11,959 matches
-
grai, dacă nu chiar cu gura căscată. Cred că această pildă vă poate spune mai bine și mai mult decât orice alte exemple. Înțeleg multe, dar când iei o decizie de acest fel mai gândești, vorba românului "cade omul din pom și tot se mai odihnește nițel". Mai ales când, doar cu câteva zile Înainte, aveai o cu totul altă optică. Dar la noi nu și nu: am căzut direct din P.C.R. În PNȚ-CD sau În PNL sau În FSN. Care
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să munciți pentru voi, dar și pentru alții, să fiți normali și echilibrați! Toate roadele materiale și spirituale să vă Înalțe viața, natura să vă Încununeze munca! Înalta spiritualitate și Lumină să vă inunde așa cum spunea Mihai Beniuc cândva: „Sunt pom de lângă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai să dai la nime’ socoteală!” Întindeți mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să vă inunde așa cum spunea Mihai Beniuc cândva: „Sunt pom de lângă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai să dai la nime’ socoteală!” Întindeți mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai să dai la nime’ socoteală!” Întindeți mâna, oameni buni, spre Pomul care se apleacă cu iubire asupra voastră, și Înfruptați-vă din roadele lui și răcoriți-vă la umbra lui! Verde - pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și care se bucură cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai departe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și care se bucură cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai departe la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un cântec, o doină, o vorbă de duh, o mustrare, o privire aspră sau blajină, un zâmbet, o mângâiere ca o adiere
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră, și-n partea cealaltă, câmpul și pădurea din depărtare topindu-se albăstrui în dealul din fața orașului. "Aveam paisprezece ani când l-am auzit de peste gard pe viitorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
minte. M-a lăsat de mică și-a plecat încolo, în păduri. N-am mai văzut-o. Am trăit singură cu frate-miu, crescuți de bunica. Într-o noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lunguiețe, pe care le credeai umplute cu bere. Când se-mbăta și se-mbăta destul de des, mai ales sâmbăta și duminica seara asta era distracția preferată a uneia dintre fete, a nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi pomii grădinii. Unele sticle cădeau și se făceau zob în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noaptea își regăsesc făptura. Sufocată de pielea blestemată care mi-e dat s-o port aici, eu nu voi fi niciodată liberă și pe deplin eu însămi decât dacă mă voi contopi cu duhul pădurii, cu frunzele, cu iarba, cu pomii. Asta mă va despovăra de toate suferințele și pornirile care mă fac să mă port așa cum mă port... Ca o oaie capie, adăugă alintându-se, brusc înveselită. Am să mă fac pădurăriță. După război, firește. Ce idee! se miră Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frică de nimic. Noaptea este prietena mea cea mai bună. De când mă știu m-am amestecat și m-am contopit cu clocotul mare și-ntunecat al nopții. Cu vântul! Cu luna. Cu apa izvoarelor. Știi câte poate învăța omul de la pomi? De la ape și de la înțelepciunea animalelor? Am să-ți povestesc odată cum mănâncă ursul ovăz în lapte! Cum se așază pe fund și merge de-a târâita adunând cu-amândouă labele spicele mari și aromate la gură, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe-o sfârlează. Văileu, te-a luat în bot, și uite așa te-a dus din gară, că m-am repezit pe linie după tine, până dincolo de pod, unde-a intrat dihania-n curbă și te-a zvârlit într-un pom. M-am trezit de spaimă și auzeam locomotiva glăsuind în graiul ei de fier, trecând prin mine cu tine-n botul mașinii. Visul ăsta l-am avut, cu cele trei afurisite de muieri care m-au luat la bătaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să muște din șuvoiul de gheață și să urce la suprafață să respire sub ochii frumoși ai cerbului. Acasă venea numai când n-o găsea în pădure și-avea poftă s-o adulmece de-aproape sau îl mânca fruntea, și pomii de care se scărpina nu-l mulțumeau cu asprimea lor mirositoare a rășină și sânge de iarbă. Venea să-i simtă moliciunea degetelor scurmându-i între coarne, s-o ia cu el undeva, să-i arate ceva sau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
