1,635 matches
-
obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sărac cu duhul. Îl găsise patronul cerșind în fața unei biserici și-l luase cu el. N avea multe de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
existaseră voci ridicate de partea sa. Cineva spusese: „Rușine. Un exhibiționist“. Dar nimeni nu Încercă cu adevărat să-l apere. Majoritatea tinerilor păreau a fi Împotriva lui. Strigătele sunau ostil. Feffer plecase, fusese chemat la telefon. Sammler, Întorcând spatele la podium, Își găsi umbrela, trenciul și pălăria În spatele lui și părăsi platforma, condus de o tânără care se grăbise să-și exprime indignarea și simpatia, spunând că era scandalos să Întrerupi o prelegere așa de bună. Îl conduse pe ușă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noi, deși amestecau păreri contradictorii, toate la un loc profețeau o pace definitivă, fără amenințarea altei conflagrații, numai că fiecare vedea pacea în felul său, o fierbere, o cheltuire de pasiuni. Un singur lucru nu mai reînviase: chioșcul circular cu podium și acoperiș țuguiat de lemn aflat în grădina publică, unde o orchestră militară cu alămuri executa, sub bagheta unui capelmaistru, tangouri și valsuri la modă, precum și restaurantul pe care-l susținuse - între cele două războaie - entuziasmul mediteranean al unui patron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu oarecare veleități nesperate, încercau, fără vocație la istorie, ieșirea la suprafață în locul celor exheredați, cu parte din maniere învățate demult, în ascuns, chiar dacă uneori cu unele greșeli. Toți acei oameni, în seara aceea, aici, se învârteau ca pe un podium, dar ei, categoria lor, nu va fi niciodată pe scena istoriei decât decorativ, ca actorii care toată viața intră și ies cu o tavă și un șervet pe mână, în rest așteptând - fumând sau căscând - în culise fără vreo finalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gât. Trupele Marii Alianțe. Președintele își aprinse țigara, acum, târziu, după ce-și băuse cafeaua; mi se uită în ochi și-mi spuse: - Cine știe ce va mai fi. Au și început să spună că suntem rupți de popor, deasupra, că însuși podiumul de pe care judecăm semnifică aceasta. Cel mai grav e că nici ei nu cred în ceea ce spun, e o demagogie ce le este necesară, oxigenul pe care-l pregătesc pentru mase. Ei știu bine că nu este adevărat. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de un an, la întâmplare, nu se mai putea. E un bărbat serios, de cum a venit l-am luat în gazdă în locul dumneavoastră, mă obișnuisem cu cineva în camera de la față.... plecarea dumneavoastră lăsase un gol prea mare.... Pe un podium, la capătul din fața noastră a sălii restaurantului, orchestră cu cântăreți eleganți, în smoking, executa melodii pe care nu le ascultam nici el nici eu; eram adâncit în lumea pe care mi-o readucea vorbirea lui când precipitată, când molcomă, stinghereala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inculpați, martori, gură cască, iar noi în robele noastre negre, prezidând această varietate tristă, de zeci de ani aceeași, ultimii purtători la scenă deschisă ai principiilor revoluției franceze, ce păreau să se clatine în bătaia vântului capricios al vremii. De pe podiumul de judecată, în timp ce avocatul vorbea și vorbea: „Domnilor magistrați, potrivit principiilor moștenite; de la romani...” vedeam, fără să vreau, afară, prin geamul aflat la nivelul podiumului, al mesei de judecată, pe gardul de vizavi, un rest al afișului rămas din iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
principiilor revoluției franceze, ce păreau să se clatine în bătaia vântului capricios al vremii. De pe podiumul de judecată, în timp ce avocatul vorbea și vorbea: „Domnilor magistrați, potrivit principiilor moștenite; de la romani...” vedeam, fără să vreau, afară, prin geamul aflat la nivelul podiumului, al mesei de judecată, pe gardul de vizavi, un rest al afișului rămas din iarnă „...Visarionovici Stalin”. Afișul devenise inestetic, însă nimeni nu îndrăznise inițiativa necum din cadrul municipalității să rupă restul. Bucata de hârtie mai flutura în adierea de aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se pensionase se mirase chiar, cum de numiseră „așa repede” un alt registrator șef, dar mă rog, așa e legea, trebuiau să găsească, chiar dacă - era convinsă - „scârțâie treaba”. Cât despre „scena Istoriei”, astea erau lucruri cu totul în afara ei, deși podiumul se învârtea și cu ea, cu toți. Rămâneau cu adevărat numai câmpia și fluviul. De unde îl prinsese somnul acum jumătate de oră, se trezi că nu mai putu închide ochii, nu înțelegea de ce se interesau de rude, doar nu erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar în primul rând pentru el, cu nostalgia depărtării în glas, restaurantul așa cum fusese înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și în anii războiului, dar înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea în afară, oaspeți pe o nacelă înainte de sfârșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, în sunetele unei fanfare militare aflate chiar pe podiumul acesta unde e acum orchestra. A fost prima și ultima dată în viață... Ana deschise ochii mari, nu știu ce a însemnat privirea aceea, atunci. Domnul Pavel începu iar să vorbească, ceva, nu mai știu, despre lumea anului 1930 de care pomenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu un ghemotoc de păr în gură, gata să plâng văzând atâta bunătate. M-a eliberat