăsuliu care știa să citească, și le arătam tuturor cutia, afirmând că trebuia să înghit pastile contra orbirii progresive - și mă uitam aici, în S., la băieți cum îl frecau cu zăpadă pe puștiul cel mic al poștașului, cum bombardau cu bulgări tramvaiul, cum se înghesuiau la sunetul clopoțelului ca o grămadă turbată spre intrare, ca să dea năvală în clasă, și izbucneau într-o explozie de râs când trebuia să răspund. Dialectul pe care îl vorbeam eu declanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a mă ridica în picioare mi-a insuflat un altfel de respect pentru acea primă maimuță care s-a ridicat puțin câte puțin de la podea până a stat în două picioare. Nu e atât de ușor cum ați putea crede. Poștașul s-a dat cu un pas înapoi, fără îndoială având ceva experiență în identificarea unui potențial proiectil de vomă la distanță de-un prag de ușă. Mi-a împins o foaie s-o semnez, mi-a pus în mână plicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rog nu încerca să faci prea multe lucruri în această primă zi. Îmi dădeam seama că ezita dacă să îndrăznească să mă sărute sau nu. Ne-a salvat de dilema asta soneria. La ora asta nu putea să fie decât poștașul. Mark a deschis ușa lăsând-o să intre pe Lisa, care avea privirea goală și ochii roșii. —Jen, îmi pare atât de rău. Alfie a murit. Au întârziat cu înmormântarea mai mult de o săptămână pentru ca fiica lui să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
flăcăruile de la gura armelor, începutul războiului, s-au pierdut în nisip și anii copilăriei. Doar Marea Baltică murmură mai departe în germană, în polonă: „Blubb, piff, șșș...“ Războiul număra puține zile atunci când un văr de-al mamei mele, unchiul Franz, care, poștaș fiind, s-a numărat printre apărătorii Poștei Poloneze din Piața Hevelius, a fost împușcat imediat după sfârșitul scurtei lupte, conform ordinului dat de germani, la fel ca aproape toți supraviețuitorii. Judecătorul militar care a motivat, rostit și semnat sentințele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevoiți să părăsească locuința de serviciu de pe Brabank, din orașul vechi, și să se mute la țară, undeva între Zuckau și Ramkau, unde mama lor avea o colibă și puțin pământ. Acolo, în deluroasa Kașubie, sălășluiesc încă și astăzi copiii poștașului, chinuiți de obișnuitele slăbiciuni ale bătrâneții. Amintirea lor e diferită. Lor le-a lipsit tatăl, în vreme ce, în locuința noastră strâmtă, al meu îmi era mult prea aproape. Angajatul Poștei Poloneze era un familist chinuit de griji și de spaime, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem suficient material epic, mi-am continuat călătoria la țară, la rudele care mai trăiau. Acolo, în ușa unei căsuțe țărănești, am fost întâmpinat de mama poștașului împușcat, stră-mătușa mea Anna, cu propoziția invariabilă: „No, Ginterchen, da’ mare te-ai mai făcut.“ Mai înainte fusesem nevoit să-i potolesc neîncrederea și, la cererea ei, să-i arăt pașaportul, atât de străini eram unul față de celălalt. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
carte. Prin urmare, din călătoria mea în Polonia, am adus cu mine la Paris o provizie de lucruri găsite: prafuri efervescente care făceau ditamai spuma, gălăgia din Vinerea Mare și bare de bătut covoarele, drumul pe care a reușit să fugă poștașul care ducea bani și care supraviețuise luptei pentru Poșta poloneză, drumuri la școală și înapoi, colecții anuale de ziare păstrate de biblioteca orășenească, programele cinematografelor din toamna lui 1939. Pe deasupra, șoapte în confesionale, mirosul Mării Baltice și așchii de chihlimbar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Adevărat Wells rioplatense, urc Înapoi pe scara vremii. Debarc În posesivul crivat nupțial. Luptătorul nostru Își procreează de-acum vlăstarul. Acesta se naște: e Ricardo Sangiácomo. Mama, figură abia Întrezărită, secundară, dispare: moare În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mi-a răspuns, i-am Împărtășit direct lui Tai An vestea fugii pe care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă friguri. Tata a fost unu din ăia nouășpe candrii dă la zavera dân 6 iunie și, când s-a-ntors moderații la governat, a trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
m-am păzit, aia da, să ies fără pachet aparent, să nu dăștept bănuiala forțelor dă ordine. Oricât nu m-ai crede acu, nime nu s-a mirat că cutile poștale percheziționate iera fără gură sau crăpătură. Am chemat un poștaș În uniformă, unu care știe să-și dea talente pă Ayacucho și nu dă nici o atenție la cutiile poștale, parcă n-ar avea dăloc d-a face cu ele. Io l-am invitat la o cafeluță, l-am umplut dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unul dintre aceste aparate și-l Împingi În lume. Pleci Împreună cu el. Dar au venit necazurile, cum spuneam. În primul rînd nu am primit banii, adică i-am primit cu foarte mare Întîrziere și atît de impozitați, Încît pînă și poștașul s-a uitat cu scîrbă la mine cînd i-am semnat factura. M-a Întrebat de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rînd nu am primit banii, adică i-am primit cu foarte mare Întîrziere și atît de impozitați, Încît pînă și poștașul s-a uitat cu scîrbă la mine cînd i-am semnat factura. M-a Întrebat de ce nu mă fac poștaș. I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și adormea ca un prunc Într-un minut cu sînii dezveliți, Înalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