într-un râs plin, scurt, care-i trecu un fior prin coapse. Deasupra lui, pădurea vastă înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că urcă spre cer și cerul cobora neîncetat, împrăștiindu-se în fierberea alburie a norilor ce se prăvăleau moale prin aerul de vată transformându-se în omizi de argint. Cerboaica se întoarse-n casă lăsând ușa deschisă. Cerbul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strălucitoare ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin rolul lor servesc procesul investițional. Acestea sunt: - cheltuieli asimilate investițiilor prospecțiuni, lucrări de foraj, studii de fezabilitate etc.; - cheltuieli pentru pregătirea și prognozarea investițiilor - licențe, elaborarea de proiecte etc.; - lucrări necesare pentru îmbunătățiri financiare; - împădurirea unor terenuri, plantații de pomi, plantații viticole, achiziții de animale. 1.2 Etapele procesului de investiții 1. Cererea de investiție. Efectuarea de investiții străine în România, indiferent de forma juridică a acestora se face pe baza unei cereri a investitorului străin, înregistrată la Agenția Română
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
cu Maica noastră Maria, cu Iisus Hristos și cu Dumnezeu Atotputernicul, Dumnezeul părinților noștri; m au învățat să iubesc Lumina , să nu-mi fie frică de întuneric, să-mi placă culorile vii, frumoase, să admir și să ascult pădurea, florile, pomii, iarba. TOT ce e frumos pe pământ și în cer. și așa am devenit o optimistă și o visătoare incurabilă. și CRED că optimismul meu și al tuturor celorlalți oameni din CREDINȚĂ vine, chiar dacă nu suntem conștienți de aceasta o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Domnului, eu. Pe acestea ni le-a dat mama la începutul căsniciilor noastre. Când eram mică, să fi avut 8 ani, într-o iarnă, de sărbători, s-a aprins pătuțul în care dormeam de la o lumânare sau un artificiu de la pomul de Crăciun. Ai mei erau afară, își conduceau musafirii. Fratele meu, în fașă, era pe alt pat, în cealaltă parte a camerei. Eu dormeam liniștită. La capul meu era iconița Maicii Domnului. Focul ardea mocnit și degaja un fum gros
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Ta, Te rog, nu te supăra, Că venim la tine, azi, Ca la cel mai cel viteaz, Noi, cei goi în gând și faptă Ce luptăm pe glia stearpă, Că rămas-am fără domn și ne taie ca pe-un pom. Ca pe pomul cel uscat, C-au luat și le-am tot dat, Au luat tot ce-am avut și-ncă nu le stă în gât și mai vor și tot mai vor. și românii mor de dor: De dorul
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu te supăra, Că venim la tine, azi, Ca la cel mai cel viteaz, Noi, cei goi în gând și faptă Ce luptăm pe glia stearpă, Că rămas-am fără domn și ne taie ca pe-un pom. Ca pe pomul cel uscat, C-au luat și le-am tot dat, Au luat tot ce-am avut și-ncă nu le stă în gât și mai vor și tot mai vor. și românii mor de dor: De dorul Măriei Tale Că
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
voi. - Ana, te rog să mă scuzi un pic, mă duc s-o ajut pe mama. - Nicio problemă, mergi liniștită. Am rămas singură, preț de câteva minute. Pe terasă - o măsuță și trei fotolii de răchită. Curte mare, mărginită de pomi, în special cireși, din câte mi-am dat eu seama. - Am lipsit mult? Ai avut timp să te obișnuiești cu peisajul? Maria se întorsese cu o tavă argintie, pe care abureau două cești de cafea. - Ți-am adus și ceva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
scormoni în trecut, fără a-și face planuri pe termen lung. Trăiau prezentul, fiecare clipă, făcând abstracție aproape în totalitate de ceea însemna lumea exterioară. Casa aceea mică de la marginea orașului, curtea plină cu flori de toate felurile, cei câțiva pomi plantați de Silviu lângă poartă, ei bine, toate acestea constituiau universul lor zilnic. Nu ieșeau aproape deloc, doar Mia făcea din când în când cumpărăturile strict necesare. Deși zilele lor păreau a se scurge identic, nu puteau vorbi de rutină
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spune. Dacă la început se bucurase că avea cu cine să-și omoare timpul, acum bucuria îi păli, regretând liniștea de dinainte, fără spaime legate de sfârșituri grăbite, undeva prin vreo cămară. Acolo, pe cea mai de sus ramură a pomului ce-i fusese casă până de curând, ei bine acolo, nu avea cine să-l tulbure cu asemenea vești. Doar cerul, razele soarelui și uneori ploaia îi erau tovarăși. Dacă n-ar fi fost vântul de noaptea trecută, ar fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]