și a spus: Și iat-o pe Mackenzie. M-am întors și-am văzut o fată mergând de-a lungul holului de parcă mergea pe podium la o prezentare de modă. O Prințesă din Park Avenue, cu păr plin de volum, o poșetă Dior și sandale cu toc cui atât de înalt încât majoritatea oamenilor și-ar fi scrântit (sau luxat, oricare e mai grav) gleznele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a spus. Tata este foarte supărat. Nu sunt surprinsă. Tim făcuse o treabă bună cu el, un articol întins pe trei pagini, cu multe fotografii, chiar și una de mai demult cu Suki și Belinda, pe când erau rebele, pe un podium la o petrecere de caritate, îmbrăcate mortal în rochițe asortate, de nepurtat. —O să organizeze o anchetă pentru a afla cine a fost, a continuat Suki. Pentru că se pare că toate informațiile sunt mult prea exacte pentru a-i da în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Și-a ridicat ochii, privindu-mă. —Precum articolul din Herald, a zis. L-a supărat mult pe Richard. Este exact genul de publicitate pe care încearcă să-l evite. M-am gândit la fotografia Belindei și a lui Suki pe podium, bete turtă; Tim reușise să arate cât de rebele fuseseră gemenele în trecut, fără însă a spune nimic exact, pentru a nu fi dat în judecată. M-am strâmbat. —Asta nu mă surprinde, i-am spus cu sinceritate. — Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunet. — Maestrul a dirijat până în ultima clipă. — Da, dar după ce și-a fracturat femurul - într-un hotel din Florența, în timpul stagiunii muzicale -, îmi era foarte frică să nu cadă iar. Eram la Berlin și el s-a suit pe un podium care nu avea în spate suportul metalic. Ce tărăboi am făcut în pauză! Eram așezată lângă președintele Germaniei și i-am atras drastic atenția asupra pericolului care îl pândea pe Maestru. El a dat pe loc dispoziție și în douăzeci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a deschis uimită ochii, ca să vadă un imperiu în care se vorbesc o sută de limbi, cu toate că rasele care-l alcătuiesc au un singur suflet și o singură minte. Bine ați venit! Aplauze pe ici și colo. Crainicul coboară de pe podium. Soldații și cercetașii pun în scenă nașterea Imperiului, trăgând Britannia pe o plută mare în centrul spațiului. După ce fac acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din teritoriile nou cucerite. Luptătorii mauri realizează o haka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunet. — Maestrul a dirijat până în ultima clipă. — Da, dar după ce și-a fracturat femurul - într-un hotel din Florența, în timpul stagiunii muzicale -, îmi era foarte frică să nu cadă iar. Eram la Berlin și el s-a suit pe un podium care nu avea în spate suportul metalic. Ce tărăboi am făcut în pauză! Eram așezată lângă președintele Germaniei și i-am atras drastic atenția asupra pericolului care îl pândea pe Maestru. El a dat pe loc dispoziție și în douăzeci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
toată lumea știe cum îți crești copiii, cum te porți cu părinții și cum îți iubești nevasta. Asta e foarte rau, ar zice cineva înspăimîntat de ideea că viața sa personală s-ar desfășura ca pe o scenă, ca pe un podium imens, în care fiecare ar fi și spectator și actor. Ia să vedem, ce rău e aici? în primul rând că marile spaime ale individualistului se diminuează și caracterul devine mai ferm. N-ai să vezi decât foarte rar un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul mamei mele, o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic cu aromaterapie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gura căscată. Tresare doar când Marga îl ridică, încet, de subțiori. Îl privește atent absent pe domn’ doctor. Domn’ Marga îl ia de după umeri și îl împinge, ușor, spre fundul holului. Sunt două trepte acolo, în fundul holului: un fel de podium, ca o scenă, sub reflectorul din tavan. Acolo, în fund, se servește masa. Gazda si musafir alături, pe cele două scaune înalte, de o parte și de alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pub‑ul King George, de la capătul străzii. Ne croim drum prin mulțime și urcăm niște scări de lemn, spre o cameră privată de la etaj, cu perdele de catifea roșie și multe mese pe laterale. În fundul camerei a fost improvizat un podium și în mijloc sunt mai multe șiruri de scaune de plastic. — Salut! zice Tarquin, zărindu‑ne când intrăm. Hai să beți ceva. Ridică paharul. Cel roșu nu e foarte rău. — Unde se face socoteala, la bar? zice Suze. — Categoric, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să cred. E Derek Smeath, cu o halbă într‑o mână și cu catalogul în cealaltă mână. Îmi zâmbește și eu îi fac cu mâna timid. — De unde a aflat? îi șoptesc Suze, care a venit să mi se alăture pe podium. — De la mine, normal! spune ea. Mi‑a zis că i se pare o idee excelentă. Mi‑a zis că, atunci când îți folosești mintea, ești inteligența în persoană. — Serios? Mă uit iar la Derek Smeath și mă înroșesc ușor. — Așadar, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se strâng. Colecția mea de pantofi obține peste 1000 de lire, un set de bijuterii de la Dinny Hall se vinde cu 200 de lire, iar Tom Webster oferă 600 de lire pentru computerul meu. — Tom, zic agitată, când vine la podium pentru a‑și completa chitanța. Tom, n‑ar fi trebuit să dai atâția bani. Pentru un Apple Mac nou‑nouț? zice Tom. Face mai mult. Lucy mă bate de nu știu cât timp la cap că vrea propriul ei computer. Schițeaza un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]