actorie, iar dialogurile sînt la fel de spumoase ca-n oricare piesă a lui Neil Simon, de pildă. La rece Însă, Pollackul ăsta n-are gravitație. Un film de actor, În ’82, cu o Jessica Lange un pic mai voalată decît În Poștașul sună Întotdeauna de două ori unde are mîncărime cu Jack Nicholson deasupra pe masa din bucătărie. Noroc cu formidabila Tootsie Hoffman, mi-a plăcut pînă și-n Hook, basmul SF oligofren al lui Spielberg. Lovitura În SF a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la propriu-ți birou sub lămpiță căutînd o modalitate de-a omorî pe cineva pentru a face rost de bani de Întreținere, la farmacie, atunci poți citi cartea asta. James Cain a debutat În literatura botezată noir, În 1935, cu Poștașul sună Întotdeauna de două ori. După un an și mult succes, scrie această a doua carte, după care, așa cum știți sau vă prefaceți că știți, s-au făcut două filme: capodopera din 1946 a lui Tay Garnett, cu Lana Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că sînt prea multe scene de sex fără sex (cînd e vorba de așa ceva, prefer Întotdeauna programele pentru adulți, sînt mai neorealiste). Asigurare pentru moarte e făcută după tipicul ce avea să devină o modă (cinematografică) mult mai tîrziu: reprezintă Poștașul II. Și, bineînțeles, ca orice continuare, are aceeași structură ca originalul, fiind văduvită Însă de intensitate, emoție, credibilitate, măcar de-ar fi fost cu poze. Dar mai ales nu mai are asigurări literare, deși Walter Huff, personajul principal, este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În cîteva pagini acordul de-a o ajuta să-și omoare soțul, În scopul de a Încasa asigurarea pe care chiar Huff i-o făcuse bietului om pentru care nu putem avea nici o simpatie - e petrolist. În chip diferit față de Poștaș, Între cei doi asasini nu există decît o vagă atracție fizică și tocmai de aceea faptul că se vorbește la un moment dat despre iubirea dintre ei surprinde printr-un neverosimil asurzitor. Resorturile crimei pe care o Huff o plănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atingere a clapei literaturii, Phyllis spune la un moment dat că visează de multe ori că este Însăși Moartea, Îmbrăcată Într-un costum stacojiu, dornică să-i scape pe oameni de griji. Pentru a complica (și strica) schema perfectă din Poștaș, Cain introduce și alte personaje-piste: fiica vitregă a lui Phyllis, Lola, și prietenul acesteia, Nino Sachetti. Acum, Huff se Îndrăgostește de Lola, ea Îi spune că nu se mai joacă cu Nino deoarece italianul se Întîlnește cu mama ei vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă a dimineții din vârfurile copacilor de sub fereastra dormitorului meu. ...L’oiseau chante avec ses doigts. Une fois... Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz, pândind pașii poștașului pe scară. Dintr-un motiv oarecare, nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un plic pe preșul din fața ușii și mă cuprinde speranța, fie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine, a zis el și a ieșit. — De ce a plecat Alex? a Întrebat Lily de parcă n-ar fi fost de față la Întreaga conversație. E ssupărat pe tine? — Probabil, am oftat eu și am strâns la piept geanta mea de poștaș din pânză de cort. În ultimul timp m-am purtat ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Uită-te În a doua pungă, a zis el și mi-a făcut semn spre locul unde o lăsasem pe covor. Doar nu-ți Închipui că poți purta costumul ăla de catifea cu sacoșa aia de rahat stil tolbă de poștaș pe care o târăști mereu după tine, nu? Din a doua pungă, Încă și mai plină, am scos la iveală o mulțime și mai incredibilă de pantofi, genți și vreo două jachete. Erau acolo două perechi de cizme Jimmy Choo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o brută nenorocită, adăugă el Încet, de parcă i-ar fi fost rușine. — Ce-ai făcut? — Le-am spus că n-am de gînd să mă duc, că nu mă pot forța. Nu le-aș fi spus nimic despre hîrtii, dar poștașul a făcut atîta caz de ele cînd le-a adus! Maică-mea a pus prima mîna pe scrisoare. I-am zis: Acolo-i scris numele meu. Fac ce vreau cu ea... — Cum arată? Cum sună? — Le am la mine, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Babysittere - numere În Caietul Verde. NU Jodie, care a făcut sex cu prietenul ei În patul nostru cât am fost noi la Glyndebourne. 5/ Arnica pentru vânătăi (dulăpiorul din baie). 6/ Ignația pentru supărări (sticla galbenă, pe noptiera mea). 7/ Poștașul se numește Pat (pe bune); băiatul cu ziarele e fată (Holly). Gunoierii vin marțea dimineață; nu iau resturile din grădină. Ponturi pentru Crăciun În Caietul Maro - fii generos! 8/ După Înmormântare, băieții ar putea să meargă la Maggie, psiholog-consilier la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]