1,637 matches
-
chiar și față de mulțimea de credincioși japonezi care au primit botezul din mâinile lui. — Eu nu-i disprețuiesc. Nu fac decât să prezint faptele... — Chiar dacă vorbele tale ar fi adevărate, strigă Velasco, uiți că taina botezului întrece voința omului și pogoară asupra sa binecuvântarea Domnului. Chiar dacă ar fi avut asemenea motive necurate când au primit botezul, de aici înainte Domnul îi va lua sub oblăduirea sa. Chiar dacă ei s-au folosit de Domnul, El n-o să-Și întoarcă privirea de la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să vadă ce urmare avea asupra mea acest fapt. — Nici nu știți ce mult s-a rugat Sfântul Scaun ca strădaniile voastre din Japonia să dea rod! Sfântul Scaun însuși s-a rugat din răsputeri ca lumina Domnului să se pogoare asupra Japoniei. Aici cardinalul se opri. Apoi zise, privindu-mă țintă cu ochii săi verzi: Dar acum îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
palme când supușii săi cântă pe punte. După înfățișarea lui când bate din palme nu-mi pot închipui că ar putea face acel lucru de care se temea Hasekura. Mi se pare că acum în inima lui Tanaka s-a pogorât o resemnare liniștită la gândul că a făcut tot ce i-a stat în putință. Însă, cei mai mulți dintre japonezi nu mai iau parte la slujba pe care o țin pe corabie în fiecare zi. Cu toate că îmi dau seama că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
l-ar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu le-ai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip de po rum bel, a șezut peste Domnul. Însă Duhul, deși se afla sub această înfățișare, era totuși cu adevărat atât porumbel, cât și Duh; mai mult, nu și-a nimicit propria fire luând asupra Sa o fire
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deoparte ceea ce lar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu leai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip de po rum bel, a șezut peste Domnul. Însă Duhul, deși se afla sub această înfățișare, era totuși cu adevărat atât porumbel, cât și Duh; mai mult, nu șia nimicit propria fire luând asupra Sa o fire străină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care duce la desprinderea unui teritoriu din mediul cosmic înconjurător și la transformarea lui calitativă. "Iacov a visat, la Haran, că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi s-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: "Eu sânt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău", s-a deșteptat din somn și, spăimîntîndu-se, a zis: "Cît de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii. Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța sa din "Cetatea de Sus" ca liniștea să se pogoare la Porta Ferrea și să poată intra în Universitate. Față de Republică era pe atunci într-o "binevoitoare expectativă, scrie un biograf. Poate că lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de crezut că un fost seminarist cum era el, atât de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pământ nici pacea, nici dreptatea. Dimpotrivă, " În prezența acestor mișcări care amenințau să înece civilizația modernă observăm că, cu cât se extind cu atât triumfă, și cu atât lupta se intensifică, alimentîndu-se din propriile sale victorii; fără ca pacea să se pogoare, fără ca dreptatea să se realizeze, fără ca situația fiecăruia să se îmbunătățească". Pentru că, precizează profesorul Salazar, proletariatul socialist, caută "pacea în lume" printr-o revoluție mondială, în timp ce creștinismul crede în "pacea lui Hristos", realizabilă numai printr-o anevoioasă ascensiune spirituală a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
văd dacă poți să-mi spui la ce folosește o poveste. - Ca să te facă pe tine fericit, tati. 4 ani și 7 luni Dragoș Merișca și-a prezentat pentru prima dată, oficial, creațiile, la Muzeul Literaturii Române din Iași (Casa Pogor, Cenaclul Quasar), pe data de 17 aprilie 2010 (6 ani și 8 luni). Prima dată a spus povești acolo, fără să fie pe afiș, pe 12 aprilie 2008 (4 ani și 8 luni).
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
același amar picurându-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmbrățișați, tineri și vârstnici, fac lectura operei lor. I‐ați auzit, vreodată, recitând pe Emil Brumaru, Nicolae Turtureanu, pe Valentin Ciucă făcând artă și din dantelăria cuvintelor, pe Olga Rusu susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor‐Fiul! Recent aici, la Casa Pogor, în Pod, când Consta ntin Ostap și Ionel Maftei, doi veterani de vârstă și în ale scrisului, și‐au prezentat opera - „Trăitori sau trecători prin Târguʹ Iașului” - C.Ostap iar Ionel Maftei - volumul „1000
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
operei lor. I‐ați auzit, vreodată, recitând pe Emil Brumaru, Nicolae Turtureanu, pe Valentin Ciucă făcând artă și din dantelăria cuvintelor, pe Olga Rusu susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor‐Fiul! Recent aici, la Casa Pogor, în Pod, când Consta ntin Ostap și Ionel Maftei, doi veterani de vârstă și în ale scrisului, și‐au prezentat opera - „Trăitori sau trecători prin Târguʹ Iașului” - C.Ostap iar Ionel Maftei - volumul „1000 personalități ieșene - Lexicon”, sala a fost
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându-le pe pajiști primitoare, însingurate. Ester râdea îndeosebi când mă surprindea privind-o așa, pierdut, încercând să mă readucă lângă ea, fluturând mâinile, chicotind, trăgându-mă de obraji, „hei, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu aseară, a luat-o din sufletul tău și s-a înălțat în cerul lui, ca o săgeată, ca o taină despre care nici nu știi când vine și ce aduce... Durere aduce sau bucurie aduce marele fluture când se pogoară neașteptat de nimeni în Lume. Băiatul adormise, cu brațele pe după umerii mei. Am dat să mă desprind ușor de el. Am văzut-o atunci pe ea sprijinită în ușorul ușii. Nu-i zăream fața, doar conturul trupului desenat în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă desprind ușor de el. Am văzut-o atunci pe ea sprijinită în ușorul ușii. Nu-i zăream fața, doar conturul trupului desenat în lumina firavă, stinsă a beculețului din capătul holișorului. O lumină pierdută, de înserare blândă, șovăind să pogoare în Lume. Mi-a făcut semn să nu mă mișc, să nu trezesc băiatul. A venit și s-a așezat pe marginea patului, lângă mine. A șoptit, amuzată: — Cu prostii de-astea îl adormi tu? — Mai știu și altele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se regăsi, a-și reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a părut că o zăresc. Un voal negru îi acoperea fața. Am simțit însă că era ea. Așa cum, câteodată, prin suflet îți trec umbre fără chip, fără trup. Doar le simți cum trec cu mers știut, cunoscut, de amurg pogorându-se nepăsător. 9tc "9" M-au atras (și încă mă mai atrag!) ferestrele. Chenarul lor magic, deschis spre dincolo. Am trăit magia ferestrei, pe la 12-13 ani, într-o seară de toamnă la R. Asfințise de mult. Luminile pâlpâiau în capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la plecânzi, așa le spuneau toți, cu un fel de trist, ultim respect, plin de dor și nespusă tristețe a despărțirii. În acele luni, când se știa că noi familii de evrei aveau să părăsească orășelul, o tristețe molcomă se pogora peste străzile acelea, peste curți și grădini, se prelingea pe ulițe, intra în ogrăzi, în odăi, în suflete, în cuvintele sau în privirile noastre. O tristețe învălmășită, în care se strecura și o ușoară invidie pentru desprinderea celor ce plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi s-a părut nedelicat să-i mai stârnesc și alte amintiri. Mă gândeam doar nedumerit, posomorât la cât decăzuse faima facultății, dacă și eu ajunsesem să fiu un simbol al ei, peste timp. Îmi dădeam seama câtă jale se pogorâse în Lume de când absolviserăm eu și toți prietenii mei de atunci. După alte obișnuite amabilități pe eterna temă a timpului care trece (ne ținuse și Bumbu câteva prelegeri pe tema aceasta, de la „eheu fugaces...“ și până la Origene și Meletie Pigas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
colecții cu articole decupate din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și-a arborat două falnice drapele tricolore. Pe cel albastru cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare. Probabil peștii se simt și mai plini de misiunea lor, mai patriotică decât oricând, în astfel de zile, când sărbătoarea pogoară peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp neînțeles, într-adevăr, de ei și care nu făcea altceva decât să-i tragă în sorbul patimii de a-i ucide doar. Mi-era atunci scârbă de mine, de timpul meu care ucidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului, cântând atât de sfântul și tainicul „Hristos a înviat“. Cred că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără gând, fără a mă interesa ce-i cu el, cum de ajunsese și el la acel capăt de Lume. Îl ascultam, lăsându-mă doar învăluit de taina cântecelor, de lumina începutului de toamnă, spălată de orice umbră, lumină pură pogorând nu din înălțimile cerului, ci țâșnind parcă din salcia aceea, din toiagul alb al orbului, din întinsul luciului de apă, din cioturile munților cu desene sinilii în depărtare, din liniștea și din uitarea tuturor depărtărilor în care mă prăbușisem. Lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treceam prin astfel de crize spre a-mi descoperi, mai apoi, bucuria revenirii. Stăteam nedumerit lângă fereastra odăiței în care era toboganul, privind acea poșetă, cufundat, iarăși, în toropeala coborârii. Vedeam parcă, cu un sentiment al realului materializat, cum se pogorau peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid), după-amiaza când i-am dus-o (locuia într-o cămăruță chiar deasupra cinematografului „București“, pe Bulevard), minunarea ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]